ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1858/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanta, reclamanta U.C.L.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanta a investit instanța cu acțiunea civilă având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, Stațiunea Mamaia, imobil constând din teren în suprafață de 662,50 m.p., în prezent parțial ocupat de terasa Restaurantului „A.”, iar în subsidiar, să îi atribuie în compensare, integral sau numai în limita afectată de construcții, un teren echivalent; să se oblige pârâții la plata contravalorii imobilului, în limita suprafeței nerestituite în natură și a construcției care a existat ridicată (Vila G.) și care a fost demolată, edificându-se parțial pe locul acesteia terasa Restaurantului „A.

” . În motivarea cererii reclamanta a arătat că a formulat notificarea prin care a solicitat restituirea, în natură, a imobilului, însă notificarea nu a fost soluționată nici până în prezent. În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri. Ulterior, reclamanta a precizat că înțelege sa solicite introducerea în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Apărării Naționale. A arătat că nu a cunoscut că imobilul nu se afla în administrarea Municipiului Constanța, iar neînaintarea notificării către pârâtul M.A.N. nu îi este imputabilă și procedura prealabilă rămâne îndeplinită. Această situație a devenit cunoscută abia pe parcursul judecății și din înscrisurile depuse a rezultat ca terenul este aferent unei unități militare și pârâtul M.A.N.

a dovedit calitatea de unitate deținătoare, respectiv de administrator al imobilului. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1936 din 24 noiembrie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat că o parte a imobilului este deținut de M.A.N., astfel încât competența teritorială revine Tribunalului București.

La rândul său, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 2222 din 12 decembrie 2011, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, reținând că notificarea ce stă la baza acestor solicitări a fost adresată unității teritorial administrative a Municipiului Constanța, conform Legii nr. 10/2001, aceasta fiind de altfel competentă cu soluționarea notificării în ceea ce privește despăgubirile pentru construcția demolată conform art. 32 din Legea nr. 10/2001,astfel că cel puțin din acest punct de vedere, Tribunalul Constanța a fost legal investit cu soluționarea pe fond a notificării. Faptul că pe parcursul procesului și ca urmare a administrării probatoriului specific a rezultat că pentru o parte din terenul solicitat, deținător ar fi o persoană juridică nou introdusă în cauză, M.A.N.

nu atrage declinarea competenței teritoriale, cu atât mai mult cu cât instanța inițial învestită și aleasă de reclamantă era competentă la acel moment să soluționeze solicitările sale, cel puțin pentru o parte din acestea, iar procedura legii a fost urmată în mod legal, contestația fiind formulată în contradictoriu cu entitatea investită cu soluționarea notificării și mai mult, față de M.A.N., această procedură legală nu a fost urmată. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de competență ivit, înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat obligarea unității deținătoare a imobilului, pe care a notificat-o in termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, să restituie în natură imobilul preluat abuziv, sau, în subsidiar, să îi atribuie în compensare un teren echivalent. Faptul că, pe parcursul derulării procesului t s-a dovedit că o parte a imobilului este deținută de M.A.N. nu poate conduce la concluzia că instanța competentă ar fi Tribunalul București. În speță, competent să soluționeze cauza este Tribunalul Constanța, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aceasta fiind instanța inițial învestită și în raza teritorială a căruia are sediul unitatea notificată.

Ca atare, se va stabili competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2012.