ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5842/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1146 din 05 martie 2010, Curtea de Apel București a respins

excepția prescripției ce neîntemeiată, a admis cererea reclamantei C.A. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să

primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române în termen de

30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și la

plata sumei de 4,3 RON către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în esență că excepția prescripției invocată de

pârât, este nefondată, întrucât reclamanta a introdus cererea în termenul de 6

luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, termen ce a început să curgă

de la data de 13 august 2009, data ultimei cereri adresată de reclamantă

pârâtului.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut

că reclamanta, în septembrie 2006, s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei

României de la Chișinău în vederea depunerii cererii și actelor necesare pentru

redobândirea cetățeniei române în temeiul art. 12 alin. (2) și art. 10

1

din Legea nr. 21/1991 și, fiind refuzată, a mai adresat o altă cerere în același

sens la data de 13 august 2009.

S-a mai arătat în considerentele sentinței

atacate că, în cauză, reclamanta a fost vătămată în dreptul său la depunerea și

înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, drept reglementat de Legea

nr. 21/1991, modificată și republicată, întrucât nici până la momentul introducerii

acțiunii în justiție, la peste un an de la data formulării primei cereri nu a fost

invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei.

Concluzionând, prima instanță a constatat

că, în speță, s-a depășit termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 10

din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de către România prin Legea

nr. 396/2002.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurentul-pârât

Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că pentru

instanța de fond nu a avut relevanță starea obiectivă de fapt invocată de Ministerul

Afacerilor Externe deși tocmai aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă,

situația specifică a derulării procedurii consulare sub potențialul pe care Ministerul

Afacerilor Externe îl învedera și pe care și l-a dorit să se atingă în anii următori.

Recurentul mai arată că, la data prezentei,

stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un nivel satisfăcător față de

anii anteriori, prin deschiderea unei locații a Secției Consulare a Ambasadei României

la Chișinău. Dar acumularea cererilor de intenție a cetățenilor moldoveni pentru

redobândirea cetățeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru

(peste 360.000 de solicitări) generează și astăzi o mare dificultate în îndeplinirea

doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât mai repede în vederea depunerii

actelor.

În lipsa unei culpe administrative, pentru

argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în baza Legii

contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior

reclamanților, dar care nu au formulat acțiune în instanță), să schimbe ordinea

cronologică stabilită și să primească cererea reclamanților.

Interpretarea potrivit căreia aprecierea

caracterului „rezonabil” al unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui

caz în parte, și nu doar de durata termenului, este constantă și în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

În lipsa unui temei legal concret, recurentul

consideră că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a

edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.

Mai arată recurentul-pârât că Statul

Român a depus diligentele necesare, materializate în adoptarea Legii nr. 354/2009

și a O.U.G. nr. 5/2010, în raport de care nu mai există nicio restricție în ceea

ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere

în România ori de o programare prealabilă, iar începând cu data de 08 februarie

2010, birourile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Cetățenie sunt operaționale

și creează cea mai rapidă cale de a fi înregistrat dosarul de redobândire a cetățeniei,

astfel că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamantei de a-și valorifica

drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Examinând cauza și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța

a avut în vedere considerentele arătate:

Potrivit art. 10

1

din Legea

nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: „Persoanele care

au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o

din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor,

precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau

li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine

și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă

îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e).”

Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991

(varianta în vigoare la momentul formulării acțiunii) stipulează că: „Persoanele

care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire

sau de acordare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10

1

,

însoțită de actele care

dovedesc

îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile

consulare competente după domiciliul sau reședința solicitanților. Cererile vor

fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie.”

Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea

nr. 21/1991 (varianta în vigoare la momentul pronunțării hotărârii): „Cererile de

redobândire sau de acordare a cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art.

10 alin. (1) și art. 10

1

pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau

la oficiile consulare ale României. În cazul în care cererile au fost depuse la

misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise

de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie”.

De asemenea potrivit art. 2 din Legea

nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea

Legii cetățeniei române nr. 21/1991: „începând cu 01 ianuarie 2010, în vederea înregistrării

cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul

dispozițiilor art. 10

1

din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale

în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie”.

Prin urmare, potrivit acestor reglementări,

cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate,

și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca

lipsa de diligentă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a

ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare

a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010,

cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru

Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat

de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

Deci, ultimele modificări legislative oferă

alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific, astfel că nu mai subzistă nicio

imposibilitate a reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea

nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind, Înalta Curte, având în vedere

modificările legislative intervenite, constată că acțiunea reclamantei, este lipsită

de obiect.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate

cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul și va modifica

sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii reclamantei, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1146 din data de 05 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că

respinge acțiunea reclamantei C.A., ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

decembrie 2011.