ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 724/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 634

din 23 ianuarie 2009 a admis excepția necompetenței materiale invocată de

pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, prin întâmpinare și a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C.D. și C.P. și

pârâtele C.B. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, și SC S. SRL Râmnicu

Vâlcea în favoarea Tribunalului Comercial Argeș având în vedere că în speță

sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul Comercial

Argeș prin sentința comercială nr. 405/C din 10 aprilie 2009 a admis cererea

formulată de reclamanții C.D. și C.P. împotriva pârâtelor C.B. SA București, sucursala

Râmnicu Vâlcea, și SC S. SRL în sensul că a constatat inexistența dreptului de

ipotecă asupra imobilului apartament situat în municipiul Pitești, județul

Argeș, dispunând radierea ipotecii din cartea funciară a imobilului.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut de instanța de fond, că reclamanții, în calitatea de

proprietari garanți ipotecari au încheiat contractul de ipotecă din 24 iulie

2006 cu pârâta C.B. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, având ca obiect

constituirea ipotecii de rangul 1 în favoarea C.B SA asupra apartamentului

proprietate comună devălmașă situat în municipiul Pitești, județul Argeș,

ipotecă constituită în favoarea debitorului SC S. SRL, în vederea acordării

creditului acordat de C.B SA Sucursala Râmnicu Vâlcea, în valoare de 700.000

lei și a dobânzilor aferente, conform contractului de credit din 25 iulie 2006.

Contractul de ipotecă

cât și contractul de credit, au fost încheiate pe o perioadă de 12 luni,

începând cu data de 24 iulie 2006 și până la data de 23 iulie 2007.

Din conținutul

actelor adiționale încheiate ulterior, fără consimțământ, a reieșit că ele prin

conținutul lor, sunt noi contracte de credit, având alte sume decât cea inițial

prevăzută, respectiv de 700.000 lei.

Voința creditorului

și debitorului a fost de a încheia un nou contract de credit, deoarece s-a

vizat acordarea unor alte sume de bani fără consimțământul acestora, ceea ce

duce la concluzia că dreptul de ipotecă al băncii creditoare nu mai poate

exista pentru noile sume împrumutate.

Stingându-se sau

modificându-se datoria garantată se stinge și garanția ipotecară inițială

asupra apartamentului, dat fiind caracterul accesoriu al ipotecii.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 120/A-C din 11 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei C.B.

SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței comerciale nr. 405/C din 10

aprilie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș, fiind preluate, în esență,

argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr.

120/A-C din 11 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta C.B.

SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii

apelului și a respingerii acțiunii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanțele au interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de ipotecă din 24 iulie

2006, prin aceea că nu există niciuna din modalitățile de stingere a ipotecii

prevăzută de art. 800 C. civ.

Garanții ipotecari

s-au obligat față de bancă să garanteze cu imobilul lor, pentru valoarea

creditului acordat debitorului SC S. SRL până la momentul rambursării integrale

a împrumutului, numai prin contractul de ipotecă.

În mod greșit s-a

reținut că atât contractul de ipotecă cât și contractul de credit au ca termen

de valabilitate perioada de 12 luni, în realitate ipoteca continuând să

deruleze până la rambursarea integrală a creditului acordat în baza

contractului de credit din 2006.

De asemenea

reclamanții aveau obligația de a efectua procedura prealabilă a concilierii

directe, conform dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.,

neîndeplinind această cerință legală.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de recurenta pârâtă, constată că acestea nu sunt justificate, urmând a respinge

ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată, reclamanții C.D. și C.P. au solicitat în contradictoriu cu

pârâtele C.B. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, și SC S. SRL să se

constate inexistența garanției reale constând în dreptul de ipotecă înscris în

contractul de ipotecă din 24 iulie 2006 și radierea ipotecii din cartea

funciară a imobilului fiind indicat ca temei de drept al acțiunii art. 111 C.

proc. civ.

Este de necontestat

că reglementările art. 720

1

C. proc. civ. au caracter imperativ și

sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele și cererile în materie

comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în

judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere

directă cu cealaltă parte.

În acest scop,

reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale

și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină

acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de

primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care

asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

De asemenea data

convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data

primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna

într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul

litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.

La rândul său, art. 109

alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menționate de

lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa

la cererea de chemare în judecată.

În speță nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., deoarece litigiul

de natură comercială dedus judecății este neevaluabil în bani, din această

perspectivă, fiind admisă și excepția necompetenței materiale a judecătoriei,

invocată corect de pârâtă prin întâmpinare, împrejurare care potrivit art. 2 pct.

1 lit. a) C. proc. civ. a atras competența materială ca primă instanță a

Tribunalului.

Din verificarea

întregii documentații, rezultă că prin contractul de ipotecă din 24 iulie 2006

autentificat la BNP M.A.C.M. din Râmnicu Vâlcea încheiat între C.B. SA

București, sucursala Râmnicu Vâlcea, în calitatea de creditor și C.D. și C.P.

în calitatea de proprietari garanți ipotecari ai apartamentului situat în

Pitești, județul Argeș, s-a constituit o ipotecă de rangul I în favoarea C.B.

SA asupra apartamentului descris anterior în vederea garantării creditului

acordat de C.B.SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, în valoare de 700.000 lei și

dobânzilor aferente debitorului SC S. SRL, în baza contractului de credit din 24

iulie 2006.

Amplu documentat și

bine argumentat instanța de apel a motivat că cele cinci acte adiționale

ulterioare încheierii contractului de ipotecă, au modificat conținutul

contractului inițial, în ceea ce privește valoarea, obiectul și garanțiile,

lipsind consimțământul reclamanților.

De remarcat că cele

cinci acte adiționale sunt încheiate și semnate numai de C.B. SA București, sucursala

Râmnicu Vâlcea, și SC S. SRL iar obiectul lor îl constituie acordarea de

credite, fiind conferită cu titlu de garanție ipoteca asupra apartamentului

proprietatea reclamanților. Fără a avea consimțământul liber exprimat al

reclamanților și având în vedere principiul specializării ipotecii sub aspectul

creanței garantate, apare cât se poate de evident că singura ipotecă valabil

încheiată și care produce efecte juridice o reprezintă numai cea din data de 24

iulie 2006, autentificată la BNP M.A.C.M., contract semnat de garanții

ipotecari C.D. și C.P., pentru garantarea unui credit de 700.000 lei.

În baza art. 274 C.

proc. civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 2.500 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu

Vâlcea, împotriva deciziei nr. 120/A-C din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind

îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 120/A-C

de la 11 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pârâta la

plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 17 februarie 2011.