ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2838/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecarea cauzei având ca obiect acțiunea formulată de B.F.N. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 45 din H.G. nr. 1344/2007, în cazul în care există indicii că fapta săvârșită de funcționarul public poate angaja răspunderea civilă, contravențională sau penală, comisia de disciplină are obligația de a lua măsurile legale ce se impun în vederea sesizării organelor abilitate.

Având în vedere adresa înregistrată sub nr. 4349 din 26 august 2009 a Ministerului Public, din care rezultă că față de reclamant a fost confirmată începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals și fals în declarații, prevăzute de art. 215 alin. (1) și alin. (2) C. pen., art. 291 și art. 292 din același act normativ, prima instanță a admis cererea formulată de pârâtă, dispunând suspendarea judecării cauzei, în raport de începerea urmăririi penale față de reclamant în Dosarul nr. 5506/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București. Împotriva acestei încheieri, reclamantul B.F.N. a declarat recurs, în termen legal, criticând-o în esență pentru greșita suspendare a judecății în baza prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ.. Arată recurentul că în încheierea recurată nu se face referire la plângerea penală formulată de Agenția Națională de Integritate la data de 19 martie 2009, din cuprinsul căreia rezultă că această plângere nu are nicio legătură cu Ordinul nr. 698 din 14 aprilie 2009 și implicit cu obiectul cererii de chemare în judecată. Susține recurentul că împotriva rezoluției de începere a urmăririi penale la data de 24 august 2009 a formulat plângere și așteaptă un răspuns din partea Ministerului Public, în dosarul nr. 5506/P/2009. Prin întâmpinarea formulată, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că în conformitate cu prevederile art. 45 din H.G.

nr. 1344/2007 Comisia de disciplină constituită la nivelul Agenției Naționale de Integritate a semnalat faptul că la momentul angajării la Agenția Națională de Integritate, recurentul a ascuns împrejurarea conform căreia a fost pensionat pentru pierderea totală a capacității de muncă, motiv pentru care a dispus sesizarea organelor de cercetare penală și încetarea raportului de serviciu al reclamantului. Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București din 17 iulie 2009 a fost confirmată începerea urmăririi penale. Drept urmare, apreciază intimata, în mod corect prima instanță a dispus suspendarea conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În recurs, s-a depus în fotocopie, plângerea penală formulată de Agenția Națională de Integritate împotriva recurentului –reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 C. proc.

civ. Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurentul-reclamant B.F.N. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, Ordinul nr. 698 din 14 aprilie 2009 emis de p reședintele Agenției Naționale de Integritate prin care a fost sancționat conform dispozițiilor art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, cu „mustrare scrisă”.

Acest act administrativ a fost emis în baza raportului Comisiei de disciplină, nr. 94 din 1 aprilie 2009 prin care s-a constatat că recurentul-reclamant, inspector de integritate, clasa I, grad profesional principal, treapta 3 de salarizare, a încălcat cu vinovăție dispozițiile Codului de conduită, fapte care constau în refuzul sistematic de a lua la cunoștință cu privire la calificativul obținut prin raportul de evaluare pentru anul 2008, în data de 17 februarie 2009 și 3 martie 2009, încălcând astfel prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici. Intimata-pârâtă a formulat plângere penală împotriva recurentului-reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 C. proc.

civ., semnalând, în esență, faptul că acesta la angajare a ascuns împrejurarea că a fost pensionat pentru pierderea capacității de muncă (gradul II de invaliditate). Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector I, a comunicat către Agenția Națională de Integritate că prin Rezoluția nr. 5506/P/2009 din data de 17 iulie 2009 a fost confirmată începerea urmăririi penale împotriva învinuitului B.F.N., pentru infracțiunea de înșelăciune, uz de fals și fals în declarații prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), art. 291 și art. 292 C. pen. Intimata-pârâtă a cerut suspendarea judecății motivat de faptul că s-a început urmărirea penală împotriva recurentului-reclamant pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.

Înalta Curte constată că în raport de abaterea care face obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de judecată în contencios administrativ și fapta ce formează conținutul plângerii penale, respectiv rezoluția de începere a urmării penale în dosarul nr. 5506/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector I București, nu exista nicio legătură în sensul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Potrivit acestui text de lege, instanța poate suspenda judecata când se ivesc indiciile unei infracțiuni, a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. În baza acestor prevederi legale, instanța nu este obligată să suspende judecata cauzei ori de câtre ori partea potrivnică pretinde că ar exista indiciile unei infracțiuni, fiindcă în acest caz ar însemna să se întrerupă cursul normal al justiției fără existența unui motiv temeinic, paralizându-se în acest mod judecarea acțiunii civile.

De aceea, prin menționatul text s-a prevăzut numai că instanța, „poate” suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracțiuni, dacă se face dovada că într-adevăr sesizarea organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea înrâurire directă asupra soluționării acțiunii civile pendinte, iar nu și atunci când se prezintă simple ipoteze sau se fac afirmații neprecise. În aceste condiții, împrejurarea că actul administrativ a fost emis în derularea raporturilor de serviciu ale recurentului-reclamant față de care s-a început urmărirea penală pentru alte fapte, nu este suficientă pentru a aprecia că este necesară suspendarea judecății cauzei.

Astfel, nu se constată o legătură necesară între abaterea pentru care a fost sancționat reclamantul-recurent, „refuzul sistematic de a lua cunoștință cu privire la calificativul obținut prin raportul de evaluare pentru anul 2008” și fapta cu care a fost sesizat organul de urmărire penală pentru înșelăciune, fals și fals în declarații. În concluzie, Înalta Curte constată că în cauză nu s-au conturat elementele din care să rezulte că existența unei infracțiuni pentru care este cercetat recurentul-reclamant ar influența hotărârea care s-ar da de către instanța de contencios administrativ sesizată cu anularea ordinului de sancționare în baza art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și (5) C. proc.

civ., se va admite recursul și se va casa încheierea atacată cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.F.N. împotriva Încheierii din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează Încheierea atacată și trimite cauza spre continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.