ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5752/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea acestuia să îi primească cererea de redobândire a cetățeniei române . În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 14 septembrie 2006 și-a manifestat intenția de a depune cerere pentru redobândirea cetățeniei române, revenind cu o astfel de cerere la data de 30 martie 2009, însă intimatul nu i-a primit cererea și nu l-a programat în vederea primirii actelor necesare redobândirii cetățeniei române.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii acțiunii în ceea ce privește cererea formulată în septembrie 2006, iar, pe fond, a arătat că există foarte multe persoane (peste 360.000) care doresc să depună o astfel de cerere, iar Ambasada României la Chișinău nu are posibilitatea să proceseze aceste cereri, precum și faptul că față de cererea din anul 2009 nu s-a depășit termenul rezonabil. Reclamantul a depus la dosar, la ultimul termen de judecată, dovada că la data de 01 octombrie 2009 i s-a comunicat o invitație pentru data de 30 noiembrie 2009, arătând că astfel acțiunea a rămas fără obiect.

Prin Sentința civilă nr. 559 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției; a respins acțiunea formulată de reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca rămasă fără obiect și a obligat intimatul la 150 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția prescripției este neîntemeiată, că în speță nu este vorba despre refuzul de soluționare a unei cereri, ci despre refuzul de primire a unei cereri, aducându-se atingere însuși dreptului constituțional de petiționare și că acest drept nu este unul prescriptibil, o persoană nepierzând dreptul de a depune o cerere la o autoritate publică după trecerea unui anumit interval de timp.

Pe fond instanța a constatat că acțiunea a rămas fără obiect, reclamantul primind invitație pentru data de 30 noiembrie 2009. În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., instanța a admis cererea de plată a cheltuielilor de judecată, constatând că îndeplinirea obligației s-a făcut după data formulării acțiunii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând hotărârea atacată numai sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată în condițiile în care pârâtul a executat obligația pe care a învederat-o reclamantul ca și obiect al acțiunii până la prima zi de înfățișare.

Arată recurentul că momentul procedural al primei zi de înfățișare s-a consumat la data de 2 februarie 2010. Or, la data de 01 octombrie 2009 pârâtul a îndeplinit obligația administrativă de a primi cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, fără a fi pus în întârziere anterior introducerii cererii de chemare în judecată. Se mai arată că, pe de o parte, adresa primită în data de 30 martie 2009 nu are o astfel de valoare procedurală, deoarece nu a fost înaintată prin executor judecătoresc, iar, pe de altă parte, Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen administrativ pentru primirea cererilor de redobândire a cetățeniei române. Recurentul-pârât solicită admiterea recursului, modificarea parțială a hotărârii atacate și respingerea petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozitul proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul, conform alin. (3) al aceluiași articol, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Prin urmare, pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru și de procedură, plata experților, onorariile de avocat, etc., dar numai cele strict necesare pentru buna desfășurare a judecății. Pentru ca aceste cheltuieli să fie acordate de către instanță, partea care a câștigat procesul trebuie să dovedească că le-a făcut. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu susținerea intereselor în fața instanței de fond. Este adevărat că cererea reclamantului a fost soluționată favorabil, dar, așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, aceasta s-a produs ulterior datei la care reclamantul a înregistrat cererea de chemare în judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței civile nr. 559 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2011.