ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin ordonanța nr. 1287/P/2008 din 03 martie

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.S.

- deputat în Parlamentul României, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută

de art. 292 C. pen.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că la

data de 15 mai 2008, în urma unui articol apărut în cotidianul „G.” din data de

26 aprilie 2004, A.N.I. s-a sesizat din oficiu cu privire la încălcarea dispozițiilor

referitoare la conflictul de interese, de către numitul F.S., deputat în

Parlamentul României.

Pe parcursul

activității de verificare efectuate de către inspectorii de integritate s-a

constatat că, în perioada 2007-2008, numitul F.S., în calitatea mai sus

amintită, a completat cu date nereale declarațiile de interese aferente anilor

respectivi, menționând în cuprinsul acestora calitatea de acționar al SC P.A.R.

SRL, în vreme ce documentele transmise de Oficiul Național al Registrului

Comerțului, respectiv Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Călărași, nu confirmau o atare structură a acționariatului, revelând drept unic

asociat al societății de mai sus, compania P.L. cu sediul în U.S.A.

În considerarea

acestei împrejurări, prin adresa din 10 octombrie 2008, Agenția Națională de

Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii, de către numitul F.S.,

a infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., sesizare

ce a constituit obiectul dosarului înregistrat sub prezentul număr.

Din cuprinsul actelor

premergătoare începerii urmăririi penale desfășurate în cauză, au rezultat

următoarele:

- La data de 14

decembrie 2007 între P.L. (unic asociat al SC P.A.R. SRL), în calitate de

vânzător și numiții F.S. și S.D. în calitate de cumpărători, a fost încheiat un

acord de vânzare-cumpărare prin care părțile conveneau asupra transferului

întregului pachet de acțiuni al P.L., până, cel mai târziu, la finele lunii

martie 2009. Practic, din analiza clauzelor convenției, rezultă că aceasta are

natura juridică a unei obligații de vânzare-cumpărare în cadrul unui termen

dat, nefiind prevăzute sancțiuni pentru eventualitatea în care părțile nu ajung

la finalizarea tranzacției.

- La data de 19

decembrie 2007 a fost validat, în funcția de deputat, numitul F.S., în locul

deputatului A.I.V., a cărei calitate încetase, prin demisie, la data de 30

noiembrie 2007.

- Așa cum rezultă din

declarația numitului F.S., consemnată în prezenta cauză, odată cu începerea

mandatului și, în consecință, cu incidența obligației depunerii declarației de

interese, acesta a menționat în cuprinsul respectivului document calitatea de

acționar al P.L., deși, în fapt, transferul părților sociale nu se realizase,

apreciind că, în baza convenției încheiate anterior, are interes în respectiva

companie.

- În baza acestei

considerații, deputatul F.S. a completat, în același mod, declarațiile de

interese din 17 decembrie 2007 și 13 iunie 2008 (înregistrate din 18 decembrie 2007

și, respectiv, din 13 iunie 2008 la Camera Deputaților), precum și declarația din 24 decembrie 2007 privind interesele personale

ale alesului local, acest din urmă înscris vizând calitatea sa de consilier

județean.

De precizat este

faptul că în ultimul document menționat, este indicat și acordul încheiat la

data de 14 decembrie 2007 cu P.L.

- Întrucât intenția

exprimată de părți prin respectivul acord, nu s-a materializat în cadrul

termenului stabilit (martie 2009), în declarația de interese din 15 iunie 2009,

nu se mai regăsește mențiunea privind calitatea de acționar al SC P.A.R. SRL,

existând, în schimb, specificația „nu am mai cumpărat acțiuni ale acestei

companii”.

Din conținutul celor

expuse rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

fals în declarații sesizate, constatându-se, relativ la această infracțiune,

lipsa elementului intențional.

Astfel, sus-numitul a

completat declarațiile de interese din datele de 17 decembrie 2007, 24

decembrie 2007 și 15 iunie 2008, ținând seama de o înțelegere contractuală,

afectată de anumite termene și condiții care în final nu s-au realizat,

neputând fi reținută în sarcina sa vinovăția, sub forma intenției directe și

denaturarea unei anumite situații de fapt, în scopul producerii anumitor

consecințe juridice (spre exemplu, eludarea anumitor situații de

incompatibilitate).

II. Prin rezoluția

din 29 martie 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de Agenția

Națională de Integritate împotriva rezoluției procurorului sus-menționată.

III. La 30 aprilie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea

formulată de A.N.I. împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi

penale deja indicată mai înainte în baza dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, verificând rezoluția procurorului atacată, prin conformare

la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din Dosarul de urmărire penală nr. 1287/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, Înalta

Curte are în vedere că plângerea formulată de petiționara A.N.I. se privește ca

nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen. și, în consecință, urmează a se

menține rezoluția atacată.

Aceasta întrucât în

examinarea actelor premergătoare efectuate de procuror în cauză rezultă cu

titlu esențial că la 14 decembrie 2007, între societatea P.L., în calitate de

vânzător și numiții F.S. și S.D., în calitate de cumpărători, a intervenit un

acord privind transferul întregului pachet de acțiuni al firmei SC P.A.R. SRL,

al cărui unic acționar era vânzătorul, tranzacția urmând a fi perfectată până

în luna martie 2009. Fiecăruia dintre cumpărători îi revenea un procent de 50%

din acțiunile respectivei societăți.

Ulterior acestui

moment, ca urmare a validării sale în funcția de deputat, numitul F.S. a

completat declarația de interese, la data de 17 decembrie 2007, menționând

calitatea sa de acționar, cu un procent de 50% din acțiuni, în valoare de

3.000.000 euro, la SC P.A. SRL Aceeași mențiune a fost înscrisă în declarațiile

de interese din 24 decembrie 2007 și 13 iunie 2008, dar și în declarațiile de

avere din 24 decembrie 2007 și 12 decembrie 2008 (cu precizarea „în curs de

achiziționare, scadentă la 31 februarie 2009”).

În cursul lunii iunie

2009, cu prilejul completării declarațiilor de avere și interese, F.S. a

declarat, în raport de SC P.A. SRL, că nu „a mai achiziționat acțiuni ale

acestei societăți”.

Fiind audiat în cauză

în legătură cu contradicțiile constatate între declarațiile de interese și

informațiile primite de la instituțiile abilitate privind acționariatul

societății SC P.A.R. SRL, numitul F.S. a arătat că, împreună cu S.D., a

intenționat cumpărarea acțiunilor acestei societăți, intenție materializată

prin încheierea unui contract cu P.L., cu termen de executare în luna martie

interese, menționând că este acționar la societatea sus-menționată, întrucât a

apreciat că, deși nu dobândise această calitate, avea un interes în firma

respectivă, în virtutea actului încheiat. Valoarea înscrisă în declarație era

cea pe care o aveau efectiv acțiunile în acel moment și nu reprezenta capitalul

social al societății. În acest sens, au fost completate și celelalte

declarații. Întrucât nu a achiziționat  acțiunile SC P.A.R. SRL, în declarația

dată în anul 2009, a făcut precizarea corespunzătoare.

Cum pe de altă parte,

dispozițiile art. 53 din Legea nr. 144/2007 statuează infracțiunea de fals în

declarații ca fiind fapta uneia dintre persoanele prevăzute de lege care, cu

intenție, depune o declarație de interese care nu corespunde adevărului, fiind

pedepsită conform Codului penal (art. 292 C. pen.). Falsul în declarații este

caracterizat prin intenția cu care acționează făptuitorul și care este

esențială pentru existența infracțiunii.

În speță, actele

dosarului nu conturează comiterea cu intenție a faptei de către numitul F.S.,

înscrierea în declarațiile de interese, vizate prin sesizarea A.N.I., a

mențiunii privind calitatea sa de acționar la SC P.A.R. SRL fiind determinată  de

existența actului încheiat de persoana indicată ca reprezentanții societății P.L.

Așa fiind, se

conchide că în mod legal și temeinic, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) C.

proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de fals în declarații sub aspectul laturii

subiective, s-a dispus prin rezoluția atacată neînceperea urmăririi penale a

intimatului F.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 292 C.

pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara

A.N.I. împotriva rezoluției nr. 1287/P/2008 din 03 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.