ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3281/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

încheierea de la data de 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de

pârâta Agenția Națională de Integritate, instanța dispunând suspendarea judecării

cauzei privind pe B.F.N. și pârâta Agenția Națională de Integritate până la

soluționarea definitivă a cauzei penale.

Pentru a

pronunța această soluție prima instanță a reținut că potrivit adresei nr. 4349

din 26 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

București, prin Rezoluția nr. 5506/P/2009 a fost confirmată începerea urmăririi

penale împotriva reclamantului pentru infracțiunea de înșelăciune, uz de fals

și fals în declarații.

Prima instanță

a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că actul administrativ ce face

obiectul contestației judiciare, în speță ordinul de încetare a raporturilor de

serviciu, are la bază constatări de fapt supuse analizei în cadrul urmăririi

penale în vederea stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunilor.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs B.F.N. solicitând casarea și trimiterea

cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

A susținut

recurentul că adresa la care se face referire nu este susținută și de alte

documente din care să rezulte temeinicia măsurii respectiv începerea urmăririi penale,

împotriva acestei rezoluții făcând plângere conform art. 278 C. proc. pen.

neprimind însă răspuns.

Înalta Curte

de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză,

constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

prevederii art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda

judecata în cazul în care s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune

care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Textul de lege

evocă ipoteza când acțiunea civilă este sau devine dependentă de soluția ce

s-ar da în acțiunea penală, asupra oportunității suspendării, în această

ipoteză, apreciind instanța, norma în discuție având un caracter permisiv.

Așadar,

judecătorul are posibilitatea să cenzureze în fiecare caz utilitatea

suspendării, evitând prelungirea artificială și nejustificată a procesului și

asigurând astfel părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință,

fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.

In cauza de

față, prima instanță a reținut că potrivit adresei nr. 4349 din 26 ianuarie 2009

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin Rezoluția

nr. 5506/P/2009 a fost confirmată începerea urmăririi penale împotriva

reclamantului pentru infracțiunea de înșelăciune, uz de fals și fals în

declarații și a apreciat întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că actul administrativ ce face obiectul

contestației judiciare, în speță ordinul de încetare a raporturilor de

serviciu, are la bază constatări de fapt supuse analizei în cadrul urmăririi

penale în vederea stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunilor.

La termenul de

judecată din data de 22 iunie 2010 a fost depusă la dosarul cauzei Ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală din 20 mai 2010, prin care, în Dosarul nr.

5506/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.F.N., cercetat în

stare de liberate pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals

și fals în declarații, reținându-se că din probele administrate în cauză nu a rezultat

intenția învinuitului privind săvârșirea infracțiunilor.

În raport cu

soluția dată, întrucât în speța dedusă judecății nu se mai reține incidența

prevederii art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv existența unui

temei al suspendării în condițiile textului de lege, potrivit art. 312 alin. (1)

- (3) și (5) C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa încheierea

atacată cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de B.F.N. împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

Casează

încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea

judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 iunie 2010.