ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5503/2006

Asupra recursurilor civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Constanța la 3 iunie 2004, reclamanta O.H.J. a chemat în judecată pe

pârâta SC M. SA solicitând obligarea acesteia de a emite decizie/dispoziție

motivată pentru restituirea în natură a imobilului compus din teren și

construcție vila 22 situat în stațiunea Mamaia, ce a aparținut părinților săi,

E. și P.C.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 1456 din 30 noiembrie 2004 a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Constanța și excepția

inadmisibilității acțiunii și a admis în parte acțiunea reclamantei.

A fost obligată pârâta SC M. SA să

se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire adresate prin

notificarea înregistrată sub nr. 1231 din 3 august 2001 la Biroul Executorului

Judecătoresc D.V. privind imobilul situat în orașul Constanța, stațiunea

Mamaia, compus din construcție, vila V. și teren aferent în suprafață de 1.000

mp.

A fost respinsă acțiunea față de

Primarul Municipiului Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că reclamanta a adresat o notificare, în condițiile

Legii nr. 10/2001, unității deținătoare a imobilului, SC M. SA,

Iar aceasta nu a răspuns în termenul legal.

În ceea ce privește pârâtul Primarul

Municipiului Constanța, s-a reținut că acesta nu este obligat să emită o

dispoziție în temeiul art.24 din Legea 10/2001, în condițiile în care nu a fost

notificat de persoana îndreptățită.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel pârâta SC M. SA și reclamanta.

Pârâta a susținut că reclamanta nu

este îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, întrucât nu a făcut

dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar din

actele de stare civilă depuse la dosar nu rezultă gradul de rudenie cu

proprietarul inițial al vilei V.

La rândul său, reclamanta a criticat

sentința pentru greșita respingere a acțiunii în contradictoriu du Primarul

Municipiului Constanța ca nefondată, întrucât, deși acesta nu a fost notificat

de reclamantă, nici SC M. SA nu și-a îndeplinit obligația legală de a o informa

pe reclamantă în legătură cu situația terenului aferent vilei V, și anume

despre împrejurarea că terenul este proprietatea Municipiului Constanța și se

află numai în administrarea pârâtei SC M. SA.

S-a criticat, totodată, sentința

apelată pentru acordarea a mai mult decât s-a cerut, respectiv 1.000 mp teren

aferent vilei V., deși reclamanta a solicitat numai 451 mp.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 587/C din 11 mai 2005, a respins apelul

declarat de pârâta SC M. SA și a admis apelul reclamantei, în sensul că a

schimbat în parte sentința apelată, suprafața de teren aferentă imobilului vila

22 fiind stabilită la 451 mp S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut cu privire la apelul declarat de pârâtă că, în

condițiile în care reclamanta a făcut dovada că a adresat o notificare pârâtei SC

M. SA, conform Legii nr. 10/2001, iar aceasta nu s-a pronunțat prin emiterea

unei dispoziții, conform art. 23, reclamanta dovedește calitatea sa procesuală

activă, fiind îndreptățită la primirea unui răspuns la notificarea adresată,

conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Referitor la apelul reclamantei, s-a

constatat ca întemeiată critica privind greșita obligarea a pârâtei de a se

pronunța cu privire la o suprafață de teren de 1.000 mp, deși în acțiunea

introductivă s-a menționat că terenul, aferent vilei 22 are 451 mp

Cealaltă critică formulată de reclamantă,

vizând obligarea Primarului Municipiului Constanța de a emite dispoziție

conform art. 24 din Legea 10/2001 a fost apreciată ca nefondată, cu motivarea

că imobilul ce face obiectul notificării figurează în patrimoniul societății

comerciale pârâte, terenul aferent construcției fiind în administrarea pârâtei SC

M. SA astfel încât, în mod corect, a fost obligată pârâta să răspundă

notificării reclamantei, atât în ceea ce privește construcția, cât și terenul

aferent.

Împotriva deciziei menționate au declarat

recurs pârâta SC M. SA la 13 iunie 2005 și O.H.J. la 20 iunie 2005.

Prin motivele sale de recurs, pârâta

SC M. SA a criticat decizia instanței de apel ca nelegală și netemeinică,

învederând că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită conform art.

3 lit. a) din Legea 10/2001, întrucât nu a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului clădire Vila 22, situat în Mamaia, și nici a

gradului de rudenie cu autorii săi.

S-a susținut că titlul de

proprietate al autorului P.C. a fost desființat prin sentința civilă nr. 364

din 29 decembrie 1952 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului Constanța,

prin care s-a trecut în proprietatea statului, în temeiul art.1 din Decretul

111/1951, terenul în suprafață de 542 mp lotul 9, careul 36, ca bun fără

stăpân, iar reclamanta nu a anexat la notificare autorizația de construcție a

imobilului revendicat.

Prin cel de al doilea motiv de

recurs, pârâta–recurentă a susținut că nu are calitate procesuală pasivă pentru

capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului de 451 mp care face

parte din patrimoniul Consiliului Local Constanța.

Prin recursul său, motivat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., recurenta reclamantă O.H.J. a criticat

decizia atacată ca nelegală și netemeinică pentru greșita aplicare a art. 21

alin. (4) din Legea 10/2001, susținând că nu poate fi sancționată pentru neînaintarea

notificării către Primărie în ceea ce privește terenul a cărei restituire s-a

solicitat.

S-a susținut că nu s-a făcut nici o

dovadă din care să rezulte că nu SC M. SA este deținătoarea terenului, astfel

că soluția obligării acesteia de a emite dispoziție și pentru teren este

netemeinică.

Reclamanta a criticat decizia

instanței de apel și pentru nepronunțarea asupra fondului litigiului, în

condițiile în care a dovedit că are calitate procesuală activă și este

proprietarul imobilului.

Recurenta a depus la dosar notificarea

prin care a solicitat restituirea în natură a vilei 22 și terenului aferent,

notificare înregistrată la Consiliul Local Constanța.

Față de decesul recurentei reclamante O.H.J., intervenit în

cursul procesului, la 16 septembrie 2005, s-a dispus introducerea în cauză a

moștenitorilor acesteia O.H.T.P. și O.M.A.

Analizând actele și lucrările

dosarului, raportat la criticile invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție

va aprecia că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce succed:

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâta SC M., recurs ce a fost motivat în drept cu ocazia

concluziilor orale de către consilierul acesteia pe dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că acesta

este nefondat.

Reclamanta a făcut dovada cu probele

administrate, a calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor

reparatorii potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea 10/2001.

Astfel, din extrasul eliberat de

Arhivele Naționale la 11 iunie 2003, rezultă că E.P.C. a dobândit prin actul de

vânzare-cumpărare din 17 august 1934 lotul nr. 9 în suprafață de 540 mp, loc de

casă situat în municipiul Constanța, pe plaja Mamaia, pe care s-a edificat

locuința ( vila 22), identificată prin raportul de expertiză efectuat de expert

tehnic C.M.

Odată ce imobilul în litigiu a fost

preluat în patrimoniul statului ca efect al aplicării Decretului 111/1951, de

la autorul reclamantei, P.C., nu se poate susține că nu s-ar fi făcut dovada

dreptului de proprietate al antecesorilor recurentei.

De altfel dispozițiile art. 22

1

din Legea nr. 10/2001 prevăd că în absența unor probe contrare, existența și

întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul

normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Cu certificatul de calitate de moștenitor nr. 95 din 11

octombrie 2002 eliberat de BNP M.M., s-a făcut dovada de către reclamanta O.H.J.

(E.I.) că este unica moștenitoare a părților săi C.P. și C.E., astfel că nu se

poate susține că nu rezultă cu certitudine gradul de rudenie ce autorii săi.

Cea de a doua critică formulată prin

recursul pârâtei este, de asemenea, nefondată.

Terenul aferent construcției, vila

22 se află în administrarea pârâtei recurente, care, în calitate de unitate

deținătoare are obligația de a se pronunța prin dispoziția motivată și asupra

cererii de restituire a acestuia.

Din interpretarea dispozițiilor art.

21 din Legea 10/2001 și ale H.G. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, rezultă că unitatea

deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică ce exercită în numele

statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce

face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică ce are înregistrat

bunul în patrimoniul său, indiferent de titlu.

Ca atare, în mod corect a fost

obligată pârâta să răspundă notificării reclamantei, atât în ceea ce privește

construcția cât și terenul aferent, deoarece imobilul ce face obiectul

notificării figurează în patrimoniul societății comerciale pârâte.

În consecință se va aprecia că nu

sunt întrunite motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și se

va respinge recursul declarat de SC M. SA ca nefondat.

În ceea ce privește recursul

reclamantei, Curtea va aprecia că nici una din criticile formulate, întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. nu este fondată.

Pentru considerentele expuse în

analiza recursului pârâtei și reținând că terenul aferent vilei 22 se află în

administrarea SC M. SA, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că, în

mod corect, a fost respinsă cererea vizând obligarea Primarului Municipiului

Constanța de a emite dispoziție, conform art. 24 din Legea 10/2001 cu privire

la teren.

Motivul referitor la neexaminarea

fondului litigiului pe baza probelor administrate este neîntemeiat, întrucât

prin cerere introductivă reclamanta a solicitat obligarea SC M. SA de a emite

dispoziție motivată asupra cererii sale de restituire în natură a vilei 22 și

terenului aferent, situate în Mamaia.

De altfel o asemenea critică nu a

fost formulată de reclamantă prin motivele de apel și, ca atare, nu poate fi

invocată direct în recurs.

Ca atare se va aprecia că recursul

reclamantei este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

reclamanta O.H.J. și continuat de moștenitoarele acesteia, O.B.H.T.P. ȘI O.M.A.,

precum și de pârâta SC M. SA împotriva deciziei civile nr. 587 din 11 mai 2005

a Curții de Apel Constanța ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 iunie 2006