ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3490/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 115 C din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelurile formulate de reclamanții S.D., S.I.D. și D.E. împotriva sentinței civile nr. 1059 din 21 octombrie 2009, sentinței civile nr. 54 din 20 ianuarie 2010 și încheierii din 29 martie 2010 pronunțate de Tribunalul Constanța,secția civilă. A desființat sentințele și încheierea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în vederea soluționării cauzei, la termenul de judecată din 12 decembrie 2008 a fost încuviințată proba cu înscrisuri la cererea reclamantului, înscrisuri ce atestă situația juridică a terenului în litigiu.

După administrarea în parte a probei cu înscrisuri, la termenul din 27 februarie 2009 a fost încuviințată proba cu expertiză topografică pentru a stabili destinația terenului și categoria de folosință în momentul preluării de către stat și la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Fără a administra probele încuviințate, instanța de fond a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva incidenței art. 8 din Legea nr. 10/2001. Procedând în acest mod, instanța a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Se impunea administrarea de probe de către instanța de fond pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este situat în intravilan sau extravilan, situație în care instanța de fond constata dacă sunt incidente sau nu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

2. Recursul 2.1. Motive Pârâții Primăria Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin Primar au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici: Hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât nu s-a observat că cererea de chemare în judecată era lipsită de obiect și de interes. Au fost încălcate dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. pentru că instanța de fond a avut în vedere art. 8 din Legea nr. 10/2001. Cererea petentei S.M., soția supraviețuitoare a lui S.I.I. a fost irevocabil soluționată, în baza Legii nr. 18/1991, pentru toată suprafața de 5 ha de teren și s-a și procedat la punerea în posesie. Neînțelegerile dintre moștenitori nu pot fi rezolvate decât pe cale separată.

Notificarea celor trei reclamanți a fost respinsă, aceștia având drept de contestație împotriva dispoziției, ceea ce face ca prezenta cerere să rămână fără obiect. 2.2. Analiza recursului Recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data la care s-a pronunțat instanța de apel, în cazul în care constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. În speță, tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea cu motivarea că obiectul cererii de restituire în natură îl constituie un teren de natura celor enumerate de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care a fost cerut spre reconstituire în temeiul legilor fondului funciar.

Împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost respinsă în aceste condiții nu înseamnă că prima instanță nu a analizat fondul pretenției deduse judecății. Analiza pe care a făcut-o instanța a justificat concluzia că raportul juridic litigios se încadrează în cerințele arătate în art. 8 din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, apelul fiind devolutiv, dacă aprecia că este necesar să se administreze dovezi suplimentare pentru lămurirea situației juridice a terenului în litigiu, instanța de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ. conform cu care instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

Desființând sentința, cu motivarea că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și dispunând trimiterea spre rejudecare în primă instanță pentru a se administra probatorii suplimentare instanța de apel a nesocotit atât prevederile art. 297 alin. (1) cât și art. 295 alin. (2) C. proc. civ. S-a produs astfel pârâților o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Instanța de apel urmează să administreze ea dovezile pentru care a socotit necesară desființarea sentinței și să aprecieze, în raport de întregul probatoriu, dacă în speță sunt incidente sau nu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr. 115 C din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.