ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1088/2013

Asupra recursului penal de față; Examinând actele șui lucrările dosarului constată următoarele: Prin decizia penală nr. 1427 din 07 aprilie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 397/59/2011, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului arestat preventiv R.I., instituindu-se în sarcina acestuia următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Liberarea provizorie este în vigoare și în prezent, dosarul în care este judecat inculpatul R.I. aflându-se în cursul cercetării judecătorești în primă instanță. Prin încheierea de ședință din 15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, în baza art. 160 3 C. proc. pen. s-a admis, în parte, cererea de ridicare totală a controlului judiciar formulată de inculpatul R.I. S-a dispus ridicarea în parte controlul judiciar instituit în privința inculpatului R.I. prin decizia penală nr. 1427 din 07 aprilie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 397/59/2011, în sensul că au fost înlăturate următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței; c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție; S-au menținut celelalte obligații.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 160 3 C. proc. pen. „Controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice". Instanța a apreciat că în acest moment procesual se impune ridicarea parțială a controlului judiciar, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare: Inculpatul R.I. a fost arestat preventiv în perioada 09 februarie 2011 - 07 aprilie 2011, iar începând cu data de 07 aprilie 2011 se află sub puterea unei măsuri restrictive de libertate care și-a produs efectele până în prezent (15 martie 2013). Prin urmare durata totală a măsurilor preventive la care a fost supus inculpatul în cadrul acestui proces depășește doi ani de zile, interval de timp semnificativ în opinia Curții.

Până în prezent nu există nici un indiciu că inculpatul ar fi încălcat vreuna dintre obligațiile enumerate anterior și nici acuzarea nu a susținut acest aspect. Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești. Este adevărat că dosarul este unul complex iar administrarea probatoriului necesită timp, însă aceste împrejurări nu pot justifica, prin ele însele, menținerea în continuare, în integralitate, a obligațiilor instituite în sarcina inculpatului, în condițiile în care inculpatul, prin comportamentul său procesual, nu a tergiversat soluționarea procesului.

În acest context, instanța a apreciat că se impune ridicarea parțială a controlului judiciar, în ce privește obligațiile prevăzute la lit. a) și c), urmând a fi menținute obligațiile prevăzute de la lit. b), d), e). S-a arătat că menținerea acestor din urmă obligații se impune, în opinia instanței, în considerarea faptului că inculpatul este supus în continuare unei proceduri judiciare iar prezența personală a acestuia în fața instanței se poate dovedi utilă (sau chiar necesară) în contextul administrării probatoriului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, criticând-o sub aspectul greșitei admiteri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul R.I.

S-a arătat cererea de ridicare a controlului judiciar nu a fost motivată, iar față de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, care a încercat tergiversarea judecării cauzei, invocând numeroase excepții și de faptul că în cauză urmează a fi administrate probe, se impune menținerii controlului judiciar față de inculpat. Recursul declarat de parchet este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul R.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită în formă continuată (7 acte materiale) și complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în referire la art. 274 din aceeași lege, precum și art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003. S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de agent de poliție, a aderat la un grup infracțional organizat alcătuit din alți polițiști de frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Moravița, lucrători vamali și alte persoane implicate în contrabanda cu țigări în copul obținerii de beneficii materiale.

Acționând în cadrul grupului infracțional, a primit în mod repetat suma de 24.307 euro și 350 lei, din care și-a însușit suma de 797 euro. Totodată, în aceeași perioadă i-a ajutat pe lucrătorii vamali și alte persoane să introducă în țară prin respectivul punct de trecere a frontierei un număr de 487 baxuri și 49 cartușe de țigări, în valoare de 20.000 lei. Prin încheierea de ședință din 9 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, măsura fiind prelungită succesiv până la data de 9 mai 2011 inclusiv.

Prin decizia nr. 1427 din 7 aprilie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr. 397/59/2011 s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii nr. 92/PI din 25 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, s-a casat încheierea atacată și rejudecând, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului R.I. instituindu-se în sarcina acestuia următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a țării fără încuviințarea instanței b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În prezent, cauza se află în curs de judecată în primă instanță pe rolul Curții de Apel Timișoara, iar prin încheierea de ședință din 15 martie 2013, în baza art. 160 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea în parte a controlului judiciar, instituit față de inculpat prin decizia nr. 1427 din 7 aprilie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, prevăzute la pct. a) și pct. c). Potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (2) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Totodată, potrivit art. 160 din același cod, controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice. Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că măsurile preventive sunt subordonate unui scop bine definit și anume pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica zădărnicirea aflării adevărului sau sustragerea inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată. În cauza de față, având în vedere stadiul în care se află procesul penal, respectiv, în faza de judecată în primă instanță în care se administrează întregul probatoriu, ridicarea controlul judiciar privind depășirea limitei teritoriale a țării, fără încuviințarea instanțe sau obligație de a se prezenta la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere, nu este oportună.

Pe de o parte, prin înlăturarea celor două obligații, instanța de fond a lăsat fără substanță măsura controlului judiciar instituit față de inculpat, acesta putând părăsi oricând teritoriul țării, fără a se mai putea folosi eficient măsura controlului judiciar, iar pe de altă parte, din datele dosarului nu reies motivele temeinice prevăzute de art. 160 C. proc. pen. pentru care instanța a restrâns controlul judiciar. Având în vedere și pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se preîntâmpina sustragerea inculpatului de la judecată, măsura restrictivă fiind pe deplin justificată și proporțională cu nevoile concrete ale procesului penal de față, înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat și urmează a fi admis.

Se va casa în totalitate încheierea recurată și rejudecând, se va respinge cererea de ridicare a controlului judiciar, formulată de inculpatul R.I. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii din data de 15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală în dosarul nr. 820/59/2011*/a1 privind pe inculpatul R.I. Casează în totalitate încheierea recurată și rejudecând: Respinge cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpatul R.I. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2013.