ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 21/2013

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a

VI-

a comercială sub

nr. 29070/3/2010 din 15 iunie 2010, reclamanta SC B.T.T. SA București, a chemat

în judecată pe pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București,

solicitând obligarea acestuia la îndreptarea erorilor cu privire la datele înregistrate

în evidențele sale, respectiv reînscrierea administratorului B.V., în baza de date

de la numirea sa și până la data adoptării Hotărârii A.G.A. nr. 9 din 7 aprilie

2010, prin care s-a aprobat revocarea acestuia din calitatea de administrator și

publicarea hotărârii menționate în M. Of..

În drept, cererea

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073 C. civ., art. 29 lit. x) și y) din Regulamentul

de organizare și funcționare a Oficiului Național al Registrului Comerțului și a

Oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale din 5 februarie 2010, aprobat

prin H.G. nr. 83/2010; art. 194 din Norma Metodologică a Ministerului Justiției

din 10 octombrie 2008, privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare

a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, aprobată prin Ordinul Ministerului

Justiției nr. 2594/2008; art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 a societăților

comerciale; art. 11.2 lit. b) din Actul Constitutiv al SC B.T.T. SA, reactualizat

la data de 25 ianuarie 2010 și înregistrat la SC B.T.T. SA din 25 ianuarie 2010,

precum și pe dispozițiile celorlalte acte menționate în prezenta acțiune.

Oficiului

Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul București a formulat întâmpinare prin care a precizat că, din datele

computerizate, înregistrate în registrul comerțului reiese că, prin rezoluția

din 10 martie 2010, persoana desemnată a admis cererea înregistrată din 8

martie 2010 și a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii având

ca obiect, printre altele, revocarea din calitatea de administrator a domnului B.V.

și numirea acestuia în calitate de director juridic la SC B.T.T. SA, în baza Deciziei

consiliului de administrație din 24 februarie 2010.

Intimatul a precizat

că, în art. 2 și 3 din Decizia consiliului de administrație din 24 februarie 2010

a SC B.T.T. SA se prevede că, membrii Consiliului de administrație au decis, ca

începând cu data de 1 martie 2010, domnul B.V. să ocupe funcția de director juridic

în cadrul SC B.T.T. SA, urmând a-i fi retrase acestuia toate calitățile deținute

ca urmare a mandatarii de către Consiliul de administrație al SC B.T.T. SA, și că

în prezent acesta figurează înregistrat în calitate de persoană împuternicită -

director juridic.

Prin sentința

comercială nr. 5298 din 29 aprilie 2011 Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,

a respins cererea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA București, în contradictoriu

cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin cererea cu care a fost investit,

reclamanta SC B.T.T. SA a solicitat obligarea pârâtului Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul București la îndreptarea erorilor cu privire la

datele înregistrate în registrul comerțului, respectiv înscrierea în baza de date

a persoanei împuternicite, B.V., începând cu data înregistrării acestuia până la

data adoptării Hotărârii A.G.A. nr. 9 din 7 aprilie 2010, prin care a fost aprobată

revocarea sa din calitatea de administrator al SC B.T.T. SA, cât și obligarea pârâtului

la înregistrarea în registrul comerțului a Hotărârii A.G.A. nr. 9 din 7 aprilie

2010 și publicarea acesteia în M. Of..

În conformitate

cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 116/2009 privind instituirea unor măsuri privind

activitatea de înregistrare în registrul comerțului, prin derogare de la prevederile

Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile

celorlalte acte normative incidente, competenta de soluționare a cererilor de înregistrare

în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare

a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare

în registrul comerțului efectuată de registratorii comerciali, directorului oficiului

registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate

de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Față de aceste

prevederi legale, atât competența de soluționare a cererilor de înregistrare, cât

și cea privind soluționarea cererilor de îndreptare a erorilor cu privire la datele

înregistrate în registrul comerțului, aparține directorului Oficiului

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și/sau persoanelor desemnate

de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Procedura de soluționare

este cea prevăzută de art. 6 și 7 din același act normativ, împotriva rezoluțiilor

pronunțate, părțile sau orice alte persoane interesate, putând formula plângere.

Atribuțiile reglementate

de art. 29 din H.G. nr. 83/2010, stabilite în sarcina oficiilor registrului comerțului

de pe lângă tribunale, trebuie exercitate în conformitate cu dispozițiile Legii

nr. 26/1990 și Ordinului Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008, prevederile legale

neinstituind posibilitatea formulării unei cereri direct în instanță, fără ca în

prealabil să fie parcursă procedura prevăzută de O.U.G. nr. 116/2009 sau cea prevăzută

de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dacă sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de acest act normativ.

Împotriva acestei

soluții, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC B.T.T. SA București.

Prin decizia civilă

nr. 568 din 14 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a

respins apelul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București, împotriva sentinței

comerciale nr. 5298 din 29 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

a Vl-a comercială, ca nefondat.

Analizând apelul

prin prisma motivelor invocate de apelantă și față de probele administrate în cauză,

curtea a constatat că acesta nu este întemeiat, reținând că prima instanță a făcut

o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, precum și a dispozițiilor

legale incidente, astfel încât, față de toate aceste considerente, în temeiul

art. 296 C. proc. civ., constatând că nici una din criticile aduse sentinței nu

poate fi reținută, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei

civile nr. 568 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă,

a formulat recurs reclamanta SC B.T.T. SA București, întemeiat în drept pe art.

304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegaiitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respectiv

a cererii sale.

În criticile formulate,

după o prezentare amănunțită a situației de fapt, recurenta reclamantă a susținut

în esență următoarele:

Că, deși, a solicitat

înregistrarea în registrul comerțului a Hotărârilor A.G.A. nr. 7-12 din 7 aprilie

2010, acestea nu au fost înregistrate, fiind returnate cu observația că există neconcordanță

între persoanele împuternicite (administratori și directori) între baza de date

a registrului comerțului și mențiunile cu privire la aceștia din Hotărârea A.G.A.

nr. 9 și 10/2010 (conform formularului FOI - Foaie de observații înregistrare din

14 aprilie 2010), în speță fiind vorba de faptul că, în baza de date a registrului

comerțului, dl. B.V. nu mai deține calitatea de administrator încă din luna martie

2010, astfel încât nu există o rezoluție împotriva căreia să fi putut formula plângere,

în sensul arătat de instanța de fond.

Recurenta a arătat

că, prin adresele înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

București din 15 aprilie 2010 și aprilie 2010, a solicitat îndreptarea erorii materiale

din baza de date a acestuia, privind înregistrarea persoanelor împuternicite, în

speță a d-lui B.V., conform deciziei din 24 februarie 2010 a Consiliului de administrație,

de încetare a calității de administrator, urmare încetării contractului de mandat,

a fost soluționată prin rezoluția din 10 martie 2010; ca atare, nici cererile de

îndreptare a erorii materiale nu au fost soluționate printr-o rezoluție, pentru

a putea formula plângere, în sensul arătat de instanța de fond.

Recurenta a mai

susținut că, fată de această situație, a fost în imposibilitate de a parcurge procedura

prevăzută de O.U.G. nr. 116/2009, în lipsa vreunei rezoluții împotriva căreia să

poată formula plângere, iar în ceea ce privește procedura prevăzută de Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, consideră că aceasta nu este aplicabilă,

în condițiile în care actele emise de Oficiul Național al Registrului

Comerțului nu îmbracă forma actelor administrative prevăzute de această lege.

Analizând decizia

civilă nr. 568 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a Vl-a civilă, în raport de criticile formulate, temeiurile de drept invocate, ținând

cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul declarat

de reclamanta SC B.T.T. SA București, este nefondat.

Astfel se constată

că, în mod corect a reținut instanța de apel, că potrivit dispozițiilor art. 194

din Ordinul nr. 2594/C din 10 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor

și de eliberare a informațiilor, erorile sau omisiunile cu privire la datele înregistrate

în registrul comerțului, precum și erorile materiale existente în încheierile judecătorului-delegat

sau în rezoluțiile directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul București, se îndreaptă din oficiu sau la cerere.

Față de aceste

prevederi legale, atât competența de soluționare a cererilor de înregistrare, cât

și cea privind soluționarea cererilor de îndreptare a erorilor cu privire la datele

înregistrate în registrul comerțului, aparține directorului Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul București și/sau persoanelor desemnate de Oficiul

Național al Registrului Comerțului.

În această situație,

recurenta reclamantă trebuie să se adreseze cu cererea de îndreptare a eventualelor

erori materiale, însoțită de documentația justificativă, directorului ORCTB, procedura

de soluționare fiind cea prevăzută de art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 116/2009, împotriva

rezoluțiilor pronunțate, părțile sau orice alte persoane interesate, putând formula

plângere.

Atribuțiile reglementate

de art. 29 din H.G. nr. 83/2010, stabilite în sarcina oficiilor registrului comerțului

de pe lângă tribunale, trebuie exercitate în conformitate cu dispozițiile Legii

nr. 26/1990 și Ordinului Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008, prevederile legale

neinstituind posibilitatea formulării unei cereri direct în instanță, fără ca în

prealabil să fie parcursă procedura prevăzută de O.U.G. nr. 116/2009 sau cea prevăzută

de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dacă sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de acest act normativ.

Așa fiind,

Înalta Curte, în temeiul 2 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat,

recursul declarat în cauză de recurenta reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei civile nr. 568

din 14 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.