ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1088/2013

Asupra recursului penal de față;

Examinând

actele șui lucrările dosarului constată următoarele:

Prin decizia

penală nr. 1427 din 07 aprilie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 397/59/2011, s-a dispus liberarea

provizorie sub control judiciar a inculpatului arestat preventiv R.I.,

instituindu-se în sarcina acestuia următoarele obligații:

a) să nu

depășească limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței

b) să se

prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată

ori de câte ori este chemat;

c) să se

prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul,

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție

d) să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Liberarea

provizorie este în vigoare și în prezent, dosarul în care este judecat

inculpatul R.I. aflându-se în cursul cercetării judecătorești în primă

instanță.

Prin încheierea de ședință din 15

martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, în baza art.

160

3

C. proc. pen. s-a admis, în parte, cererea de ridicare totală a

controlului judiciar formulată de inculpatul R.I.

S-a dispus ridicarea în parte

controlul judiciar instituit în privința inculpatului R.I. prin decizia penală nr.

1427 din 07 aprilie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în dosarul nr. 397/59/2011, în sensul că au fost înlăturate

următoarele obligații:

a) să nu

depășească limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței;

c) să se prezinte

la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform

programului de supraveghere întocmit de organul de poliție;

S-au menținut celelalte obligații.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că potrivit art. 160

3

C. proc. pen.

„Controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau

ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice".

Instanța a apreciat că în acest moment

procesual se impune ridicarea parțială a controlului judiciar, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare:

Inculpatul R.I. a fost arestat

preventiv în perioada 09 februarie 2011 - 07 aprilie 2011, iar începând cu data

de 07 aprilie 2011 se află sub puterea unei măsuri restrictive de libertate care

și-a produs efectele până în prezent (15 martie 2013). Prin urmare durata

totală a măsurilor preventive la care a fost supus inculpatul în cadrul acestui

proces depășește doi ani de zile, interval de timp semnificativ în opinia

Curții. Până în prezent nu există nici un indiciu că inculpatul ar fi încălcat

vreuna dintre obligațiile enumerate anterior și nici acuzarea nu a susținut

acest aspect. Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât și

în cursul cercetării judecătorești. Este adevărat că dosarul este unul complex

iar administrarea probatoriului necesită timp, însă aceste împrejurări nu pot

justifica, prin ele însele, menținerea în continuare, în integralitate, a

obligațiilor instituite în sarcina inculpatului, în condițiile în care inculpatul,

prin comportamentul său procesual, nu a tergiversat soluționarea procesului.

În acest context, instanța a apreciat

că se impune ridicarea parțială a controlului judiciar, în ce privește

obligațiile prevăzute la lit. a) și c), urmând a fi menținute obligațiile

prevăzute de la lit. b), d), e).

S-a arătat că menținerea acestor din

urmă obligații se impune, în opinia instanței, în considerarea faptului că

inculpatul este supus în continuare unei proceduri judiciare iar prezența

personală a acestuia în fața instanței se poate dovedi utilă (sau chiar

necesară) în contextul administrării probatoriului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, criticând-o sub

aspectul greșitei admiteri a cererii de liberare provizorie sub control

judiciar, formulată de inculpatul R.I.

S-a arătat cererea de ridicare a

controlului judiciar nu a fost motivată, iar față de atitudinea procesuală nesinceră

a inculpatului, care a încercat tergiversarea judecării cauzei, invocând

numeroase excepții și de faptul că în cauză urmează a fi administrate probe, se

impune menținerii controlului judiciar față de inculpat.

Recursul

declarat de parchet

este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că inculpatul R.I. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, luare

de mită în formă continuată (7 acte materiale) și complicitate la infracțiunea

de contrabandă calificată în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap.

la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în referire la art. 274 din

aceeași lege, precum și art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

S-a reținut în sarcina inculpatului că

în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de agent de poliție, a

aderat la un grup infracțional organizat alcătuit din alți polițiști de

frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Moravița, lucrători

vamali și alte persoane implicate în contrabanda cu țigări în copul obținerii

de beneficii materiale. Acționând în cadrul grupului infracțional, a primit în

mod repetat suma de 24.307 euro și 350 lei, din care și-a însușit suma de 797

euro.

Totodată, în

aceeași perioadă i-a ajutat pe lucrătorii vamali și alte persoane să introducă

în țară prin respectivul punct de trecere a frontierei un număr de 487 baxuri

și 49 cartușe de țigări, în valoare de 20.000 lei.

Prin

încheierea de ședință din 9 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

București - secția a II-a penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului

pe o perioadă de 29 zile, măsura fiind prelungită succesiv până la data de 9

mai 2011 inclusiv.

Prin decizia nr.

1427 din 7 aprilie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția penală în dosarul nr. 397/59/2011 s-a admis recursul declarat de

inculpat împotriva încheierii nr. 92/PI din 25 martie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, s-a casat încheierea atacată și rejudecând, s-a dispus liberarea

provizorie sub control judiciar a inculpatului R.I. instituindu-se în sarcina

acestuia următoarele obligații:

a) să nu

depășească limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței

b) să se

prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată

ori de câte ori este chemat;

c)

să se prezinte la secția de poliție în

a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție

d) să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și

să nu poarte nicio categorie de arme.

În prezent, cauza se află în curs de

judecată în primă instanță pe rolul Curții de Apel Timișoara, iar prin

încheierea de ședință din 15 martie 2013, în baza art. 160 C. proc. pen. s-a

dispus ridicarea în parte a controlului judiciar, instituit față de inculpat

prin decizia nr. 1427 din 7 aprilie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție

- Secția penală, prevăzute la pct. a) și pct. c).

Potrivit dispozițiilor art. 160 alin.

(2) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în

cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe

învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

Totodată, potrivit art. 160 din

același cod, controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând

modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive

temeinice.

Din interpretarea acestor texte de

lege rezultă că măsurile preventive sunt subordonate unui scop bine definit și

anume pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se

împiedica zădărnicirea aflării adevărului sau sustragerea inculpatului de la

urmărirea penală ori de la judecată.

În cauza de față, având în vedere

stadiul în care se află procesul penal, respectiv, în faza de judecată în primă

instanță în care se administrează întregul probatoriu, ridicarea controlul judiciar

privind depășirea limitei teritoriale a țării, fără încuviințarea instanțe sau

obligație de a se prezenta la secția de poliție în a cărei rază teritorială

locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere, nu este oportună.

Pe de o parte, prin înlăturarea celor

două obligații, instanța de fond a lăsat fără substanță măsura controlului

judiciar instituit față de inculpat, acesta putând părăsi oricând teritoriul

țării, fără a se mai putea folosi eficient măsura controlului judiciar, iar pe

de altă parte, din datele dosarului nu reies motivele temeinice prevăzute de art.

160 C. proc. pen. pentru care instanța a restrâns controlul judiciar.

Având în vedere și pericolul social

concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, pentru a se asigura

buna desfășurare a procesului penal și pentru a se preîntâmpina sustragerea

inculpatului de la judecată, măsura restrictivă fiind pe deplin justificată și

proporțională cu nevoile concrete ale procesului penal de față, înalta Curte

constată că recursul declarat de parchet este fondat și urmează a fi admis.

Se va casa în totalitate încheierea

recurată și rejudecând, se va respinge cererea de ridicare a controlului

judiciar, formulată de inculpatul R.I.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii din data de 15 martie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală în dosarul nr.

820/59/2011*/a1 privind pe inculpatul R.I.

Casează în totalitate încheierea

recurată și rejudecând:

Respinge cererea de ridicare a controlului

judiciar formulată de inculpatul R.I.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

martie 2013.