ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1858/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Constanta, reclamanta U.C.L.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local

Constanta a investit instanța cu acțiunea civilă având ca obiect restituirea în

natură a imobilului situat în Constanța, Stațiunea Mamaia, imobil constând din

teren în suprafață de 662,50 m.p., în prezent parțial ocupat de terasa

Restaurantului „A.”, iar în subsidiar, să îi atribuie în compensare, integral

sau numai în limita afectată de construcții, un teren echivalent; să se oblige

pârâții la plata contravalorii imobilului, în limita suprafeței nerestituite în

natură și a construcției care a existat ridicată (Vila G.) și care a fost

demolată, edificându-se parțial pe locul acesteia terasa Restaurantului „A.

”

.

În motivarea

cererii reclamanta a arătat că a formulat notificarea prin care a solicitat

restituirea, în natură, a imobilului, însă notificarea nu a fost soluționată

nici până în prezent.

În dovedirea

acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri.

Ulterior, reclamanta

a precizat că înțelege sa solicite introducerea în cauză, în calitate de pârât

a Ministerului Apărării Naționale.

A arătat că nu

a cunoscut că imobilul nu se afla în administrarea Municipiului Constanța, iar

neînaintarea notificării către pârâtul M.A.N. nu îi este imputabilă și

procedura prealabilă rămâne îndeplinită. Această situație a devenit cunoscută

abia pe parcursul judecății și din înscrisurile depuse a rezultat ca terenul

este aferent unei unități militare și pârâtul M.A.N. a dovedit calitatea de unitate

deținătoare, respectiv de administrator al imobilului.

Tribunalul

Constanța, prin sentința civilă nr. 1936 din 24 noiembrie 2010 a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând

că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat că o parte a

imobilului este deținut de M.A.N., astfel încât competența teritorială revine

Tribunalului București.

La rândul său,

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 2222 din 12 decembrie 2011, a

declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, reținând

că notificarea ce stă la baza acestor solicitări a fost adresată unității

teritorial administrative a Municipiului Constanța, conform Legii nr. 10/2001,

aceasta fiind de altfel competentă cu soluționarea notificării în ceea ce

privește despăgubirile pentru construcția demolată conform art. 32 din Legea nr.

10/2001,astfel că cel puțin din acest punct de vedere, Tribunalul Constanța a

fost legal investit cu soluționarea pe fond a notificării.

Faptul că pe

parcursul procesului și ca urmare a administrării probatoriului specific a

rezultat că pentru o parte din terenul solicitat, deținător ar fi o persoană

juridică nou introdusă în cauză, M.A.N. nu atrage declinarea competenței

teritoriale, cu atât mai mult cu cât instanța inițial învestită și aleasă de

reclamantă era competentă la acel moment să soluționeze solicitările sale, cel

puțin pentru o parte din acestea, iar procedura legii a fost urmată în mod

legal, contestația fiind formulată în contradictoriu cu entitatea investită cu

soluționarea notificării și mai mult, față de M.A.N., această procedură legală

nu a fost urmată.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și art. 22

alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra

conflictului negativ de competență ivit, înalta Curte de Casație și Justiție

reține următoarele:

Prin acțiunea

de față reclamanta a solicitat obligarea unității deținătoare a imobilului, pe

care a notificat-o in termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, să

restituie în natură imobilul preluat abuziv, sau, în subsidiar, să îi atribuie

în compensare un teren echivalent.

Faptul că, pe

parcursul derulării procesului t s-a dovedit că o parte a imobilului este

deținută de M.A.N. nu poate conduce la concluzia că instanța competentă ar fi

Tribunalul București.

În speță,

competent să soluționeze cauza este Tribunalul Constanța, potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aceasta fiind instanța

inițial învestită și în raza teritorială a căruia are sediul unitatea

notificată. Ca atare, se va stabili competența de soluționare în favoarea

acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 martie 2012.