ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7792/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7792/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

E.C. și E.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Finanțelor

Publice, BRD G.S.G. SA și CEC B. SA, pronunțarea unei hotărâri prin care

pârâtul Ministrul Finanțelor Publice să fie obligat să emită un titlu de stat

de valoare nominală individuală egală cu valoarea despăgubirii ce li se cuvine

pentru sumele de bani depuse în vederea achiziționării unui autoturism marca

XX, urmând ca titlul de stat să fie emis pe numele BRD G.S.G. SA sau al CB SA,

să fie nenegociabil, nepurtător de dobândă și cu scadența la 6 luni de la data

emiterii, iar odată cu emiterea titlului de stat BRD G.S.G. SA sau CB SA să

înregistreze în contul deschis pe numele reclamanților obligația de plată la

scadență a sumei reprezentând valoarea nominală individuală a titlului de stat.

Au mai solicitat ca

în cuprinsul ordinului pe care pârâtul Ministrul Finanțelor Publice va fi

obligat să-l emită să se prevadă că la data scadenței emisiunii titlului de

stat se va proceda la răscumpărarea acestuia, iar sursele ce vor fi utilizate

pentru răscumpărarea la scadență a titlului de stat vor fi asigurate în

conformitate cu prevederile legislației în vigoare privind datoria publică, să

se prevadă că stingerea obligației de plată se va face prin alimentarea

contului reclamanților de la BRD sau CB, în prima zi bancară imediat următoare

datei scadenței titlului de stat, cu suma reprezentând valoarea individuală a

despăgubirii, să se prevadă de asemenea că, începând cu prima zi bancară

imediat următoare datei scadenței titlului de stat, BRD G.S.G. SA sau CB SA va

pune la dispoziția reclamanților suma cuvenită cu titlu de despăgubire.

Reclamanții au solicitat și obligarea tuturor pârâților să procedeze la

calculul și indexarea sumei de bani care li se cuvine cu titlu de despăgubire.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că în 1987 au depus la CEC suma de 70.000 RON în vederea

achiziționării unui autoturism XX, iar în 1991 au transferat suma respectivă la

BRD, unde au mai depus 35.000 RON ca avans pentru autoturism, însă datorită

inflației galopante nu și-au mai permis accesarea unui credit.

Au susținut că

cererea lor este îndreptățită în condițiile în care prin O.U.G. nr. 156/2007

s-au stabilit despăgubiri pentru deponenții care și-au păstrat sumele la CEC,

despăgubiri acordate la data de 30 octombrie 2008, a doua zi fiind adoptată

Legea nr. 232/2008 prin care ordonanța a fost aprobată cu modificări, incluzându-se

în sfera celor îndreptățiți la despăgubiri și cei care și-au transferat sumele

la BRD.

Pârâta CB SA a

formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, față de împrejurarea că reclamanții și-au transferat depunerile de la

CEC la BRD.

La rândul său, pârâta

BRD SA a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive

și inadmisibilitatea capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu

aceasta, motivat de faptul că unitatea bancară nu este o autoritate publică în

sensul Legii nr. 554/2004, astfel că nu poate sta într-un litigiu de contencios

administrativ, dar și față de împrejurarea că prin O.U.G. nr. 156/2007 aprobată

cu modificări prin Legea nr. 232/2008 nu s-a stabilit nici o obligație în sarcina

băncii.

Pârâta a invocat și

excepția prematurității capetelor de cerere privind obligarea băncii la

înregistrarea obligației de plată, alimentarea contului, punerea la dispoziție

a unor sume de bani, față de împrejurarea că toate aceste drepturi pretinse

sunt supuse condiției emiterii titlurilor de stat de către Ministerul

Finanțelor Publice, nefiind corespunzătoare unor obligații exigibile ale BRD.

Prin precizarea de

acțiune depusă la dosar la data de 6 ianuarie 2012, reclamanții au subliniat că

are calitatea de pârât în cauză Ministrul Finanțelor Publice, în calitate de

conducător al autorității publice centrale, iar nu Ministerul Finanțelor

Publice, și au invocat, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 156/2007.

Curtea de Apel

București a invocat din oficiu lipsa calității procesuale pasive a Ministrului

Finanțelor Publice.

Prin Sentința civilă

nr. 1797 din 13 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Ministrul Finanțelor Publice invocată din oficiu; a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor BRD G.S.G. SA și CB SA,

invocată de acestea prin întâmpinări și, în consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamanții E.C. și E.E., ca fiind introdusă împotriva unor

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, mai întâi, evocând dispozițiile Legii nr.

90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor și ale

legislației secundare adoptate în temeiul acestei legi, precum și ale art. 4

din O.U.G. nr. 156/2007, că miniștrii exercită o funcție de demnitate publică,

nefiind ei înșiși autorități publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 554/2004, astfel că în contencios administrativ au calitate

procesuală pasivă ministerele, iar nu miniștrii, care pot fi chemați în

judecată personal doar atunci când se solicită plata unor despăgubiri, în condițiile

art. 16 din Legea nr. 554/2004, ceea ce nu este cazul în speță, obiectul

acțiunii fiind obligarea Ministrului Finanțelor Publice să emită un act

administrativ, cerere care nu poate fi formulată decât în contradictoriu cu

autoritatea publică, respectiv Ministerul Finanțelor Publice.

În ce privește

calitatea procesuală pasivă a pârâtelor unități bancare, prima instanță a

reținut că prin O.U.G. nr. 156/2007 s-a prevăzut dreptul la despăgubiri al

persoanelor care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume

la CEC în vederea achiziționării de autoturisme, cu condiția ca depozitele

astfel constituite, existente în conturile active ale CEC, să nu aibă afectat

soldul inițial; că art. 2 din ordonanță prevede în mod expres valoarea totală a

despăgubirii, de 759.784.177,26 RON, și faptul că aceasta reprezintă „cumulul

despăgubirilor calculate de CEC - SA prin indexarea, de la data depunerii și

până la data de 31 iulie 2007, a sumelor existente în cele 37.462 de depozite

constituite conform art. 1, cu indicii prețurilor de consum comunicați de

Institutul Național de Statistică, din care se deduce dobânda legală bonificată

de CEC - SA pe perioada în care a fost acordată” și că prin Legea nr. 232/2008,

ordonanța a fost adoptată cu modificări, în sensul că s-a extins sfera

beneficiarilor despăgubirilor și la acele persoane care după 22 decembrie 1989

au transferat depozitele constituite la CEC în conturile BRD SA, cu aceeași

condiție, a neafectării soldului inițial.

A mai reținut Curtea

că prin legea de aprobare a ordonanței și nici prin actele normative ulterioare

nu a fost însă majorat cuantumul despăgubirilor și nu s-au adoptat dispoziții

care să reglementeze efectiv despăgubirea titularilor de depozite la BRD, fiind

evident că ordonanța, în forma inițială, a avut în vedere exclusiv despăgubirea

celor 37.462 de deponenți ale căror depozite, existente în conturile CEC, nu

aveau afectat soldul inițial.

Raportat la acest

cadru legal și situația de fapt din speță, Curtea a apreciat că pârâta CB SA nu

are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât reclamanții și-au transferat

depozitul la BRD SA., iar, pe de altă parte, în ceea ce o privește pe pârâta

BRD G.S.G. SA, dispozițiile O.U.G. nr. 156/2007, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 232/2008, nu impun nici o obligație în sarcina acestei unități

bancare, nefiind reglementat pe cale legislativă modul de acordare a

despăgubirilor respective.

În aceste condiții,

instanța nu se poate substitui legislativului, fără a depăși atribuțiile

puterii judecătorești.

De asemenea, prima

instanță a mai apreciat că față de lipsa calității procesuale pasive a

pârâtului Ministrul Finanțelor Publice, nici prezența pârâtelor unități bancare

nu se mai justifică în litigiul de contencios administrativ declanșat de reclamanți,

pretențiile formulate în contradictoriu cu CB SA și BRD G.S.G. SA având

caracter accesoriu față de cererea principală de obligare a ministrului la

emiterea actului administrativ.

Împotriva Sentinței

civile nr. 1797 din 13 martie 2012 au declarat recurs reclamanții E.C. și E.E.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului reclamanții au arătat, în esență, următoarele:

În mod greșit prima

instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice.

Criticile aduse

vizează faptul că, pentru a se ajunge la obținerea despăgubirii, este necesară

emiterea unui titlu de stat.

Emiterea unui titlu

de stat trebuie să aibă la bază o manifestare de voință din partea

reprezentantului autorității publice cu atribuții în domeniul respectiv, în

cazul de față Ministrul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Ministerului

Finanțelor Publice.

Ministerul finanțelor

publice, nu poate, în sine, să emită un act administrativ, ci doar ministrul în

domeniul respectiv, ce are calitatea de reprezentant al autorității publice

centrale și competența de a emite astfel de acte.

Or, potrivit art. 46

alin. (3) din Legea nr. 90/2001, „în exercitarea atribuțiilor ce îi revin

ministrul emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii", acestea

fiind acte administrative unilaterale ce pot avea caracter individual sau

colectiv.

În situația în care

ministrul emite un ordin, dacă una sau mai multe persoane fizice și/sau

juridice, se consideră vătămate în drepturile și interesele lor legitime, vor

chema în judecată emitentul actului.

Dacă s-ar îmbrățișa

opinia Curții de Apel București, în cazul cererilor de chemare în judecată

având ca obiect anularea unei autorizații de construire - în antetul căreia

întotdeauna apare Primăria "X", cel care ar avea calitate procesual

pasivă nu ar trebui să fie primarul care a eliberat autorizația, ci Primăria

"X".

În mod greșit a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC CB SA.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 156/2007, adoptată cu modificări,

„întreaga responsabilitate pentru realitatea și corectitudinea sumelor

reprezentând valoarea despăgubirilor, precum și pentru ducerea la îndeplinire a

acțiunii de despăgubire efectivă a persoanelor fizice beneficiare ale acestora,

în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, revine CEC - SA.”

Prin prisma adagiului

latin ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus, întreaga

responsabilitate pentru corectitudinea sumelor de bani reprezentând și

despăgubirea reclamanților E., revine tot CB.

În mod evident este

așa, deoarece după adoptarea cu modificări a O.U.G. nr. 156/2007, art. 1 alin.

(1) are următorul conținut: „Persoanele fizice care până la data de 15

februarie 1992 au efectuat depuneri de sume CEC - SA, precum și cele care au

transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile BRD - SA, în vederea

achiziționării de autoturisme, au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă

depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale CEC - SA,

respectiv ale BRD - SA, îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial”,

celelalte articole ramând neschimbate.

Așadar, întreaga

responsabilitate revine CB S.A., în virtutea legii.

În mod greșit a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BRD G.S.G. SA.

Sumele de bani depuse

de reclamanții E., în vederea achiziționării unui autoturism XX (cauza

raportului juridic obligațional), se află într-un depozit existent într-un cont

active de la pârâtul BRD care îndeplinește condiția neafectării soldului

inițial. Cu referire la acest aspect, trebuie analizată Adresa nr. 1656 din 24

martie 2009 emisă de pârâta BRD, depusă odată cu cererea de chemare în

judecată, cât și mențiunea făcută de aceeași pârâtă în cuprinsul întâmpinării,

la fila 6 menționând că "reclamanții E.C. și E.E. sunt înscriși ca

potențiali beneficiari ai despăgubirii ce va fi acordată de către MFP cu suma

de 10.842,45 RON".

În ceea ce privește

încălcarea art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub

aspectul încălcării dreptului de acces la o instanță.

Potrivit O.U.G. nr.

156/2007, "actorii" acestui act normativ sunt, pe de o parte, cei

care acționează la calcularea despăgubirii și emiterea actului de dispoziție

privind acordarea despăgubirii, iar pe de altă parte, cei îndreptățiți la

despăgubire - deponenții CEC și cei de la BRD, aceștia din urmă, după ce și-au

transferat sumele de bani depuse inițial la CEC.

După cum rezultă din

motivarea Curții de Apel, reclamanții, nu se pot judeca cu nimeni pentru a

putea obține despăgubirea la care au dreptul, despăgubire ce se circumscrie

noțiunii de "bun" în sensul CEDO.

Că sunt îndeplinite

condițiile pentru a putea fi despăgubiți rezultă și din cuprinsul Adresei nr.

1656 din 24 martie 2009 emisă de pârâta BRD depusă odată cu cererea de chemare

în judecată, cât și mențiunea făcută de aceeași pârâtă în cuprinsul

întâmpinării, la fila 6 menținând că "reclamanții E.C. și E.E. sunt

înscriși ca potențiali beneficiari ai despăgubirii ce va fi acordată de către MFP

cu suma de 10.842,45 RON".

În ceea ce privește

încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul clarității și

prezivibilității normelor juridice.

Dispozițiile O.U.G.

nr. 156/2007 contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție referitor

la dreptul la un proces echitabil în ce privește componenta referitoare la

claritatea și previzibilitatea normelor juridice, pentru următoarele

considerente:

Astfel, în forma

inițială, sfera de cuprindere a celor îndreptățiți la despăgubire era

reglementată prin art. 1 din O.U.G. nr. 156/2007 publicată în M. Of. nr. 883

din 21 decembrie 2007 - „Persoanele fizice care până la data de 15 februarie

1992 au efectuat depuneri de sume la CEC - SA în vederea achiziționării de

autoturisme au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel

constituite, existente în conturile active, îndeplinesc condiția neafectării

soldului inițial”.

Ulterior, urmare

aprobării cu modificări prin Legea nr. 232/2008 publicată în M. Of. nr. 750 din

6 noiembrie 2008, art. 1 din O.U.G. nr. 156/2007 a mărit sfera de cuprindere a

celor îndreptățiți la despăgubire, în sensul că „Persoanele fizice care până la

data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la CEC - SA, precum și

cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii

Române pentru Dezvoltare - BRD - SA, în vederea achiziționării de autoturisme,

au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel constituite,

existente în conturile active ale CEC - SA, respectiv ale BRD - SA, îndeplinesc

condiția neafectării soldului inițial".

De asemenea, a fost

introdus art. 11, potrivit căruia "De prevederile art. 1 beneficiază și

persoanele fizice care după 22 decembrie 1989 și-au transferat depunerile

existente la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC - SA în vederea

achiziționării de autoturisme, la Banca Română pentru Dezvoltare - BRD - SA cu

același scop, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2)".

Din cauza înțelesului

echivoc, O.U.G. nr. 156/2007, aprobată cu modificări, nu respectă exigențele de

claritate și previzibilitate pe care trebuie să le conțină orice dispoziție

normativă.

Astfel, O.U.G. nr.

156/2007 aprobată cu modificări, nu instituie reperele și granițele înlăuntrul

cărora justițiabilul - deponent care și-a transferat sumele de bani la CEC la

BRD, poate apela la serviciul public al justiției pentru a se putea obține,

prin coerciție, despăgubirea care i se cuvine, dacă îndeplinește cerințele

impuse de art. 11 din textul ordonanței.

În aceste condiții,

nu se poate constata decât faptul că - fără a nega utilitatea criteriilor

instituite de art. 1 din O.U.G. nr. 156/2007 aprobată cu modificări - acestea

sunt insuficiente pentru a putea caracteriza O.U.G. nr. 156/2007 ca fiind un

act normativ clar și previzibil în privința persoanelor care au transferat

aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile BRD - SA, sub aspectul

momentului de la care se pornește și a modalității de calculare și obținere a

despăgubirii.

Or, principiul

legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de

accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese și din

jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5

ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, parag. 109, și

Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikligi contra

Turciei, parag. 70).

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte constată

că prima instanță a respins acțiunea reclamanților E.C. și E.E. îndreptată

împotriva pârâtului Ministrul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității

procesuale pasive a acestuia.

În cadrul litigiilor

de contencios administrativ, posedă calitatea procesuală pasivă autoritatea

publică emitentă a actului administrativ atacat sau autoritatea publică ce refuză

în mod nejustificat soluționarea unei cereri ori nu o soluționează în termenul

legal.

Acest lucru se degajă

neechivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

conformitate cu care „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un

act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată …” . De asemenea, la aceeași concluzie conduce

examinarea dispozițiilor art. 13 din actul normativ precitat, care se referă la

regimul citării și la documentele ce pot fi solicitate autorității publice

pârâte în cadrul litigiului de contencios administrativ, care fac referire

expresă la autoritatea publică.

Înalta Curte observă

că miniștrii au calitatea de conducători ai ministerelor, iar din această

postură răspund de întreaga activitate a acestor organe centrale de

specialitate în fața Guvernului, precum și, în calitate de membri ai

Guvernului, în fața Parlamentului. Ministrul reprezintă ministerul în

raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice,

precum și în justiție. În exercitarea atribuțiilor ce le revin, miniștrii emit

ordine și instrucțiuni în condițiile legii, însă cu toate acestea, ei

acționează din postura de semnatari, și nu de emitenți ai actelor

infralegislative amintite, această calitate revenind autorității publice pe

care o reprezintă (ministerul).

În conformitate cu

prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 156/2007 emisiunea și răscumpărarea

titlurilor de stat este o obligație ce incumbă Ministerului Economiei și

Finanțelor, astfel că numai această autoritate publică poate sta, în calitate

de pârât, într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a fi obligată să

emită actul administrativ de acordare a despăgubirilor solicitat de către

reclamanții din prezenta cauză.

Semnatarul unui act

administrativ, cum este cazul ministrului chemat în judecată în prezenta cauză,

nu poate sta ca pârât într-un litigiu de contencios administrativ, decât în

condițiile prescrise de art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

Textul amintit

prevede următoarele: „(1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot

fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea,

emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul

de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes

legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori

pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă

poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică

pârâtă.

(2) Persoana

acționată astfel în justiție îl poate chema în garanție pe superiorul său

ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze

actul.”

Având ca reper

dispoziția legală precitată, rezultă cu evidență că răspunderea semnatarului

actului infralegislativ, în speță, a ministrului, este derivată din atribuțiile

de conducere pe care le exercită și acesta poate sta în proces ca pârât numai

alături de autoritatea publică emitentă a acelui act, numai în subsidiar și

numai în ipoteza în care au fost solicitate despăgubiri, urmând a răspunde în

solidar alături de acea autoritate publică.

Or, reclamanții E.C.

și E.E. au insistat în cadrul litigiului că înțeleg să se judece doar cu

ministrul, nu și cu ministerul de resort, astfel încât în mod corect prima

instanță a respins acțiunea pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte constată

că, de asemenea, este corectă și soluția de respingere a acțiunii pentru lipsă

de calitate procesuală pasivă a pârâtelor BRD G.S.G. S.A. și S.C. CB S.A.

Indiferent de

atribuțiile cu care au fost învestite aceste entități bancare, în privința

gestionării sumelor ce urmează a fi acordate cu titlu de despăgubiri, inclusiv

în ceea ce privește responsabilitatea pentru realitatea și corectitudinea

acestor sume, nu pot sta ca pârâți într-un litigiu de contencios administrativ,

singure, în lipsa Ministerului Finanțelor Publice, autoritatea publică căreia

îi revine sarcina emiterii actelor administrative de acordare a despăgubirilor.

Nu pot fi primite

nici criticile referitoare la încălcarea de către prima instanță a dreptului de

acces la justiție, așa cum este consacrat în art. 6 § 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Contrar celor

susținute în recurs, din motivarea Curții de Apel București nu rezultă că

reclamanții din prezenta cauză nu ar avea cu cine să se judece în

contradictoriu pentru a obține despăgubirile ce li se cuvin. Dimpotrivă, din

sentința recurată rezultă explicit că aceștia ar fi trebuit să acționeze în

judecată Ministerul Finanțelor Publice, iar nu ministrul, care nu este decât

conducătorul respectivei autorități publice. Înalta Curte împărtășește pe

deplin opinia judecătorului fondului, Ministerul Finanțelor Publice fiind

autoritatea dotată cu puterea juridică de a emite acte infralegislative

(titluri de stat) în vederea acordării despăgubirilor ce se cuvin pentru sumele

de bani depuse în vederea achiziționării autoturismelor marca „XX”, anterior

anului 1989.

Faptul că reclamanții

din prezenta cauză, contrar prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu au

chemat în judecată autoritatea publică ce posedă competența de a emite titluri

de stat, este culpa exclusivă a acestora, ceea ce a condus la respingerea

acțiunii în contencios administrativ, pentru lipsă de calitate procesuală

pasivă, și nu poate fi considerat că li s-ar fi interzis accesul la o instanță

de judecată.

În ceea ce privește

critica dezvoltată de către recurenți la pct. V din Memoriul de recurs, aceasta

nu poate fi examinată de către instanță, astfel cum solicită reclamanții, prin

prisma dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, având în vedere că

acțiunea a fost respinsă pe excepție, reținându-se nerespectarea condițiilor de

admisibilitate a acțiunilor în contencios administrativ, așa încât examinarea,

în acest context, a oricăror alte argumente cum sunt cele dezvoltate de

recurenți cu privire la imprecizia unor reglementări normative, devine inutilă.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, potrivi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții E.C. și E.E. împotriva Sentinței civile nr. 1797 din 13

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM