ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4137/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4121 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul O.A., în contradictoriu cu pârâții M.F.P. și C.E.C.B. SA, prin care solicita obligarea M.F.P. la emiterea titlului de stat de valoare nominală individuală, egală cu valoarea individuală a despăgubirii ce i se cuvine pentru cei 70.000 lei depuși la C.E.C. în anul 1988, în vederea achiziționării unui autoturism și transferați la B.R.D. SA la data de 24 octombrie 1991, în același scop, pe numele reclamantului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a depus, la data de 14 decembrie 1988, suma de 70.000 lei în vederea achiziționării unui autoturism, sumă transferată în data de 24 octombrie 1991, la B.R.D.

SA în același scop. Potrivit dispozițiilor art. l din O.U.G. nr. 156/2007, „Persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la C.E.C. SA, precum și cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile B.R.D. SA, în vederea achiziționării de autoturisme, au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale C.E.C. SA, respectiv ale B.R.D. SA, îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial. În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, depozitele existente în conturile active care îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial, conform alin. (l), sunt acele depozite constituite din sume reprezentând avansuri sau depuneri integrale în vederea achiziționării de autoturisme, existente în sold, fără dobânda aferentă și din care nu s-au efectuat retrageri.

De prevederile art. 1 beneficiază și persoanele fizice care după 22 decembrie 1989 și-au transferat depunerile existente la C.E.C. SA, în vederea achiziționării de autoturisme, la B.R.D. SA cu același scop, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2)”. Reține instanța de fond că, din conținutul adresei comunicate de către B.R.D. reclamantului, la 17 februarie 2009, reiese că la data adoptării Legii nr. 232/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la C.E.C. SA în vederea achiziționării de autoturisme, datele comunicate de către B.R.D., în ceea ce privește persoanele îndreptățite să primească despăgubiri (conform criteriilor indicate în O.U.G.

nr. 156/2007 și documentelor prezentate de clienții băncii) nu au fost avute în vedere la stabilirea valorii totale a despăgubirilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 156/2007. Se arată în considerentele sentinței atacate, că, astfel cum reiese din înscrisul existent la dosar, la data de 1 septembrie 2009, B.R.D. a comunicat pârâtului M.F.P. situația conturilor persoanelor care și-au transferat depozitele constituite pentru achiziționarea de autoturisme de la C.E.C. la B.R.D., deci ulterior adoptării Legii nr. 232/2008, prin care s-a stabilit valoarea totală a despăgubirilor acordate de Statul român acestei categorii de persoane. Așadar, reține prima instanță, refuzul pârâtului M.F.P.

de a emite în favoarea reclamantului titlul de stat, de valoare nominală individuală egală cu valoarea individuală a despăgubirii ce i se cuvine acestuia pentru cei 70.000 lei depuși la C.E.C., este justificat, în condițiile în care societatea bancară care avea obligația de a comunica numărul persoanelor care și-au constituit sau transferat depozite în acest sens, a comunicat ulterior adoptării actului normativ reparator cuantumul despăgubirilor. Concluzionează instanța de fond că se impune reglementarea pe cale legislativă a situației juridice a reclamantului în ceea ce privește acordarea despăgubirilor menționate, instanța de judecată neputându-se substitui legislativului, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești, prin obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor, în condițiile în care în dispozițiile art. 2 din O.U.G.

nr. 156/2007 nu au fost avute în vedere și sumele pentru despăgubirea persoanelor care și-au transferat depozitele de la C.E.C. la B.R.D. SA. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., potrivit cărora cauza poate fi examinată de instanță sub toate aspectele, nefiind limitată de motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Susține recurentul - reclamant, în esență, prin motivele de recurs formulate, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile actului normativ incident în cauză, Legea nr. 232/2008. De vreme ce îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 1 din O.U.G. nr. 156/2007, articol introdus prin Legea nr. 232/2008, conform acestui text de lege având dreptul la despăgubiri și persoanele care și-au transferat depunerile existente, de la C.E.C.

la B.R.D., nu există niciun impediment în a i se acorda aceste despăgubiri, pentru că altfel s-ar crea o discriminare în comparație cu deponenții care și-au lăsat sumele de bani la C.E.C. și care beneficiază de despăgubiri. Prin urmare, precizează recurentul - reclamant, pronunțarea unei hotărâri prin care M.F.P. să fie obligat la emiterea de titlu de stat pentru despăgubirea sa este legală și temeinică, fiind în spiritul Legii nr. 232/2008. Intimatul - pârât C.E.C.B. SA a depus întâmpinare, solicitând a se constata că în prezenta cauză nu are calitate procesuală pasivă, recurentul-reclamant transferându-și suma de bani la B.R.D. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 312 C. proc.

civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin O.U.G. nr. 156/2007 cu modificările și completările ulterioare au fost stabilite categoriile de beneficiari ai despăgubirilor pentru depunerile de sume la C.E.C.B. SA în vederea achiziționării de autoturisme, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească precum și valoarea totală a despăgubirilor și procedura de urmat pentru intrarea în posesia lor prevăzute de acest act normativ. Suma reprezentând despăgubirea prevăzută la art. 2 din Ordonanța nr. 156/2007 s-a dispus a fi asigurată de M.E.F. prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală egală cu valoarea totală a despăgubirii. Legea nr. 232/2008 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 156/2007 a modificat art. 1 alin. (1) din Ordonanță, precizând că de aceleași drepturi beneficiază și persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au transferat sumele depuse la C.E.C. în conturile B.R.D. SA, în vederea achiziționării de autoturisme, cu condiția ca să nu fie afectat soldul inițial. Astfel, cum corect reține și instanța de fond, B.R.D. a comunicat M.F.P. situația conturilor persoanelor care și-au transferat drepturile constituite pentru achiziționarea de autoturisme de la C.E.C.B. la data de 1 septembrie 2009, deci ulterior adoptării Legii nr. 232/2008 prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 156/2007 și prin care se stabilise deja care erau beneficiarii despăgubirilor precum și cuantumul acestora.

Așadar, cum bine a reținut și instanța de fond, pentru stabilirea sumelor ce vor fi acordate drept despăgubiri de către Statul Român și pentru persoanele ce și-au transferat depozitele la B.R.D. cât și a modalității de acordare efectivă a acestora este necesară aprobarea unui alt act normativ de către G.R. care să reglementeze aceste aspecte, proiectul de act normativ urmând a fi promovat de M.F.P. Emisiunea titlului de stat de valoare nominală individuală, egală cu valoare individuală a despăgubirii ce i se cuvine pentru cei 70.000 lei depuși la C.E.C. în anul 1988, în vederea achiziționării unui autoturism, sumă ce a fost transferată la B.R.D. SA, la data de 24 octombrie 1991, în aceleași scop, astfel cum pretinde recurentul - reclamant, nu se poate realiza decât după elaborarea unui alt act normativ ceea ce presupune parcurgerea unei proceduri stricte prevăzute de lege.

În cadrul acțiunii formulate de recurentul - reclamant, intimatul - pârât M.F.P. nu poate fi obligat să promoveze proiectul acestui act normativ, în primul rând pentru că nu acesta este obiectul cererii de chemare în judecată și în al doilea rând pentru că, așa cum motivează și instanța de fond, judecătorul nu se poate substitui legislativului fără a-și depăși atribuțiile judecătorești. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant se va respinge ca nefondat. Față de soluția pronunțată apare ca lipsită de interes cererea formulată de intimatul pârât C.E.C.B. SA de a fi scos din cauză pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva sentinței nr. 4121 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.