ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 582/2012

Asupra

recursului de față :

Prin sentința

comercială nr. 921 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul

S.E.M. în contradictoriu cu pârâții SC R.T. SRL și C.F.L. ca inadmisibilă, cu

motivarea că reclamantul nu a solicitat constatarea existenței unui drept al său

sau inexistența unui drept al pârâților, pentru

care are interes să se constate existența acestuia pe cale

judecătorească, pentru ca cererea să fie admisibilă conform art. 111 C. proc.

civ.

Curtea de Apel

București, secția a

VI

a comercială, prin decizia

comercială nr. 340 de la 20 iunie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamantul S.E.M., reținând că reclamantul are la îndemână calea în

realizare a dreptului pretins referitor la încetarea calității sale de asociat

și administrator la SC R.T. SRL prin înregistrarea modificării actului

constitutiv

al societății la oficiul

registrului comerțului, potrivit art. 22 din Legea nr.

26/1990 privind registrul comerțului; în ceea ce

privește motivul de apel

referitor la reținerea inadmisibilității acțiunii

întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 31/1990, se constată că,

într-adevăr, prima instanță nu trebuia să analizeze aplicarea prevederilor art.

14 din Legea nr. 31/1990, întrucât această analiză trebuie efectuată de organul

competent să soluționeze cererea de înregistrare în registrul comerțului.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul S.E.M.

a

formulat recurs, solicitând admiterea recursului, iar, pe fond,

admiterea

acțiunii, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 punct 9 C.

proc. civ.

In

argumentarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că era imposibilă

acțiunea în realizarea dreptului, deoarece nu erau îndeplinite condițiile

expres prevăzute de lege, respectiv asociatul unic nu îndeplinea condiția de a

nu fi asociat unic și administrator și în altă societate; în condițiile în care

încetarea calității de asociat a lui S.E.M. are drept consecință reducerea

numărului asociaților la

unul singur, iar

acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 31/1990,

consecința juridică nu ar fi eludarea Legii nr. 31/1990, ci faptul că SC R.V.T.

SRL ar fi ajuns într-o situație de dizolvare de drept.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente :

Acțiunea în

constatare, așa cum este reglementată de art. 111 C. proc. civ.

, este acea acțiune prin care reclamantul solicită

instanței

să se constate numai existența unui drept al său sau

inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa; din obiectivul limitat al

acestei acțiuni, rezultă că aceasta are un caracter subsidiar, adică această

cale nu este deschisă atât timp cât partea poate cere realizarea dreptului.

Legiuitorul a înțeles să dea preferință realizării

dreptului pentru a

înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la

dreptul respectiv și numai în măsura în care acest lucru nu este posibil,

permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului; în aprecierea

caracterului subsidiar trebuie avut în vedere că art. 111 se referă la toate

mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv o acțiune întemeiată pe

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului

potrivit cărora înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor

interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul

sau faptul supus înregistrării.

Prin obiectul

dedus judecății, respectiv constatarea încetării

calității de asociat și administrator al SC R.V.T. SRL începând

cu

data de 8 decembrie 2009, reclamantul nu a solicitat constatarea existenței

unui drept al său sau inexistența unui drept al pârâților pentru ca acțiunea să

fie admisibilă, ci a încercat să dea eficiență unor acte

juridice care sunt supuse controlului organului

competent să soluționeze

cererea de înregistrare în registrul

comerțului, ceea ce nu atrage

incidența în

cauză a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. și, pe cale

de consecință,

a art. 304 punct 9 din același act normativ.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de

reclamantul

S.E.M. împotriva deciziei comerciale

nr. 340 de la 20 iunie 2011

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul S.E.M. împotriva deciziei comerciale nr. 340

de la 20 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 9 februarie 2012.