ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 119/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 119/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
strămutare de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1 iulie 2010,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a dispus, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., suspendarea cererii
de strămutare pentru neîndeplinirea unei măsuri dispusă de instanță.
La data de 15 noiembrie
2011, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării
excepției de perimare a cererii.
Analizând această
excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se
perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din
vina părții timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un
act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de
diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația
în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de strămutare în temeiul
art. art. 1551 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 1 iulie 2010,
părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi
săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății. Astfel, din
verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 noiembrie 2011,
când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și
(5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei
pe rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.
civ., constatând că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de
drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate
constata și din oficiu, de către instanță, Înalta Curte urmează să constate
perimată cererea de strămutare de față.
Totodată, instanța va
face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., stabilind, în
cadrul raportului juridic procesual civil, cheltuielile de judecată pe care le
datorează partea căzută în pretenții.
Astfel, petenta
datorează cheltuieli de judecată deoarece este în culpă procesuală, în raport
de lăsarea pricinii în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, intervenind
perimarea cererii și ocazionând în felul acesta cheltuieli cu procesul din
partea intimaților în cauză. Aplicând dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.
civ., instanța a stabilit în mod corespunzător, în raport de gradul redus de
complexitate a cauzei și de munca depusă de avocat, cuantumul cheltuielilor de
judecată la suma de 400 lei către intimatul V.V.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată perimată
cererea formulată de petenta C.V. privind strămutarea cauzei ce formează
obiectul Dosarului nr. 1985/204/2008 al Judecătoriei Câmpina.
Obligă petenta la
plata sumei de 400 lei către intimatul V.V., reprezentând cheltuieli de
judecată
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 ianuarie 2012.