ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 29.04.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1758/2011

HOTĂRÂRE

29.04.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1758/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față

pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat

următoarele:

I. Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin încheierea nr. 128/PI din 15 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr. 489/59/2011

respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de inculpatul V.A.I., prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

alin. (6) C. proc. pen.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 489/59/2011 la data de 14

aprilie 2011, inculpatul V.A.I., a solicitat punerea în libertate sub control

judiciar, arătând că sunt incidente prevederile art. 160

alin. (1)

și (2) cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, care se încadrează în limitele

prevăzute pentru acordarea liberării provizorii, neexistând date potrivit

cărora petentul ar încerca zădărnicirea adevărului.

De asemenea, a arătat că poate fi

pus în libertate deoarece probele au fost administrate și nu are cum să

influențeze pe cei doi colaboratori cu identitate protejată, a fost suspendat

de la locul de muncă, astfel încât nu mai poate săvârși astfel de infracțiuni,

nu a mai fost extinsă cercetarea penală pentru alte acte materiale, față de

acesta a fost efectuat un singur act de urmărire penală, respectiv declarația

dată.

S-a mai susținut că în toată

perioada cât a fost monitorizat la Punctul de trecere a Frontiere Foieni a

solicitat în repetate rânduri, lucrătorilor vamali să efectueze controlul

amănunțit, a efectuat confiscări de țigări de contrabandă.

La dosarul cauzei a fost atașat în

copie certificată dosarul de urmărire penală nr. 269/P/2010 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție

– Secția de combatere a corupției.

Curtea, examinând cererea amintită

în raport cu motivele invocate, situația juridică a inculpatului la momentul procesual

actual al efectuării urmăririi penale în dosar nr. 269/P/2010 al D.N.A. - Secția

de Combatere a Corupției – în conformitate cu dispozițiile art. 160

și art. 160

C. proc. pen. – a constatat următoarele:

- inculpatul V.A.I. este cercetat în

dosar nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a corupției

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare sau sprijinire sub orice

formă a unui grup infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată

(

acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, și art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1)

și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplic. de art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

39/2003 ce se pretinde a fi fost comise în următoarele împrejurări de fapt:

La data de 22 septembrie 2010

lucrătorii vamali C.A., împreună cu colegii de tură: lucrătorul vamal M.L. și polițiștii

de frontieră D.S. (coordonator tură), B.V. (colaborator cu identitate

protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), M.R.D. și V.A.I., U.B.

(investigator cu identitate protejată) și T.A., au permis trecerea frontierei

de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a

contrabandistului P.M., cu 6 (șase) baxuri de țigări; de asemenea, susnumiții

au fost permis trecerea frontierei, și de către alți contrabandiști, a căror

identitate a rămas neidentificată, până în prezent, având aprox. 20 – 30

cartușe/autoturism, la un „tarif” de 1 Euro/cartuș; la finalul turei, numita C.A.,

împreună cu colegul de tură M.L. și cu coordonatorul polițiștilor de frontieră

au numărat banii primiți, cu titlul de mită, rezultând suma 850 de Euro și 410

lei; această sumă a fost împărțită „echitabil” între lucrătorii vamali și

polițiști, adică 425 Euro și 200 lei și, respectiv, 425 Euro și 210 lei.

„Partea” polițiștilor de frontieră a fost înmânată lui B.V. (colaborator cu

identitate protejată), fiind predată, mai departe, lui D.S. care, împreună cu V.A.I.,

au împărțit banii între polițiștii de frontieră, persoana ultim menționată

primind 40 Euro și 40 lei.

La data de 23 septembrie 2010

polițistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu în intervalul orar 08:00 – 20:00, în tură cu: polițiștii de frontieră B.V.(colaborator cu identitate

protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), agentul M.R.D., scms. D.S.

- coordonator de punct vamal, precum și cu lucrătorii vamali B.C. și A.P., au

permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al

frontierei Foieni II, de către contrabandiști, a căror identitate a rămas

neidentificată până în prezent, având aprox. 24 – 60 cartușe/autoturism, pentru

care au remis sume de bani în documentele de călătorie, la „tarif” de 1 Euro/cartuș;

la finalul turei, numitul B.C. a împărțit suma de 1100 Euro și 400 lei banii

primiți, cu titlul de mită de la contrabandiști, în mod egal, între lucrătorii

vamali și polițiști, înmânând „partea” poliției de frontieră, în cuantum de 550

Euro și 200 lei, scms. D.S. care la rândul său, a împărțit banii primiți cu

superiorii și subalternii săi, iar lui V.A.I. i-a revenit „partea” în sumă de

55 Euro și 20 lei.

La data de 24 septembrie 2010

polițistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu, în intervalul orar 08:00 – 20:00, în tură cu: polițiștii de frontieră B.V.(colaborator cu identitate

protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), scms. D.S. -

coordonator de punct vamal, agentul M.R.D., precum și cu lucrătorii vamali S.V.

și G.R., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic

trafic al frontierei Foeni II, a contrabandistului P.M., primar al localității

Seceani, din Serbia, cu 4 baxuri țigări în autoturismul său; acesta din urmă a

remis suma de 200 Euro, cu titlu de mită, vameșului S.V. și 100 Euro lui B.V.(colaborator

cu identitate protejată); de asemenea, au permis trecerea frontierei, și altor

contrabandiști, a căror identitate a rămas neidentificată, până în prezent, având

aprox. 3 cartușe – 2 baxuri/autoturism, la același „tarif” de 1 Euro/cartuș; la

finalul turei, numitul S.V. a împărțit suma de 2400 Euro și 400 lei,

reprezentând banii primiți, cu titlul de mită, de la contrabandiști, în mod

egal, între lucrătorii vamali și polițiști, înmânând „partea” poliției de

frontieră, în cuantum de 1200 Euro și 200 lei, lui B.V.(colaborator cu

identitate protejată); la rândul său, colaboratorul ultim menționat a înmânat

banii subcomisarului D.S., care a împărțit banii între polițiștii de frontieră,

agentului V.A.I. revenindu-i „partea” în cuantum de 120 Euro și 20 lei.

La data de 22 octombrie 2010

polițistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu, împreună cu colegii de tură:

lucrătorii vamali M.E. și D.E., precum și cu polițiștii de frontieră B.V. (colaborator

cu identitate protejată), M.A., și M.R.D., sub coordonarea cms. șef P.I.C., au

permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al

frontierei Foeni II, a contrabandiștilor T.S.E. și Z.I., aceștia având fiecare,

în autoturism câte un bax de țigări (50 cartușe); din banii primiți, cu titlul

de mită, de către P.I.C., acesta din urmă a înmânat suma de 100 Euro

lucrătorului vamal M.E.

La finalul turei, lucrătorul vamal M.E.

a împărțit cu B.V., colaborator, suma de 130 Euro, primită pentru

neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, în sensul înlesnirii pătrunderii pe

teritorul României a țigărilor de contrabandă - prin sustragerea de la

controlul vamal sau omisiunea de consemnare în raportul de activitate a constatărilor

privind încălcarea dispozițiilor legale.

Suma de 130 Euro s-a împărțit

astfel: 70 Euro pentru lucrătorii vamali și 60 Euro pentru polițiștii de

frontieră iar agentul V.A.I. a acceptat folosul material care îi revenea, din

„partea” polițiștilor de frontiera, menționând că dorește ca banii săi să

rămână în posesia colaboratorului și să fie folosiți pentru cumpărarea de

mâncare în ziua următoare.

La data de data de 23 octombrie 2010

polițistul de frontieră V.A.I. a fost de serviciu, cu colegii de tură:

lucrătorii vamali O.T. și C.C.D., precum și polițiștii de frontieră M.A., B.V. (colaborator

cu identitate protejată) și M.R.D. Lucrătorii vamali nu au finalizat, în mod

legal, controlul efectuat asupra unui autoturism, înmatriculat în Serbia, utilizat

de un contrabandist de țigări, rămas neidentificat până în prezent, după ce

depistase mai multe cartușe de țigări ascunse în bordul autovehiculului, pe

care nu le-a confiscat. C.C.D. a primit o sumă de bani, de la contrabandistul

sârb, căruia i-a facilitat trecerea frontierei, din care a înmânat 50 Euro lui B.V.

(colaborator cu identitate protejată), menționând că reprezintă „partea” poliției

de frontieră; acesta din urmă a predat banii lui V.A.I., la solicitarea celui

din urmă, care a afirmat că 10 Euro vor fi cheltuiți pe mâncare iar restul – 40

Euro – vor fi împărțiți ulterior, în șase părți, corespunzătoare polițiștilor

de frontieră implicați. Totodată, V.A.I. a fost de acord să păstreze el toate

sumele de bani care se vor încasa cu titlu de mită și din zilele următoare, în

final acestea urmând a fi împărțite între acesta, ag. M.R.D., ag. M.A. și

colaborator B.V., cms. șef P.C. și cms. N.R.

La data de 07 noiembrie 2010

polițistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu pe linia albă care trasează

frontiera de stat, în tură cu polițiștii de frontieră B.V.(colaborator cu

identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), C.A. și V.A.I.,

precum și cu lucrătorii vamali G.R.H. și D.E., a permis trecerea frontierei de

stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a

contrabandiștilor B.V. și M.M., care au înmânat, cu titlul de mită, suma totală

de 750 Euro (250 Euro x 3 transporturi, fiecare transport fiind de câte 5

baxuri, la un „tarif” de 1 Euro/1 cartuș); de asemenea, au fost permis trecerea

frontierei, și de către alți contrabandiști, a căror identitate a rămas

neidentificată, până în prezent, având aprox. 40 – 50 cartușe/autoturism, la

același „tarif” de 1 Euro/cartuș; la finalul turei banii primiți, cu titlul de

mită, au fost împărțiți între lucrătorii vamali și polițiști, numitul V.A.I.

primindu-și „partea”, de 100 de Euro, bani care i-au fost înmânați de B.V.(colaborator

cu identitate protejată), conform indicațiilor primite de la M.A.

La data de 09 noiembrie 2010 polițistul

de frontieră V.A.I., fiind în tură atât cu lucrătorii vamali G.I.C. și D.E.,

cât și cu polițiștii de frontieră M.A., B.V.(colaborator cu identitate

protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată) și V.A.I., C.A. (pe

linia albă), S.C. (șef de tură), a permis trecerea frontierei de stat a

României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a

contrabandiștilor, aceștia având aprox. 40 – 50 cartușe/autoturism, la același

„tarif” de 1 Euro/cartuș; la finalul turei, numita C.A. a împărțit banii

primiți (1380 Euro), cu titlul de mită, în mod egal, între lucrătorii vamali și

polițiști, înmânând „partea” poliției de frontieră, în cuantum de 690 Euro,

numitului B.V. (colaborator cu identitate protejată); împărțirea banilor a fost

făcută de M.A., între polițiștii de frontieră, numitului V.A.I. revenindu-i

suma de 90 de Euro.

- prin Încheierea din data de 10

februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 1250/2/2011

s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. pe o perioadă de 30 zile,

măsura fiind prelungită ulterior prin încheierea din 02 martie 2011, respectiv

04 aprilie 2011a Curții de Apel București pronunțată în doar nr.3034/2/2011 pe

o perioadă de 30 de zile.

- cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpat în condițiile procesuale și procedurale

sus-menționate este admisibilă în principiu în raport cu dispozițiile art. 160

și art. 160

alin. (1) C. proc. pen., fiind introdusă în cursul

urmăririi penale faza inițială a procesului penal iar infracțiunile

intenționate referitor la care se efectuează cercetări penale față de inculpat

în stare de arest preventiv sunt pedepsite cu închisoare ce depășește 18 ani;

de precizat că prealabil soluționării acesteia a fost întrebat inculpat dacă

își însușește cererea formulată de apărător consemnându-se declarația

favorabilă a acestuia pe cererea amintită, procedându-se la ascultarea

acestuia, a apărătorului și a procurorului la motivele de temeinicie invocate

în sprijinul demersului judiciar sus-menționat;

- trecându-se la soluționarea

acesteia, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost apreciată

ca neîntemeiată fiind respinsă ca atare în baza art. 160

alin. (6)

C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:

(i) Inculpatul a fost arestat

preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție cu impact deosebit

pentru ordinea socială și siguranța publică. În plus, există indicii că

inculpatul, împreună cu ceilalți coinculpați ar fi desfășurat activități care

se circumscriu în sfera infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, prin

urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a

inculpatului subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu

cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către

instanță în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi

imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea

loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar.

(ii) În speță însă, pericolul

concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a

inculpatului V.A.I., nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună

înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control

judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea

măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de

liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.

(iii) Este adevărat că inculpatul nu

are antecedente penale și a obținut calificativul „foarte bine” până în

prezent, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a

inculpatului, având în vedere infracțiunile grave pentru care este cercetat,

respectiv cele de corupție și grup infracțional organizat, precum și faptul că

în această calitate, de lucrător vamal, lipsa antecedentelor penale,

comportamentul personal și profesional reprezintă condiții intrinseci pentru

desfășurarea acestei profesii, lucrătorii vamali trebuind să fie exemple pentru

societate în ceea ce privește comportamentul lor, pentru ca cetățenii să aibă

încredere în aceste persoane. Nu trebuie de asemenea ignorate consecințele faptelor

comise, având în vedere că potrivit atribuțiilor pe care le au, atât polițiștii

de frontieră, cât și lucrătorii vamali trebuie să asigure efectuarea

controlului specific de frontieră asupra persoanelor și, respectiv, mărfurile,

precum și să constate eventualele fapte penale sau contravenții, cu aplicarea

măsurilor corespunzătoare, fiind responsabili de securitatea tuturor

cetățenilor.

Pe de-o parte prin neîndeplinirea

acestor sarcini, polițiștii de frontieră și lucrătorii vamali, pe de o parte,

vitregesc bugetul consolidat al statului de importante resurse, rezultate din

neplata taxelor vamale pentru țigările introduse în țară iar pe de altă parte,

așa cum rezultă din actele de la dosar, pentru traficanții de țigări care

făceau parte din gruparea criminală, polițiști de frontieră și vameșii nu

efectuau practic nici un fel de control de frontieră, iar singura interacțiune

consta în primirea sumei de bani prestabilită pentru a fi remisă, ca obiect al

faptei de corupție. Față de această atitudine, se putea întâmpla oricând ca un

traficant din această grupare criminală să introducă în țară pe lângă țigări,

orice alte bunuri periculoase sau interzise la deținere, cum ar fi droguri,

materiale explozive sau toxice, arme și muniție, etc.

(iv) În apărare inculpatul invocă

faptul că situația este radical schimbată, în dosar, deoarece parte din

inculpații din dosar au fost deja puși în libertate, neexistând dovezi că ar

putea influența martorii sau pe ceilalți coinculpați, probele fiind

administrate în cazul său și nefiind efectuată vreo extindere în cursul

urmăririi penale.

Faptul că în cauză față de alți

inculpați s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, nu

este de natură să ducă implicit la admiterea cererii și pentru inculpatul V.A.I.,

deoarece fiecare caz trebuie analizat în parte, raportat la activitatea

desfășurată de inculpat și la toate circumstanțele cauzei.

(v) În ceea ce privește situația

familială a inculpatului, respectiv faptul că are o logodnică însărcinată în

lua a șaptea, mama sa are cancer la sân, fiind încadrată în grupa II de

handicap, instanța constată că aceste aspecte au fost analizate de către

instanță la luarea măsurii arestării preventive potrivit art. 136 alin. (8) C.

proc. pen., astfel încât neintervenind elemente noi de la acea dată, acestea nu

determină punerea în libertate a inculpatului V.A.I.

II. Recursul în termen împotriva

încheierii amintite declarat de inculpatul V.A.I. cu solicitarea de a i se

reexamina situația juridică personală și familială la momentul actual

premergător definitivării urmăririi penale în dosar nr. 269/P/2010 al DNA –

Secția de combatere a corupției în sensul admiterii cererii acestuia de

liberare provizorie sub control judiciar prin aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 160

alin. (2) C. proc. pen. este nefundat,

urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Liberarea provizorie sub control

judiciar este o măsură procesuală neprivativă de libertate, care înlocuiește

arestarea preventivă a inculpatului și se dispune de organele judiciare penale

competente, în vederea asigurării desfășurării normale a procesului penal și

executării pedepsei aplicate inculpatului în caz de condamnare.

Liberarea provizorie sub control

judiciar – similar aceleia pe cauțiune – în configurația juridică actuală

stabilită de legiuitor prin dispozițiile art. 160

și art. 160

și următoarele Cod procedură penală cu referire la prevederile art. 5 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

prezintă următoarele caracteristici:

- are caracter accesoriu față de

măsura arestării preventive a inculpatului, deoarece pentru luarea ei este

necesară, în mod prealabil, arestarea preventivă a inculpatului;

- este provizorie deoarece poate fi

revocată atunci când cel liberat nu îndeplinește sau nu încalcă obligațiile

impuse la liberarea sa;

- este facultativă deoarece

aplicarea ei este lăsată la aprecierea organului judiciar competent;

- este un beneficiu recunoscut de

lege inculpatului arestat, ceea ce înseamnă că presupune existența unei

arestări legale în executare;

- are caracter subiectiv deoarece se

admite după verificarea condițiilor pentru considerații ce privesc persoana

inculpatului, în sensul că se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut

necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care

o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare;

- este o garanție, având ca efect

doar o încetare temporară a privării de libertate, condiționat de îndeplinirea

unor condiții impuse la liberare.

În speță însă, pericolul concret

pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului V.A.I.,

nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii

arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul

pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub

control judiciar, ca neîntemeiată.

Este adevărat că inculpatul nu are

antecedente penale și a obținut calificativul „foarte bine” până în prezent,

dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a