ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5525/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 411 C din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții G.G., SC H.A. SA, B.C. și intervenienta S.G. împotriva sentinței civile nr. 1393 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, faptul că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Terenul fostă proprietate a autorului reclamanților era situat, la data preluării de către stat, în extravilanul municipiului Constanța.

Această situație s-a menținut și la nivelul anului 2001 la data notificării, aspect care rezultă din înscrisurile depuse la dosar, precum și din raportul de expertiză topografică efectuată în apel. Expertul a arătat în mod expres că la momentul preluării, în anul 1946, loturile AA și BB din proprietatea M. făceau parte din extravilanul municipiului Constanța. Același lucru rezultă din suplimentul la expertiză efectuată pentru a lămuri problema poziționării terenului la momentul notificării. Loturile de teren la care s-a referit apelanta intervenienta S.G. nu au făcut obiectul prezentului dosar, ci au fost solicitate într-o altă cauză. Terenul ce a aparținut autorului reclamanților și intervenientei se afla în extravilanul localității la data preluării de către stat, precum și la data notificării, iar terenurile preluate prin aplicarea Legii reformei agrare nr. 187/1945 intră în domeniul de reglementare al Legii nr. 18/1991.

2. Recursul 2.1. Motive Intervenienta S.G. a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici: Instanța de apel a dat o interpretare greșită art. 8 din Legea nr. 10/2001 și nu a luat în calcul toate probele administrate în cauză. Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că la momentul notificării lotul CC, lotul DD și lotul EE fac parte parțial din intravilanul municipiului Constanța. De asemenea, la data notificării parcelele XX, YY, ZZ, VV și TT se situau în intravilanul municipiului Constanța. Toate parcelele fac parte din zona M. Constanta. Deși intervenienta a solicitat comunicarea răspunsului expertului, în ceea ce privește identificarea lotului FF, în vederea formulării eventualelor obiecțiuni, instanța de apel în mod greșit a reținut că raportul a fost comunicat.

În cauză este aplicabilă Legea nr. 10/2001. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 104 ha compus din parcela nr. RR și parte din parcela nr. SS situat în Constanța, cartierul A. Prin cerere depusă la termenul din 10 noiembrie 2006, „în condițiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ.", reclamanții au solicitat restituirea unui teren în suprafață de 250 ha. În raportul de expertiză efectuat în primă instanță s-a reținut că, la momentul preluării, terenul făcea parte din extravilanul municipiului Constanța. În apel s-a făcut un supliment de expertiză care a concluzionat că și la momentul notificării cele două loturi făceau parte din extravilanul municipiului Constanța.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data înregistrării notificării formulate de către reclamanți, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. În aplicarea Legii nr. 10/2001 în forma inițială, prin pct. 8.1. din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003 s-a stabilit că restituirea în natură a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare). Prin urmare, și la nivelului anului 2001, pentru terenurile situate în extravilanul localităților trebuia urmată procedura Legii nr. 18/1991.

La data învestirii primei instanțe, 11 august 2006, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 avea următorul conținut: nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. La rândul său, pct. 8.1. din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 prevede că nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităților (inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale), indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării, și nici terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Cum, în speță, conform părerii experților, terenul în litigiu, respectiv lotul nr. AA, parțial, și lotul nr. BB era situat în extravilanul localității atât la momentul preluării, cât și la momentul notificării, ambele instanțe de fond au făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Împrejurarea că, potrivit recurentei, instanța de apel nu ar fi observat că parcelele XX, YY, ZZ, VV și TT sunt în intravilan, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii recurate, câtă vreme din cererile de învestire a primei instanțe nu rezultă că și aceste suprafețe de teren ar fi format obiect de analiză în prezentul litigiu. Astfel, prin nota de probatorii depusă de către reclamanți și intervenientă la 13 aprilie 2007 s-a solicitat efectuarea unei expertize topo-cadastrale având ca obiectiv identificarea terenului în suprafață de 104 ha compus din parcela nr. RR și parcela nr. SS, parțial.

Obiectiunile depuse la raportul de expertiză nu fac referire la alte suprafețe de teren. Pe cale de consecință, instanțele s-au pronunțat, în respectarea principiului disponibilității, doar cu privire la obiectul dedus judecății de către contestatori și intervenientă. În fine, faptul că instanța de apel nu i-ar fi comunicat recurentei răspunsul depus de expert nu este de natură să-i fi provocat acesteia o vătămare procesuală câtă vreme după depunerea raportului au fost acordate mai multe termene de judecată. Drept urmare, nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientă S.G. împotriva deciziei nr. 411 C din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.