ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 582/2012

Asupra recursului de față : Prin sentința comercială nr. 921 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S.E.M. în contradictoriu cu pârâții SC R.T. SRL și C.F.L. ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamantul nu a solicitat constatarea existenței unui drept al său sau inexistența unui drept al pârâților, pentru care are interes să se constate existența acestuia pe cale judecătorească, pentru ca cererea să fie admisibilă conform art. 111 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, prin decizia comercială nr. 340 de la 20 iunie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul S.E.M., reținând că reclamantul are la îndemână calea în realizare a dreptului pretins referitor la încetarea calității sale de asociat și administrator la SC R.T.

SRL prin înregistrarea modificării actului constitutiv al societății la oficiul registrului comerțului, potrivit art. 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului; în ceea ce privește motivul de apel referitor la reținerea inadmisibilității acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 31/1990, se constată că, într-adevăr, prima instanță nu trebuia să analizeze aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 31/1990, întrucât această analiză trebuie efectuată de organul competent să soluționeze cererea de înregistrare în registrul comerțului. Împotriva acestei decizii, reclamantul S.E.M. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, iar, pe fond, admiterea acțiunii, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 punct 9 C. proc.

civ. In argumentarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că era imposibilă acțiunea în realizarea dreptului, deoarece nu erau îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege, respectiv asociatul unic nu îndeplinea condiția de a nu fi asociat unic și administrator și în altă societate; în condițiile în care încetarea calității de asociat a lui S.E.M. are drept consecință reducerea numărului asociaților la unul singur, iar acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 31/1990, consecința juridică nu ar fi eludarea Legii nr. 31/1990, ci faptul că SC R.V.T. SRL ar fi ajuns într-o situație de dizolvare de drept. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente : Acțiunea în constatare, așa cum este reglementată de art. 111 C. proc.

civ. , este acea acțiune prin care reclamantul solicită instanței să se constate numai existența unui drept al său sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa; din obiectivul limitat al acestei acțiuni, rezultă că aceasta are un caracter subsidiar, adică această cale nu este deschisă atât timp cât partea poate cere realizarea dreptului.

Legiuitorul a înțeles să dea preferință realizării dreptului pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv și numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului; în aprecierea caracterului subsidiar trebuie avut în vedere că art. 111 se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului potrivit cărora înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării. Prin obiectul dedus judecății, respectiv constatarea încetării calității de asociat și administrator al SC R.V.T.

SRL începând cu data de 8 decembrie 2009, reclamantul nu a solicitat constatarea existenței unui drept al său sau inexistența unui drept al pârâților pentru ca acțiunea să fie admisibilă, ci a încercat să dea eficiență unor acte juridice care sunt supuse controlului organului competent să soluționeze cererea de înregistrare în registrul comerțului, ceea ce nu atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a art. 304 punct 9 din același act normativ. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul S.E.M. împotriva deciziei comerciale nr. 340 de la 20 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.E.M. împotriva deciziei comerciale nr. 340 de la 20 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2012.