ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1636/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 500/PI din 01 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 6457/30/2010. a fost respinsă cererea formulată de condamnatul J.L., având ca obiect rejudecarea în baza art. 522 alin. (1) C. proc. pen., a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1761/30/2007 al Tribunalului Timiș în care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru trafic de droguri. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că a fost arestat preventiv în data de 05 octombrie 2006 și eliberat la 24 aprilie 2008 fiind dispusă achitarea însă în urma apelului făcut de către Parchet a fost condamnat de Curtea de Apel Timișoara, pedeapsă menținută de Î.C.C.J București prin decizia penală nr. 1447 din 17 aprilie 2009, decizie luată în lipsa sa și fără să fi primit citație pentru a se prezenta la proces.

Susține că, în ziua în care s-a dat hotărârea a fost plecat în străinătate unde a fost arestat și extrădat pe data de 09 martie 2010. Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 350/P.I din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1761/30/2007 a fost achitat inculpatul J.L., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 144/A din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 1761.23/30/2007, urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost condamnat inculpatul J.L. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul J.L. prin avocat. Prin decizia nr. 1447 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, în dosarul nr. 1761.23/30/2007 - secția penală, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză, împotriva deciziei penale nr. 144/A din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara.

În baza hotărârii definitive s-a emis de către Tribunalul Timiș mandatul de executare al închisorii nr. 415/2008 din 27 aprilie 2009 pentru executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată inculpatului J.L. A fost emis și mandatul european de arestare nr. 21 din 23 iulie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosar nr. 4411/30/2009, pe numele inculpatului J.L. Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că petentul condamnat J.L. a fost arestat de către D.G.P.M București la data de 08 martie 2010 și depus în penitenciarul București-Rahova pentru executarea pedepsei aplicate. Din analiza actelor și lucrărilor dosarelor menționate, rezultă că petentul condamnat a fost prezent atât la judecarea cauzei în primă instanță, fiind în stare de arest și asistat de avocat ales.

De asemenea, inculpatul J.L. aflat în stare de libertate a fost prezent și la judecarea cauzei în apel, fiind asistat de avocat ales, la termenul de judecată din 25 septembrie 2008, precum și la termenul de judecată din 16 octombrie 2008 când a fost audiat în apel (declarație fila 155 dosar nr. 1761.23/30/2007) și s-au pus concluzii cu privire la apelurile declarate în cauză, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 25 septembrie 2008 și practicaua deciziei instanței de apel din 16 octombrie 2008 (fila 142, 168 dosar apel). De asemenea, din încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2009 din recurs (fila 86 dosar recurs), rezultă că la acest termen inculpatul J.L. a fost prezent personal, a luat termen în cunoștință și a solicita amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător ales, cerere încuviințată, astfel că dosarul a fost amânat la 20 februarie 2009, termen la care inculpatul a fost lipsă.

Acesta a lipsit și la termenul de judecată din 20 martie 2009 când a fost reprezentat de avocat din oficiu. Din practicaua deciziei pronunțată în recurs, rezultă că la termenul de judecată din 17 aprilie 2009 când s-a soluționat recursul, inculpatul a fost lipsă, reprezentat de avocat din oficiu, inculpatul fiind în stare de libertate și având termen în cunoștință. Astfel, în raport de prevederile art. 522 1 C. proc. pen. s-a reținut că pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: să fie vorba de o persoană extrădată, iar această persoană să fi fost judecată și condamnată în lipsă. Analizând îndeplinirea acestor două condiții, raportat la actele și lucrările dosarului, s-a constatat că deși una dintre condiții este îndeplinită în sensul că în speță este vorba despre petentul J.L.

care a fost extrădat pentru executarea pedepsei de 10 ani închisoare, nu este îndeplinită cealaltă condiție cumulativă, respectiv cea referitoare la judecarea și condamnarea în lipsă. Pentru aceste motive, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 522 alin. (1) C. proc. pen. cererea formulata de condamnatul J.L. a fost respinsă. Împotriva sentinței penale nr. 500/PI din 01 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 6457/30/2010 a declarat apel, în termen legal, condamnatul J.L., care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 11/A din 20 ianuarie 2011 a Curții de apel Timișoara. Astfel, instanța de control judiciar a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 522 1 C. proc.

pen. întrucât condamnatul a fost prezent la mai multe termene de judecată a dosarului în fața Tribunalului Timiș și a Curții de Apel Timișoara. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul revizuient J.L., fără a indica în scris motivele de recurs. Cauza a fost înregistrată la data de 25 februarie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 6457/30/2010, fiind fixat termen pentru soluționarea cauzei la data de 21 aprilie 2011. În ședința de judecată din 21 aprilie 2011, în prezența apărătorului ales, recurentul revizuient a arătat că își retrage recursul de față solicitând instanței a se lua act de manifestarea acesteia de voință. Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorului revizuientului precum și ultimul cuvânt al revizuientului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, constată că potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen. , "părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 din același cod, care se aplică în mod corespunzător". Până la închiderea dezbaterilor (...] oricare din părți își poate retrage apelul declarat, potrivit dispozițiilor art. 369 alin. (1) C. proc. pen. Față de cele mai sus relevate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., urmează să ia act de manifestarea de voință liber exprimată de recurentul revizuient J.L., în sensul retragerii recursului formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul revizuient J.L. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2011.