ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1220/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Prin încheierea din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1741 /2/2011 (754/2011) a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.C.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul este cercetat în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicări art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2011 în calitate de agent de poliție la Punctul de Trecere a Frontierei Moravița, a aderat la un grup infracțional organizat format din alți lucrători de poliție de frontieră și vameși, și alte persoane implicate în activități de introducere frauduloasă de țigări în România, a primit, în mod repetat suma totală de 45 Euro și 110 lei pentru a nu își îndeplini îndatoririle de serviciu, că maximul legal pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 este pedeapsa de 20 ani și că astfel cererea formulată nu este admisibilă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.C.M.

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar,arătând că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege în disp. art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Recursul declarat nu este întemeiat. Potrivit art. 160 1 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. În art. 160 2 C. proc. pen.

se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Analizând actele dosarului se constată că inculpatul M.C.M. este cercetat în stare de arest în dosarul nr. 269/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39 /2003, constând în aceea că, în calitate de agent de poliție la Punctul de Trecere a Frontierei Moravița , fiind integrat în grupul infracțional în ziua de 04 ianuarie 2011 și 07 ianuarie 2011 a primit de la mai multe persoane suma de 20 Euro și 80 lei, respectiv 50 Euro și 60 lei, pentru facilitarea introducerii frauduloase de țigări în România. Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art. 143, art. 146, art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149 alin. (1), art. 149 1 și art. 150 C. proc. pen. prin încheierea din 9 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București in dosar nr. 1210/2/2011.

Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanță ca inadmisibilă întrucât pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 are un maxim legal de 20 ani fiind deci depășit maximul legal de 18ani prevăzut de art. 160 2 C. proc. pen. pentru a fi admisibilă liberarea provizorie sub control judiciar. Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.C.M., dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva încheierii din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a l-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1741/2/2011(754/2011). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2011.