ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.10.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7057/2011

HOTĂRÂRE
11.10.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7057/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța a fost învestit la 3 mai

2010 cu o cerere formulată de reclamanta G.E. cu domiciliul în SUA și cu

domiciliul ales pentru proces în orașul Ovidiu, județul Constanța, împotriva

pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea

acestuia la plata sumei de 120.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru

prejudiciul moral suferit de ea și defunctul său soț ca urmare a dislocării și

stabilirii domiciliului obligatoriu în baza unei decizii emise de Ministerul

Administrației și Internelor în anul 1951.

Prin Sentința civilă

nr. 1660 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Constanța a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată de pârât și a declinat competența în

favoarea Tribunalului Municipiului București.

În motivarea acestei

soluții s-a constatat că, potrivit art. 148 și art. 149 pct. 1 din Legea nr.

105/1992, instanțele românești sunt competente să soluționeze litigiile dintre

o parte română și o parte străină dacă pârâtul are domiciliul, reședința sau

fondul de comerț în România.

S-a avut în vedere

art. 155 din lege care prevede că în cazul în care instanțele române sunt

competente și nu se poate stabili care dintre ele este îndreptățită să

soluționeze procesul, cererea va fi îndreptată la Judecătoria Sectorului 1

București sau la Tribunalul București, potrivit regulilor de competență.

S-a arătat că aceasta

este interpretarea ce se impune, întrucât altfel s-ar ajunge la eludarea

dispoziției prevăzută de norma de drept invocată.

Tribunalul București,

prin Sentința civilă nr. 1084 din 9 iunie 2011, a declinat la rândul său

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța și

constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție.

S-a constatat că

acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, care în art. 4

stabilește competența teritorială exclusivă în aceste litigii, la domiciliul

reclamantului, pentru a se judeca cu celeritate cauzele.

S-a mai constatat că

în cauză nu se poate susține ipoteza că nu se poate determina care este

instanța competentă de vreme ce reclamantul și-a ales domiciliul pe teritoriul

României și l-a făcut cunoscut instanței.

Analizând conflictul

negativ de competență ivit se constată că acțiunea cu care a fost învestit

Tribunalul Constanța - întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 221/2009,

este de competența acestei instanțe, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 4 alin.

(4) din Legea nr. 221/2009, cererile formulate în temeiul acestei legi sunt

imprescriptibile, scutite de taxă de timbru, iar competența de soluționare

aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază

persoana interesată.

Acest text conține o

dispoziție de favoare pentru reclamantul căruia i s-a permis să sesizeze

instanța în circumscripția în care locuiește.

În cauză este

adevărat că reclamantul are domiciliul în străinătate, dar prin acțiune și-a

ales domiciliul în vederea comunicării actelor în proces, în orașul Ovidiu,

județul Constanța, care va reprezenta domiciliul procesual al reclamantului cu

toate consecințele impuse de o asemenea declarație, inclusiv cele referitoare

la competență.

Dispozițiile Legii

nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional

privat nu sunt aplicabile în cauză, raportul de drept dedus judecății nefiind

de natura celor reglementate de această lege, "partea străină" de

care face vorbire art. 148 din lege nu se identifică cu elementul de

extraneitate impus de lege deoarece în cauză nu este vorba de o parte străină,

reclamantul fiind cetățean român care are domiciliul în străinătate și care -

cum s-a procedat în cauză - și-a indicat un domiciliu din România pentru

proces.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta G.E. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului

Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3371/2011
al creditoarei este în municipiul București iar conform atributelor sale de identificare, are conturile deschise în aceeași localitate de sediu. La rândul său, Judecătoria Sectorului 5 București, a admis excepția de necompetență teritorială
ÎCCJ 2011-09-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6078/2011
de judecată, eludând norma de drept de la art. 155 din Legea nr. 105/1992, precum și semnificația juridică a domiciliului ca clement de identificare a persoanei juridice, astfel cum este acesta reglementat de art. 13 din Decretul nr. 31/195
ÎCCJ 2017-06-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1056/2017
dupa propriile criterii; chiar si in ipoteza competentei teritoriale relative, posibilitatile de alegere ale reclamantului sunt in mod expres indicate de legiuitor, iar in cazul competentei teritoriale cu caracter absolut acest beneficiu es
ÎCCJ 2012-11-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4636/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta D.G.A.S.P.C.S. București a solicitat în contrad
ÎCCJ 2011-03-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1298/2011
ștere se afla în afara razei acesteia, iar pe de altă parte locul plății nefiind determinat, se aplică regula generală prevăzută de art. 1104 alin. (2) C. civ., competentă devenind astfel instanța de la domiciliul debitorului. Recursul decl
Sursă