ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1912/2010

Ședința

publică de la 25 mai 2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1046 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul

nr. 6930/100/2008 s-a respins acțiunea promovată de reclamantele F.M.V. și F.V.Z.

în contradictoriu cu pârâtele SC C.E.C.B. SA și Sucursala SC C.E.C.B. SA Baia

Mare.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantele, moștenitoare ale

defunctului F.G., sunt titularele CEC-ului privind suma de 70.000 lei vechi,

depusă în vederea achiziționării unui autoturism D.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamantele, solicitând schimbarea

sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, în sensul de a se constata

calitatea lor de deponent pentru suma de 70.000 lei actualizată, conform filei

CEC depusă în anul 1986, în vederea achiziționării unui autoturism D. și să se

constate dreptul lor de a primi despăgubiri bănești conform

O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea

persoanelor fizice care au constituit depozite

la SC C.E.C. SA în

vederea achiziționării de autoturisme.

Prin Decizia comercială

nr.

176

din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantelor.

S-a

constatat că jurnalul de operațiuni depus de pârâtă, care reprezintă un registru

comercial, era legal ținut, astfel încât poate face dovada celor susținute de

pârâtă, iar reclamantele nu au invocat neregularitatea ținerii acestui jurnal

și nici nu au efectuat vreun alt

demers

legal care să pună sub semnul îndoielii veridicitatea înregistrărilor cuprinse

în

jurnalul de operațiuni din data de 06 noiembrie 1992.

S-a

mai constatat că acest jurnal de operațiuni a dovedit faptul că la data de 06

noiembrie 1992 reclamantă F.V.Z. a retras suma de 89.035 lei, reprezentând suma

depusă în vederea achiziționării unui autoturism D. împreună cu dobânda legală.

În

ceea ce privește susținerile reclamantei C.F.M.V. referitoare la faptul că era

minoră la data la care se susține că s-ar fi retras suma de bani, astfel încât

ar fi fost necesar avizul autorității tutelare în acest sens, au fost

înlăturate ca fiind lipsite de relevanță în soluționarea cauzei.

Astfel, pe de o

parte, retragerea sumei de bani de la CEC nu a reprezentat un act de dispoziție

care să conducă la necesitatea avizului autorității tutelare și, pe de altă

parte, chiar dacă reclamanta F.V. ar fi avut nevoie de un astfel de aviz pentru

retragerea sumelor de bani, acest aspect nu ar fi fost de natură să conducă la

o altă soluție în speță, în condițiile în care nu erau îndeplinite premisele

acțiunii, stipulate la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 156/2007.

Prin urmare, având în

vedere că soldul inițial a fost afectat prin retragerea sumei de 89.035 lei, la

data de 06 noiembrie 1992 nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr.

156/2000.

Împotriva

acestei decizii reclamantele au declarat recurs criticând-o pentru aprecierea

greșită a probelor vizând dreptul acestora la acordarea de despăgubiri în

temeiul O.U.G. nr. 156/2007.

Înalta Curte, din

oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în

pronunțare pe această excepție.

În contra celei din

urmă hotărâri reclamantul T.A. a declarat recurs susținând că își menține

criticile formulate în apel și să se admită recursul pentru motivele invocate

în apel.

Cum aspectele

sesizate vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de

aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu

pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care

atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte făcând aplicarea art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulă cererea de recurs

declarată de reclamantele C. (F.) M.V. și F.V.D. împotriva Deciziei nr. 176 din

19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.