ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3490/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 115 C din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă

și asigurări sociale, a admis apelurile formulate de reclamanții S.D., S.I.D.

și D.E. împotriva sentinței civile nr. 1059 din 21 octombrie 2009, sentinței

civile nr. 54 din 20 ianuarie 2010 și încheierii din 29 martie 2010 pronunțate

de Tribunalul Constanța,secția civilă. A desființat sentințele și încheierea și

a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că în vederea soluționării cauzei, la

termenul de judecată din 12 decembrie 2008 a fost încuviințată proba cu înscrisuri la cererea reclamantului, înscrisuri ce atestă situația juridică a

terenului în litigiu. După administrarea în parte a probei cu înscrisuri, la

termenul din 27 februarie 2009 a fost încuviințată proba cu expertiză

topografică pentru a stabili destinația terenului și categoria de folosință în

momentul preluării de către stat și la momentul intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001.

Fără a administra

probele încuviințate, instanța de fond a rămas în pronunțare pe excepția

inadmisibilității acțiunii din perspectiva incidenței art. 8 din Legea nr.

10/2001. Procedând în acest mod, instanța a încălcat dreptul la apărare și

dreptul la un proces echitabil. Se impunea administrarea de probe de către

instanța de fond pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este situat în

intravilan sau extravilan, situație în care instanța de fond constata dacă sunt

incidente sau nu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

2.1. Motive

Pârâții Primăria

Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța și Municipiul

Constanța, prin Primar au declarat recurs prin care au formulat următoarele

critici:

Hotărârea instanței

de apel este nelegală întrucât nu s-a observat că cererea de chemare în

judecată era lipsită de obiect și de interes.

Au fost încălcate

dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. pentru că instanța de fond a avut

în vedere art. 8 din Legea nr. 10/2001. Cererea petentei S.M., soția

supraviețuitoare a lui S.I.I. a fost irevocabil soluționată, în baza Legii nr.

18/1991, pentru toată suprafața de 5 ha de teren și s-a și procedat la punerea

în posesie.

Neînțelegerile dintre

moștenitori nu pot fi rezolvate decât pe cale separată. Notificarea celor trei

reclamanți a fost respinsă, aceștia având drept de contestație împotriva

dispoziției, ceea ce face ca prezenta cerere să rămână fără obiect.

2.2. Analiza

recursului

Recursul este

întemeiat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 297 alin.

(1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data la care s-a pronunțat instanța

de apel, în cazul în care constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa

părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea

atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

În speță, tribunalul

a respins ca inadmisibilă acțiunea cu motivarea că obiectul cererii de

restituire în natură îl constituie un teren de natura celor enumerate de art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care a fost cerut spre reconstituire în

temeiul legilor fondului funciar.

Împrejurarea că

cererea de chemare în judecată a fost respinsă în aceste condiții nu înseamnă

că prima instanță nu a analizat fondul pretenției deduse judecății. Analiza pe

care a făcut-o instanța a justificat concluzia că raportul juridic litigios se

încadrează în cerințele arătate în art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte,

apelul fiind devolutiv, dacă aprecia că este necesar să se administreze dovezi

suplimentare pentru lămurirea situației juridice a terenului în litigiu,

instanța de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 295 alin. (2) C.

proc. civ. conform cu care instanța va putea încuviința refacerea sau

completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea

probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare

pentru soluționarea cauzei.

Desființând sentința,

cu motivarea că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și dispunând

trimiterea spre rejudecare în primă instanță pentru a se administra probatorii

suplimentare instanța de apel a nesocotit atât prevederile art. 297 alin. (1)

cât și art. 295 alin. (2) C. proc. civ.

S-a produs astfel

pârâților o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea

hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Instanța de apel

urmează să administreze ea dovezile pentru care a socotit necesară desființarea

sentinței și să aprecieze, în raport de întregul probatoriu, dacă în speță sunt

incidente sau nu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâții Primăria Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța și

Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr. 115 C din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă

și asigurări sociale.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2011.