ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1758/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin încheierea nr. 128/PI din 15 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr. 489/59/2011 respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V.A.I., prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 489/59/2011 la data de 14 aprilie 2011, inculpatul V.A.I., a solicitat punerea în libertate sub control judiciar, arătând că sunt incidente prevederile art. 160 2 alin. (1) și (2) cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, care se încadrează în limitele prevăzute pentru acordarea liberării provizorii, neexistând date potrivit cărora petentul ar încerca zădărnicirea adevărului.

De asemenea, a arătat că poate fi pus în libertate deoarece probele au fost administrate și nu are cum să influențeze pe cei doi colaboratori cu identitate protejată, a fost suspendat de la locul de muncă, astfel încât nu mai poate săvârși astfel de infracțiuni, nu a mai fost extinsă cercetarea penală pentru alte acte materiale, față de acesta a fost efectuat un singur act de urmărire penală, respectiv declarația dată. S-a mai susținut că în toată perioada cât a fost monitorizat la Punctul de trecere a Frontiere Foieni a solicitat în repetate rânduri, lucrătorilor vamali să efectueze controlul amănunțit, a efectuat confiscări de țigări de contrabandă. La dosarul cauzei a fost atașat în copie certificată dosarul de urmărire penală nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a corupției.

Curtea, examinând cererea amintită în raport cu motivele invocate, situația juridică a inculpatului la momentul procesual actual al efectuării urmăririi penale în dosar nr. 269/P/2010 al D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției – în conformitate cu dispozițiile art. 160 1 și art. 160 2 C. proc. pen. – a constatat următoarele: - inculpatul V.A.I. este cercetat în dosar nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a corupției sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată ( 7 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. de art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 ce se pretinde a fi fost comise în următoarele împrejurări de fapt: La data de 22 septembrie 2010 lucrătorii vamali C.A., împreună cu colegii de tură: lucrătorul vamal M.L. și polițiștii de frontieră D.S. (coordonator tură), B.V. (colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), M.R.D. și V.A.I., U.B. (investigator cu identitate protejată) și T.A., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandistului P.M., cu 6 (șase) baxuri de țigări; de asemenea, susnumiții au fost permis trecerea frontierei, și de către alți contrabandiști, a căror identitate a rămas neidentificată, până în prezent, având aprox.

20 – 30 cartușe/autoturism, la un „tarif” de 1 Euro/cartuș; la finalul turei, numita C.A., împreună cu colegul de tură M.L. și cu coordonatorul polițiștilor de frontieră au numărat banii primiți, cu titlul de mită, rezultând suma 850 de Euro și 410 lei; această sumă a fost împărțită „echitabil” între lucrătorii vamali și polițiști, adică 425 Euro și 200 lei și, respectiv, 425 Euro și 210 lei. „Partea” polițiștilor de frontieră a fost înmânată lui B.V. (colaborator cu identitate protejată), fiind predată, mai departe, lui D.S. care, împreună cu V.A.I., au împărțit banii între polițiștii de frontieră, persoana ultim menționată primind 40 Euro și 40 lei. La data de 23 septembrie 2010 polițistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu în intervalul orar 08:00 – 20:00, în tură cu: polițiștii de frontieră B.V.(colaborator cu identitate protejată), M.T.

(colaborator cu identitate protejată), agentul M.R.D., scms. D.S. - coordonator de punct vamal, precum și cu lucrătorii vamali B.C. și A.P., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foieni II, de către contrabandiști, a căror identitate a rămas neidentificată până în prezent, având aprox. 24 – 60 cartușe/autoturism, pentru care au remis sume de bani în documentele de călătorie, la „tarif” de 1 Euro/cartuș; la finalul turei, numitul B.C. a împărțit suma de 1100 Euro și 400 lei banii primiți, cu titlul de mită de la contrabandiști, în mod egal, între lucrătorii vamali și polițiști, înmânând „partea” poliției de frontieră, în cuantum de 550 Euro și 200 lei, scms.

D.S. care la rândul său, a împărțit banii primiți cu superiorii și subalternii săi, iar lui V.A.I. i-a revenit „partea” în sumă de 55 Euro și 20 lei. La data de 24 septembrie 2010 polițistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu, în intervalul orar 08:00 – 20:00, în tură cu: polițiștii de frontieră B.V.(colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), scms. D.S. - coordonator de punct vamal, agentul M.R.D., precum și cu lucrătorii vamali S.V. și G.R., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandistului P.M., primar al localității Seceani, din Serbia, cu 4 baxuri țigări în autoturismul său; acesta din urmă a remis suma de 200 Euro, cu titlu de mită, vameșului S.V.

și 100 Euro lui B.V.(colaborator cu identitate protejată); de asemenea, au permis trecerea frontierei, și altor contrabandiști, a căror identitate a rămas neidentificată, până în prezent, având aprox. 3 cartușe – 2 baxuri/autoturism, la același „tarif” de 1 Euro/cartuș; la finalul turei, numitul S.V. a împărțit suma de 2400 Euro și 400 lei, reprezentând banii primiți, cu titlul de mită, de la contrabandiști, în mod egal, între lucrătorii vamali și polițiști, înmânând „partea” poliției de frontieră, în cuantum de 1200 Euro și 200 lei, lui B.V.(colaborator cu identitate protejată); la rândul său, colaboratorul ultim menționat a înmânat banii subcomisarului D.S., care a împărțit banii între polițiștii de frontieră, agentului V.A.I.

revenindu-i „partea” în cuantum de 120 Euro și 20 lei. La data de 22 octombrie 2010 polițistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu, împreună cu colegii de tură: lucrătorii vamali M.E. și D.E., precum și cu polițiștii de frontieră B.V. (colaborator cu identitate protejată), M.A., și M.R.D., sub coordonarea cms. șef P.I.C., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandiștilor T.S.E. și Z.I., aceștia având fiecare, în autoturism câte un bax de țigări (50 cartușe); din banii primiți, cu titlul de mită, de către P.I.C., acesta din urmă a înmânat suma de 100 Euro lucrătorului vamal M.E. La finalul turei, lucrătorul vamal M.E.

a împărțit cu B.V., colaborator, suma de 130 Euro, primită pentru neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, în sensul înlesnirii pătrunderii pe teritorul României a țigărilor de contrabandă - prin sustragerea de la controlul vamal sau omisiunea de consemnare în raportul de activitate a constatărilor privind încălcarea dispozițiilor legale. Suma de 130 Euro s-a împărțit astfel: 70 Euro pentru lucrătorii vamali și 60 Euro pentru polițiștii de frontieră iar agentul V.A.I. a acceptat folosul material care îi revenea, din „partea” polițiștilor de frontiera, menționând că dorește ca banii săi să rămână în posesia colaboratorului și să fie folosiți pentru cumpărarea de mâncare în ziua următoare. La data de data de 23 octombrie 2010 polițistul de frontieră V.A.I.

a fost de serviciu, cu colegii de tură: lucrătorii vamali O.T. și C.C.D., precum și polițiștii de frontieră M.A., B.V. (colaborator cu identitate protejată) și M.R.D. Lucrătorii vamali nu au finalizat, în mod legal, controlul efectuat asupra unui autoturism, înmatriculat în Serbia, utilizat de un contrabandist de țigări, rămas neidentificat până în prezent, după ce depistase mai multe cartușe de țigări ascunse în bordul autovehiculului, pe care nu le-a confiscat. C.C.D. a primit o sumă de bani, de la contrabandistul sârb, căruia i-a facilitat trecerea frontierei, din care a înmânat 50 Euro lui B.V. (colaborator cu identitate protejată), menționând că reprezintă „partea” poliției de frontieră; acesta din urmă a predat banii lui V.A.I., la solicitarea celui din urmă, care a afirmat că 10 Euro vor fi cheltuiți pe mâncare iar restul – 40 Euro – vor fi împărțiți ulterior, în șase părți, corespunzătoare polițiștilor de frontieră implicați.

Totodată, V.A.I. a fost de acord să păstreze el toate sumele de bani care se vor încasa cu titlu de mită și din zilele următoare, în final acestea urmând a fi împărțite între acesta, ag. M.R.D., ag. M.A. și colaborator B.V., cms. șef P.C. și cms. N.R. La data de 07 noiembrie 2010 polițistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu pe linia albă care trasează frontiera de stat, în tură cu polițiștii de frontieră B.V.(colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), C.A. și V.A.I., precum și cu lucrătorii vamali G.R.H. și D.E., a permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandiștilor B.V.

și M.M., care au înmânat, cu titlul de mită, suma totală de 750 Euro (250 Euro x 3 transporturi, fiecare transport fiind de câte 5 baxuri, la un „tarif” de 1 Euro/1 cartuș); de asemenea, au fost permis trecerea frontierei, și de către alți contrabandiști, a căror identitate a rămas neidentificată, până în prezent, având aprox. 40 – 50 cartușe/autoturism, la același „tarif” de 1 Euro/cartuș; la finalul turei banii primiți, cu titlul de mită, au fost împărțiți între lucrătorii vamali și polițiști, numitul V.A.I. primindu-și „partea”, de 100 de Euro, bani care i-au fost înmânați de B.V.(colaborator cu identitate protejată), conform indicațiilor primite de la M.A. La data de 09 noiembrie 2010 polițistul de frontieră V.A.I., fiind în tură atât cu lucrătorii vamali G.I.C.

și D.E., cât și cu polițiștii de frontieră M.A., B.V.(colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată) și V.A.I., C.A. (pe linia albă), S.C. (șef de tură), a permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandiștilor, aceștia având aprox. 40 – 50 cartușe/autoturism, la același „tarif” de 1 Euro/cartuș; la finalul turei, numita C.A. a împărțit banii primiți (1380 Euro), cu titlul de mită, în mod egal, între lucrătorii vamali și polițiști, înmânând „partea” poliției de frontieră, în cuantum de 690 Euro, numitului B.V. (colaborator cu identitate protejată); împărțirea banilor a fost făcută de M.A., între polițiștii de frontieră, numitului V.A.I.

revenindu-i suma de 90 de Euro. - prin Încheierea din data de 10 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 1250/2/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. pe o perioadă de 30 zile, măsura fiind prelungită ulterior prin încheierea din 02 martie 2011, respectiv 04 aprilie 2011a Curții de Apel București pronunțată în doar nr.3034/2/2011 pe o perioadă de 30 de zile. - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat în condițiile procesuale și procedurale sus-menționate este admisibilă în principiu în raport cu dispozițiile art. 160 1 și art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen., fiind introdusă în cursul urmăririi penale faza inițială a procesului penal iar infracțiunile intenționate referitor la care se efectuează cercetări penale față de inculpat în stare de arest preventiv sunt pedepsite cu închisoare ce depășește 18 ani; de precizat că prealabil soluționării acesteia a fost întrebat inculpat dacă își însușește cererea formulată de apărător consemnându-se declarația favorabilă a acestuia pe cererea amintită, procedându-se la ascultarea acestuia, a apărătorului și a procurorului la motivele de temeinicie invocate în sprijinul demersului judiciar sus-menționat; - trecându-se la soluționarea acesteia, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost apreciată ca neîntemeiată fiind respinsă ca atare în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc.

pen. pentru considerentele arătate în continuare: (i) Inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică. În plus, există indicii că inculpatul, împreună cu ceilalți coinculpați ar fi desfășurat activități care se circumscriu în sfera infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanță în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară.

Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar. (ii) În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului V.A.I., nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.

(iii) Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și a obținut calificativul „foarte bine” până în prezent, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracțiunile grave pentru care este cercetat, respectiv cele de corupție și grup infracțional organizat, precum și faptul că în această calitate, de lucrător vamal, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal și profesional reprezintă condiții intrinseci pentru desfășurarea acestei profesii, lucrătorii vamali trebuind să fie exemple pentru societate în ceea ce privește comportamentul lor, pentru ca cetățenii să aibă încredere în aceste persoane.

Nu trebuie de asemenea ignorate consecințele faptelor comise, având în vedere că potrivit atribuțiilor pe care le au, atât polițiștii de frontieră, cât și lucrătorii vamali trebuie să asigure efectuarea controlului specific de frontieră asupra persoanelor și, respectiv, mărfurile, precum și să constate eventualele fapte penale sau contravenții, cu aplicarea măsurilor corespunzătoare, fiind responsabili de securitatea tuturor cetățenilor.

Pe de-o parte prin neîndeplinirea acestor sarcini, polițiștii de frontieră și lucrătorii vamali, pe de o parte, vitregesc bugetul consolidat al statului de importante resurse, rezultate din neplata taxelor vamale pentru țigările introduse în țară iar pe de altă parte, așa cum rezultă din actele de la dosar, pentru traficanții de țigări care făceau parte din gruparea criminală, polițiști de frontieră și vameșii nu efectuau practic nici un fel de control de frontieră, iar singura interacțiune consta în primirea sumei de bani prestabilită pentru a fi remisă, ca obiect al faptei de corupție.

Față de această atitudine, se putea întâmpla oricând ca un traficant din această grupare criminală să introducă în țară pe lângă țigări, orice alte bunuri periculoase sau interzise la deținere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme și muniție, etc. (iv) În apărare inculpatul invocă faptul că situația este radical schimbată, în dosar, deoarece parte din inculpații din dosar au fost deja puși în libertate, neexistând dovezi că ar putea influența martorii sau pe ceilalți coinculpați, probele fiind administrate în cazul său și nefiind efectuată vreo extindere în cursul urmăririi penale. Faptul că în cauză față de alți inculpați s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, nu este de natură să ducă implicit la admiterea cererii și pentru inculpatul V.A.I., deoarece fiecare caz trebuie analizat în parte, raportat la activitatea desfășurată de inculpat și la toate circumstanțele cauzei.

(v) În ceea ce privește situația familială a inculpatului, respectiv faptul că are o logodnică însărcinată în lua a șaptea, mama sa are cancer la sân, fiind încadrată în grupa II de handicap, instanța constată că aceste aspecte au fost analizate de către instanță la luarea măsurii arestării preventive potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât neintervenind elemente noi de la acea dată, acestea nu determină punerea în libertate a inculpatului V.A.I. II. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul V.A.I. cu solicitarea de a i se reexamina situația juridică personală și familială la momentul actual premergător definitivării urmăririi penale în dosar nr. 269/P/2010 al DNA – Secția de combatere a corupției în sensul admiterii cererii acestuia de liberare provizorie sub control judiciar prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 8a alin. (2) C. proc.

pen. este nefundat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală neprivativă de libertate, care înlocuiește arestarea preventivă a inculpatului și se dispune de organele judiciare penale competente, în vederea asigurării desfășurării normale a procesului penal și executării pedepsei aplicate inculpatului în caz de condamnare.

Liberarea provizorie sub control judiciar – similar aceleia pe cauțiune – în configurația juridică actuală stabilită de legiuitor prin dispozițiile art. 160 1 și art. 160 2 și următoarele Cod procedură penală cu referire la prevederile art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezintă următoarele caracteristici: - are caracter accesoriu față de măsura arestării preventive a inculpatului, deoarece pentru luarea ei este necesară, în mod prealabil, arestarea preventivă a inculpatului; - este provizorie deoarece poate fi revocată atunci când cel liberat nu îndeplinește sau nu încalcă obligațiile impuse la liberarea sa; - este facultativă deoarece aplicarea ei este lăsată la aprecierea organului judiciar competent; - este un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat, ceea ce înseamnă că presupune existența unei arestări legale în executare; - are caracter subiectiv deoarece se admite după verificarea condițiilor pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare; - este o garanție, având ca efect doar o încetare temporară a privării de libertate, condiționat de îndeplinirea unor condiții impuse la liberare.

În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului V.A.I., nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.

Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și a obținut calificativul „foarte bine” până în prezent, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracțiunile grave pentru care este cercetat, respectiv cele de corupție și grup infracțional organizat, precum și faptul că în această calitate, de lucrător vamal, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal și profesional reprezintă condiții intrinseci pentru desfășurarea acestei profesii, lucrătorii vamali trebuind să fie exemple pentru societate în ceea ce privește comportamentul lor, pentru ca cetățenii să aibă încredere în aceste persoane.

Nu trebuie de asemenea ignorate consecințele faptelor comise, având în vedere că potrivit atribuțiilor pe care le au, atât polițiștii de frontieră, cât și lucrătorii vamali trebuie să asigure efectuarea controlului specific de frontieră asupra persoanelor și, respectiv, mărfurile, precum și să constate eventualele fapte penale sau contravenții, cu aplicarea măsurilor corespunzătoare, fiind responsabili de securitatea tuturor cetățenilor. Este adevărat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și cu liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., dar în prezenta cauză raportat la gradul de pericol social al infracțiunii, de circumstanțele concrete ale cauzei și de circumstanțele personale ale inculpatului, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru punerea în libertate a inculpatului.

Faptul că în cauză față de alți inculpați s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, nu este de natură să ducă implicit la admiterea cererii și pentru inculpatul V.A.I. , deoarece fiecare caz trebuie analizat în parte, raportat la activitatea desfășurată de inculpat și la toate circumstanțele cauzei. În ceea ce privește situația familială a inculpatului, respectiv faptul că are o logodnică însărcinată în lua a șaptea, mama sa are cancer la sân, fiind încadrată în grupa II de handicap, instanța constată că aceste aspecte au fost analizate de către instanță la luarea măsurii arestării preventive potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât neintervenind elemente noi de la acea dată, acestea nu determină punerea în libertate a inculpatului V.A.I.

În consecință, încheierea atacată este legală și temeinică iar reformarea sa prin aplicarea dispozițiilor art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen. este nejustificată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.I. împotriva încheierii nr. 128 PI din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 489/59/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2011.