ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3281/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de la data de 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de pârâta Agenția Națională de Integritate, instanța dispunând suspendarea judecării cauzei privind pe B.F.N. și pârâta Agenția Națională de Integritate până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că potrivit adresei nr. 4349 din 26 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin Rezoluția nr. 5506/P/2009 a fost confirmată începerea urmăririi penale împotriva reclamantului pentru infracțiunea de înșelăciune, uz de fals și fals în declarații.

Prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că actul administrativ ce face obiectul contestației judiciare, în speță ordinul de încetare a raporturilor de serviciu, are la bază constatări de fapt supuse analizei în cadrul urmăririi penale în vederea stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunilor. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs B.F.N. solicitând casarea și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății. A susținut recurentul că adresa la care se face referire nu este susținută și de alte documente din care să rezulte temeinicia măsurii respectiv începerea urmăririi penale, împotriva acestei rezoluții făcând plângere conform art. 278 C. proc.

pen. neprimind însă răspuns. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederii art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata în cazul în care s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Textul de lege evocă ipoteza când acțiunea civilă este sau devine dependentă de soluția ce s-ar da în acțiunea penală, asupra oportunității suspendării, în această ipoteză, apreciind instanța, norma în discuție având un caracter permisiv.

Așadar, judecătorul are posibilitatea să cenzureze în fiecare caz utilitatea suspendării, evitând prelungirea artificială și nejustificată a procesului și asigurând astfel părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință, fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. In cauza de față, prima instanță a reținut că potrivit adresei nr. 4349 din 26 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin Rezoluția nr. 5506/P/2009 a fost confirmată începerea urmăririi penale împotriva reclamantului pentru infracțiunea de înșelăciune, uz de fals și fals în declarații și a apreciat întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., având în vedere că actul administrativ ce face obiectul contestației judiciare, în speță ordinul de încetare a raporturilor de serviciu, are la bază constatări de fapt supuse analizei în cadrul urmăririi penale în vederea stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunilor. La termenul de judecată din data de 22 iunie 2010 a fost depusă la dosarul cauzei Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 20 mai 2010, prin care, în Dosarul nr. 5506/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.F.N., cercetat în stare de liberate pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals și fals în declarații, reținându-se că din probele administrate în cauză nu a rezultat intenția învinuitului privind săvârșirea infracțiunilor.

În raport cu soluția dată, întrucât în speța dedusă judecății nu se mai reține incidența prevederii art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv existența unui temei al suspendării în condițiile textului de lege, potrivit art. 312 alin. (1) - (3) și (5) C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa încheierea atacată cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.F.N. împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2010.