ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1220/2011

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele:

Prin încheierea din 1 martie 2011 a Curții de

Apel București, secția

a I-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 1741 /2/2011 (754/2011)

a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de

liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpatul M.C.M.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că inculpatul este

cercetat în stare de arest pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254

alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicări art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în cursul lunii

ianuarie 2011 în

calitate de agent de

poliție la Punctul de Trecere a Frontierei Moravița, a

aderat la un grup

infracțional organizat format din alți lucrători de poliție de frontieră și

vameși, și alte persoane implicate în activități de introducere frauduloasă de

țigări în România, a primit, în mod repetat

suma

totală de 45 Euro și 110 lei pentru a nu își îndeplini îndatoririle de

serviciu, că maximul legal pentru infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1)

C.

pen., raportat la art. 7 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 este pedeapsa

de 20 ani și că astfel cererea formulată nu este

admisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul M.C.M.

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control

judiciar,arătând că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege în disp. art.

160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Potrivit art. 160

1

C. proc. pen. în tot

cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere

punerea sa

în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

În art. 160

2

C. proc. pen. se prevede

că liberarea

provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul

infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru

care legea

prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani și nu există date din

care rezultă necesitatea de a-l

împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că

acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor

părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau

prin alte asemenea fapte.

Analizând

actele dosarului se constată că inculpatul M.C.M. este cercetat în stare de

arest în dosarul nr. 269/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția

Națională

Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin.

(1) C. pen. rap. la

art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39 /2003, constând în aceea că, în calitate de

agent de poliție la Punctul de Trecere a Frontierei Moravița , fiind integrat

în grupul infracțional în ziua de 04 ianuarie 2011 și 07 ianuarie 2011 a primit

de la mai multe persoane suma de 20 Euro și 80 lei, respectiv 50 Euro și 60 lei,

pentru facilitarea introducerii frauduloase de țigări în România.

Arestarea

preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art. 143, art.

146, art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149 alin.

(1), art. 149

1

și art. 150 C. proc. pen.

prin încheierea din

9 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București in dosar nr.

1210/2/2011.

Referitor la

cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost în

mod justificat respinsă de prima instanță ca inadmisibilă întrucât pedeapsa

pentru infracțiunea prevăzută art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 și

art. 9 din Legea nr. 78/2000 are un

maxim

legal de 20 ani fiind deci depășit maximul legal de 18ani prevăzut

de art.

160

2

C. proc. pen. pentru a fi admisibilă liberarea provizorie sub

control judiciar.

Față de

considerentele arătate, constatând nefondate criticile

formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) și art. 192

alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul M.C.M., dispunând obligarea acestuia

la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din

oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva încheierii din 1

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a l-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 1741/2/2011(754/2011).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 martie 2011.