ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 724/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 634 din 23 ianuarie 2009 a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C.D. și C.P. și pârâtele C.B. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, și SC S. SRL Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Comercial Argeș având în vedere că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul Comercial Argeș prin sentința comercială nr. 405/C din 10 aprilie 2009 a admis cererea formulată de reclamanții C.D. și C.P.

împotriva pârâtelor C.B. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, și SC S. SRL în sensul că a constatat inexistența dreptului de ipotecă asupra imobilului apartament situat în municipiul Pitești, județul Argeș, dispunând radierea ipotecii din cartea funciară a imobilului. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut de instanța de fond, că reclamanții, în calitatea de proprietari garanți ipotecari au încheiat contractul de ipotecă din 24 iulie 2006 cu pârâta C.B.

SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, având ca obiect constituirea ipotecii de rangul 1 în favoarea C.B SA asupra apartamentului proprietate comună devălmașă situat în municipiul Pitești, județul Argeș, ipotecă constituită în favoarea debitorului SC S. SRL, în vederea acordării creditului acordat de C.B SA Sucursala Râmnicu Vâlcea, în valoare de 700.000 lei și a dobânzilor aferente, conform contractului de credit din 25 iulie 2006. Contractul de ipotecă cât și contractul de credit, au fost încheiate pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 24 iulie 2006 și până la data de 23 iulie 2007. Din conținutul actelor adiționale încheiate ulterior, fără consimțământ, a reieșit că ele prin conținutul lor, sunt noi contracte de credit, având alte sume decât cea inițial prevăzută, respectiv de 700.000 lei.

Voința creditorului și debitorului a fost de a încheia un nou contract de credit, deoarece s-a vizat acordarea unor alte sume de bani fără consimțământul acestora, ceea ce duce la concluzia că dreptul de ipotecă al băncii creditoare nu mai poate exista pentru noile sume împrumutate. Stingându-se sau modificându-se datoria garantată se stinge și garanția ipotecară inițială asupra apartamentului, dat fiind caracterul accesoriu al ipotecii. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 120/A-C din 11 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței comerciale nr. 405/C din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș, fiind preluate, în esență, argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 120/A-C din 11 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și a respingerii acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de ipotecă din 24 iulie 2006, prin aceea că nu există niciuna din modalitățile de stingere a ipotecii prevăzută de art. 800 C. civ.

Garanții ipotecari s-au obligat față de bancă să garanteze cu imobilul lor, pentru valoarea creditului acordat debitorului SC S. SRL până la momentul rambursării integrale a împrumutului, numai prin contractul de ipotecă. În mod greșit s-a reținut că atât contractul de ipotecă cât și contractul de credit au ca termen de valabilitate perioada de 12 luni, în realitate ipoteca continuând să deruleze până la rambursarea integrală a creditului acordat în baza contractului de credit din 2006. De asemenea reclamanții aveau obligația de a efectua procedura prealabilă a concilierii directe, conform dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., neîndeplinind această cerință legală. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta pârâtă, constată că acestea nu sunt justificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanții C.D. și C.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele C.B. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, și SC S. SRL să se constate inexistența garanției reale constând în dreptul de ipotecă înscris în contractul de ipotecă din 24 iulie 2006 și radierea ipotecii din cartea funciară a imobilului fiind indicat ca temei de drept al acțiunii art. 111 C. proc. civ. Este de necontestat că reglementările art. 720 1 C. proc. civ. au caracter imperativ și sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți. La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., prevede expres că în cazurile anume menționate de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., deoarece litigiul de natură comercială dedus judecății este neevaluabil în bani, din această perspectivă, fiind admisă și excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată corect de pârâtă prin întâmpinare, împrejurare care potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a atras competența materială ca primă instanță a Tribunalului. Din verificarea întregii documentații, rezultă că prin contractul de ipotecă din 24 iulie 2006 autentificat la BNP M.A.C.M.

din Râmnicu Vâlcea încheiat între C.B. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, în calitatea de creditor și C.D. și C.P. în calitatea de proprietari garanți ipotecari ai apartamentului situat în Pitești, județul Argeș, s-a constituit o ipotecă de rangul I în favoarea C.B. SA asupra apartamentului descris anterior în vederea garantării creditului acordat de C.B.SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, în valoare de 700.000 lei și dobânzilor aferente debitorului SC S. SRL, în baza contractului de credit din 24 iulie 2006. Amplu documentat și bine argumentat instanța de apel a motivat că cele cinci acte adiționale ulterioare încheierii contractului de ipotecă, au modificat conținutul contractului inițial, în ceea ce privește valoarea, obiectul și garanțiile, lipsind consimțământul reclamanților.

De remarcat că cele cinci acte adiționale sunt încheiate și semnate numai de C.B. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea, și SC S. SRL iar obiectul lor îl constituie acordarea de credite, fiind conferită cu titlu de garanție ipoteca asupra apartamentului proprietatea reclamanților. Fără a avea consimțământul liber exprimat al reclamanților și având în vedere principiul specializării ipotecii sub aspectul creanței garantate, apare cât se poate de evident că singura ipotecă valabil încheiată și care produce efecte juridice o reprezintă numai cea din data de 24 iulie 2006, autentificată la BNP M.A.C.M., contract semnat de garanții ipotecari C.D. și C.P., pentru garantarea unui credit de 700.000 lei.

În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 120/A-C din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 120/A-C de la 11 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pârâta la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 februarie 2011.