ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 912/2010

Asupra acțiunii de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și

precizată ulterior, reclamantul M.V.a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

anularea legii electorale și a tuturor actelor subsecvente acesteia, anularea

Codurilor de procedură penală și civilă și actelor subsecvente, precum și

anularea Legii asociaților de proprietari nr. 114/1996, cu modificările și

completările ulterioare. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata

unor despăgubiri materiale și morale, în valoare de 25 de milioane de euro.

În motivare, a arătat

reclamantul că toate aceste acte normative încalcă prevederile constituționale,

dar și legislația comunitară, inclusiv dispozițiile Tratatului de Aderare a

României la Uniunea Europeană.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 8, art. 18 alin. (1) - (4) și ale art. 28 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ și art. 948, art. 953, art. 960 - 961,

art. 966 - 968 și art. 998 - 999 C. civ.

Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 137 raportate la cele ale art. 158 alin. (1) C.

proc. civ., va analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale a

instanței în soluționarea cauzei, fiind o excepție de ordine publică, menită să

facă inutilă cercetarea pe fond a cererii de chemare în judecată.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a

altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul

legii; 3. în orice alte materii date prin lege în competența sa".

Prin urmare, potrivit

textului procedural precitat, Înalta Curte, ca regulă nu are competență

materială în soluționarea cauzelor civile ca primă instanță.

Pe de altă parte,

reclamantul a înțeles să invoce ca temei de drept al acțiunii prevederile Legii

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aspect care atrage incidența

dispozițiilor speciale în ceea ce privește stabilirea competenței materiale a

instanțelor judecătorești în materia contenciosului administrativ. În acest

sens, prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2008, au stabilit

că "(...) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autorități publice centrale (...) se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Alin. (2) al art. 10

din același act normativ prevede că împotriva sentințelor pronunțate de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, se judecă

la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Dând eficiență

principiului disponibilității părții în procesul civil și aplicând, coroborat,

dispozițiile procedurale privind competența materială a instanțelor

judecătorești, la obiectul cererii de chemare în judecată, la calitatea

pârâtului de autoritate publică centrală, precum și la temeiul juridic

principal invocat de reclamant, respectiv dispozițiile Legii contenciosului

administrativ, care se completează cu cele ale C. proc. civ., rezultă cu

evidență că instanța supremă nu are competență materială de a soluționa

prezenta cauză în primă instanță, instanța competentă fiind Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel

București este competentă și din punct de vedere teritorial potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, domiciliul

reclamatului fiind situat pe raza municipiului București.

Pentru considerentele

expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (1)

raportate la cele ale art. 159 alin. (2) C. proc. civ. și va constata că pricina

este de competența unei instanțe de alt grad și, în consecință, va admite

excepția necompetenței materiale, trimițând cauza la Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cererea

formulată de M.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.