ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1589/2010

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 24 noiembrie 2004, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Csație și Justiție - D.I.I.C.O.T., a fost înregistrată, sub numărul 379/D/P, plângerea penală formulată de persoana vătămată SC I.A. SA București, prin reprezentant M.V., prin care se solicita tragerea la răspundere penală a numiților T.V., S.D., D.M., U.C., K.A., B.J.I., O.C. și I.A., sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de înșelăciune și a infracțiunilor de furt, fals și manipulare a pieței de capital, prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 C. pen., art. 208 - 209 C. pen., art. 36 din Legea nr. 26/1990 și art. 181, cu aplicarea art. 133 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002. S-a învederat că, la 15 noiembrie 1999, SC A.I. SRL a achiziționat de la F.P.S. (actualmente A.V.A.S.) un număr de 586.090 acțiuni emise de SC I.A. SA București, conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 093, iar la 10 decembrie, același an, numitul T.V. a fost cooptat în cadrul SC A.I. SRL, deținând 50% părți sociale si avându-i ca asociați pe numiții M.V., Ș.V. și A.G. După intrarea în societate, în noua sa calitate de asociat, T.V. a luat la cunoștință de prevederile statutului și contractului de asociere ale SC A.I. SRL și la 25 mai 2001, a ținut nelegal o A.G.A. la sediul unui notar, încălcând astfel prevederile din actul constitutiv al societății, ocazie cu care a revocat din funcția de administratori legal aleși ai societății pe numiții M.V., Ș.V. și A.G., și de asemenea, a dispus majorarea capitalului social, urmare căreia procentele de participare ale asociaților au devenit simbolice, iar el a dobândit dreptul de a administra discreționar societatea.

Urmare a A.G.A. mai sus menționată, T.V. s-a putut înscrie la Oficiul Registrului Comerțului ca administrator unic al SC A.I. SRL și a vândut, prin ofertă publică, pachetul de acțiuni deținut de această societate la SC I.A. SA București. Simultan cu aceste demersuri, numitul S.D., un apropiat al numitului T.V., a inițiat o ofertă publică de cumpărare a unui număr de acțiuni ce reprezintă 49% din capitalul SC I.A. SA București.

În plângerea formulată, persoana vătămată a mai precizat că, la săvârșirea acestor fapte, T.V. a beneficiat de complicitatea și ajutorul avocatului D.M. și al notarului D.M. și că ajutat fiind de S.D., U.C., K.A. ș.a. a continuat să lanseze pe Piața R. ordine de tranzacționare pe acțiuni aparținând SC I.A. SA București, utilizând indicații false cu privire la prețul acțiunilor emise de această societate, astfel că au reușit să impună un preț ridicat al acțiunilor pe piață. În concluzie, persoana vătămată apreciază că prin aceste tranzacții, în mod nereal a fost menținut un nivel ridicat al prețului pe acțiunile SC I.A. SA București, ca urmare a mai multor tranzacții "de tip cross" realizate între membrii grupării.

Prin rezoluția nr. 379/D/P/2004 din 2 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1), cu referire la art. 10 lit. d) si g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fată de intimații T.V., S.D., D.M., U.C., K.A., B.J.I., O.C. și I.A., sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de înșelăciune, furt, fals și manipulare a pieței de capital, prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 C. pen., art. 208 - 209 C. pen., art. 36 din Legea nr. 26/1990 și art. 181 cu aplicarea art. 133 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.

S-a apreciat, cu privire la tentativa la infracținea de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și furt, că din probele administrate nu rezultă a fi întrunite elementele constitutive ale acestora, eventualele litigii comerciale fiind stinse de părți de comun acord încă din anul 2001, iar referitor la ultima infracțiune, că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Analizându-se tranzacțiile realizate, s-a mai constat că, din actele aferente tranzacțiilor ce au făcut obiect de cercetare, nu au putut fi identificate elemente care să conducă la concluzia că prețul a fost modificat artificial și că s-ar circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii reclamate.

Prin rezoluția nr. 135/2009 din 10 februarie 2009 a Procurorului Șef de Direcție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul M.V., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al SC I.A. SA și SC A.I. SRL, împotriva rezoluției nr. 379/D/P/2004 din 02 decembrie 2008 a D.I.I.C.O.T. - structura centrală.

Împotriva sus-menționatelor rezoluții petiționarii s-au adresat instanței de judecată în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 1002/F din 9 noiebrie 2009, Tribunalul București, secția penală, a declinat competența de soluționare a cazei în favoarea Curții de Apel București, întrucât unul dintre intimat - numitul D.M. - avea calitatea de avocat.

Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin sentința penală nr. 377 din 22 decembrie 2009 a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții M.V., SC I.A. SA și SC A.I. SRL cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 100 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

În mod greșit procurorul șef de secție a respins ca tardiv formulată plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., întrucât acesta poate fi făcută în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție în întregul ei iar nu de la data comunicării soluției în extras, apreciind că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Cu privire la soluția de neîncepere a urmării penale dispusă față de intimați, Curtea a constatat că acesta este legală, temeinică și "amplu motivată" și că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri aferente litigiilor comerciale derulate între reprezentanții SC I.A. SA București, pe de o parte și făptuitorul T.V., pe de altă parte, ocazie cu care s-a constatat că la data de 12 septembrie 2001, numiții M.V. și A.G., în fața notarului, au declarat că înțeleg, în calitate de reclamanți, să renunțe la judecarea Dosarelor nr. 5905/2001, 6014/2001 și 6013/2001 ce aveau ca obiect de soluționarea modul în care a fost convocată A.G.A. din 25 mai 2001, întrucât s-a constat că aceasta a fost ținută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționarii V.M., SC I.A. SA și SC A.I. SRL au declarat, în termen legal, recursurile de față, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

- nu s-a pronunțat cu privire la omisiunea Parchetului de a dispune prin rezoluții asupra cererilor de administrare de probe, petenții fiind lipsiți de posibilitattea de a mai susține cererile de probatoriu sau de a formula plângere în temeiul art. 275 C. proc. pen.;

- nu s-a pronunțat cu privire la motivul de nulitate a rezoluției nr. 379/D/P/2004 din 02 decembrie 2008, în sensul că Parchetul nu a motivat în fapt și nu a indicat care sunt elementele constitutive care nu au fost întrunite cu privire la faptele de înșelăciune și de furt pentru care a fost formulată plângerea penală;

Recursurile nu sunt fondate.

Cu privire la nelega la citare a intimatului B.J.I., Curtea apreciază că acest motiv este nefondat.

Așa cum rezultă din vol. VI (dosar u.p.) filai, intimatul avea menționată reședința în B. , adresă unde, pe tot parcursul procesului (urmărire pală și la judecata în fond) acesta a fost legal citat.

Potrivit art. 197 C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Curtea constată că citarea intimatul B.J.I., care nu avea domiciliul în România, la adresa de reședință, nu constituie un motiv de nulitate absolută, o astfel de nulitate fiind doar una relativă, care, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., poate fi invocată numai într-un anumit stadiu procesual și numai de partea care a suferit vreo vătămare prin încălcarea legii.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, se constată că, pe de o parte, în mod corect, prima instanță investită - Tribunalul București prin încheierea de ședință din 22 iunie 2006 a respins cererea formulată de același apărător al petiționarilor privind citarea intimatului în străinătate, iar pe de altă parte, că numitul B.J.I. nu a avut în cauză nici măcar calitatea de învinuit.

Cu privire la neanalizarea și nesoluționarea de către prima instanță a tuturor motivelor de fapt și de drept invocate de către petenți prin plângerea formulată, Curtea constată că și acest motiv este nefondat deoarece instanța de fond a făcut o analiză completă, a răspuns la toate aspectele invocate și a motivat temeinic și convingător soluția adoptată.

Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimate - confirmată, cu justificat temei, de prima instanță- fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor reclamate, care să poată fi imputate intimaților.

Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarii V.M., SC I.A. SA și SC A.I. SRL.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii V.M., SC I.A. SA și SC A.I. SRL împotriva sentinței penale nr. 377 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2010.