ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 21/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI- a comercială sub nr. 29070/3/2010 din 15 iunie 2010, reclamanta SC B.T.T. SA București, a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, solicitând obligarea acestuia la îndreptarea erorilor cu privire la datele înregistrate în evidențele sale, respectiv reînscrierea administratorului B.V., în baza de date de la numirea sa și până la data adoptării Hotărârii A.G.A. nr. 9 din 7 aprilie 2010, prin care s-a aprobat revocarea acestuia din calitatea de administrator și publicarea hotărârii menționate în M. Of..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073 C. civ., art. 29 lit. x) și y) din Regulamentul de organizare și funcționare a Oficiului Național al Registrului Comerțului și a Oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale din 5 februarie 2010, aprobat prin H.G. nr. 83/2010; art. 194 din Norma Metodologică a Ministerului Justiției din 10 octombrie 2008, privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, aprobată prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2594/2008; art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale; art. 11.2 lit. b) din Actul Constitutiv al SC B.T.T. SA, reactualizat la data de 25 ianuarie 2010 și înregistrat la SC B.T.T.

SA din 25 ianuarie 2010, precum și pe dispozițiile celorlalte acte menționate în prezenta acțiune. Oficiului Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a formulat întâmpinare prin care a precizat că, din datele computerizate, înregistrate în registrul comerțului reiese că, prin rezoluția din 10 martie 2010, persoana desemnată a admis cererea înregistrată din 8 martie 2010 și a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii având ca obiect, printre altele, revocarea din calitatea de administrator a domnului B.V. și numirea acestuia în calitate de director juridic la SC B.T.T. SA, în baza Deciziei consiliului de administrație din 24 februarie 2010. Intimatul a precizat că, în art. 2 și 3 din Decizia consiliului de administrație din 24 februarie 2010 a SC B.T.T.

SA se prevede că, membrii Consiliului de administrație au decis, ca începând cu data de 1 martie 2010, domnul B.V. să ocupe funcția de director juridic în cadrul SC B.T.T. SA, urmând a-i fi retrase acestuia toate calitățile deținute ca urmare a mandatarii de către Consiliul de administrație al SC B.T.T. SA, și că în prezent acesta figurează înregistrat în calitate de persoană împuternicită - director juridic. Prin sentința comercială nr. 5298 din 29 aprilie 2011 Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a respins cererea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA București, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin cererea cu care a fost investit, reclamanta SC B.T.T.

SA a solicitat obligarea pârâtului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București la îndreptarea erorilor cu privire la datele înregistrate în registrul comerțului, respectiv înscrierea în baza de date a persoanei împuternicite, B.V., începând cu data înregistrării acestuia până la data adoptării Hotărârii A.G.A. nr. 9 din 7 aprilie 2010, prin care a fost aprobată revocarea sa din calitatea de administrator al SC B.T.T. SA, cât și obligarea pârâtului la înregistrarea în registrul comerțului a Hotărârii A.G.A. nr. 9 din 7 aprilie 2010 și publicarea acesteia în M. Of.. În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G.

nr. 116/2009 privind instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenta de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratorii comerciali, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Față de aceste prevederi legale, atât competența de soluționare a cererilor de înregistrare, cât și cea privind soluționarea cererilor de îndreptare a erorilor cu privire la datele înregistrate în registrul comerțului, aparține directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și/sau persoanelor desemnate de Oficiul Național al Registrului Comerțului. Procedura de soluționare este cea prevăzută de art. 6 și 7 din același act normativ, împotriva rezoluțiilor pronunțate, părțile sau orice alte persoane interesate, putând formula plângere. Atribuțiile reglementate de art. 29 din H.G.

nr. 83/2010, stabilite în sarcina oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, trebuie exercitate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 26/1990 și Ordinului Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008, prevederile legale neinstituind posibilitatea formulării unei cereri direct în instanță, fără ca în prealabil să fie parcursă procedura prevăzută de O.U.G. nr. 116/2009 sau cea prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ. Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC B.T.T. SA București. Prin decizia civilă nr. 568 din 14 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a respins apelul declarat de reclamanta SC B.T.T.

SA București, împotriva sentinței comerciale nr. 5298 din 29 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, ca nefondat. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate de apelantă și față de probele administrate în cauză, curtea a constatat că acesta nu este întemeiat, reținând că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente, astfel încât, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., constatând că nici una din criticile aduse sentinței nu poate fi reținută, a respins apelul ca nefondat. Împotriva deciziei civile nr. 568 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă, a formulat recurs reclamanta SC B.T.T.

SA București, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegaiitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respectiv a cererii sale. În criticile formulate, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, recurenta reclamantă a susținut în esență următoarele: Că, deși, a solicitat înregistrarea în registrul comerțului a Hotărârilor A.G.A. nr. 7-12 din 7 aprilie 2010, acestea nu au fost înregistrate, fiind returnate cu observația că există neconcordanță între persoanele împuternicite (administratori și directori) între baza de date a registrului comerțului și mențiunile cu privire la aceștia din Hotărârea A.G.A.

nr. 9 și 10/2010 (conform formularului FOI - Foaie de observații înregistrare din 14 aprilie 2010), în speță fiind vorba de faptul că, în baza de date a registrului comerțului, dl. B.V. nu mai deține calitatea de administrator încă din luna martie 2010, astfel încât nu există o rezoluție împotriva căreia să fi putut formula plângere, în sensul arătat de instanța de fond.

Recurenta a arătat că, prin adresele înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București din 15 aprilie 2010 și aprilie 2010, a solicitat îndreptarea erorii materiale din baza de date a acestuia, privind înregistrarea persoanelor împuternicite, în speță a d-lui B.V., conform deciziei din 24 februarie 2010 a Consiliului de administrație, de încetare a calității de administrator, urmare încetării contractului de mandat, a fost soluționată prin rezoluția din 10 martie 2010; ca atare, nici cererile de îndreptare a erorii materiale nu au fost soluționate printr-o rezoluție, pentru a putea formula plângere, în sensul arătat de instanța de fond. Recurenta a mai susținut că, fată de această situație, a fost în imposibilitate de a parcurge procedura prevăzută de O.U.G.

nr. 116/2009, în lipsa vreunei rezoluții împotriva căreia să poată formula plângere, iar în ceea ce privește procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, consideră că aceasta nu este aplicabilă, în condițiile în care actele emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului nu îmbracă forma actelor administrative prevăzute de această lege. Analizând decizia civilă nr. 568 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, în raport de criticile formulate, temeiurile de drept invocate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București, este nefondat.

Astfel se constată că, în mod corect a reținut instanța de apel, că potrivit dispozițiilor art. 194 din Ordinul nr. 2594/C din 10 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, erorile sau omisiunile cu privire la datele înregistrate în registrul comerțului, precum și erorile materiale existente în încheierile judecătorului-delegat sau în rezoluțiile directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, se îndreaptă din oficiu sau la cerere. Față de aceste prevederi legale, atât competența de soluționare a cererilor de înregistrare, cât și cea privind soluționarea cererilor de îndreptare a erorilor cu privire la datele înregistrate în registrul comerțului, aparține directorului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și/sau persoanelor desemnate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În această situație, recurenta reclamantă trebuie să se adreseze cu cererea de îndreptare a eventualelor erori materiale, însoțită de documentația justificativă, directorului ORCTB, procedura de soluționare fiind cea prevăzută de art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 116/2009, împotriva rezoluțiilor pronunțate, părțile sau orice alte persoane interesate, putând formula plângere. Atribuțiile reglementate de art. 29 din H.G. nr. 83/2010, stabilite în sarcina oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, trebuie exercitate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 26/1990 și Ordinului Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008, prevederile legale neinstituind posibilitatea formulării unei cereri direct în instanță, fără ca în prealabil să fie parcursă procedura prevăzută de O.U.G.

nr. 116/2009 sau cea prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul 2 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat în cauză de recurenta reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei civile nr. 568 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.