ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 716/2012

Ședința publică de la 15 februarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. 1811/90/2009, reclamanții C.D. și C.E., au chemat în judecată pe pârâții CEC Bank SA, sucursala Râmnicu Vâlcea și pe SC S. SRL, solicitând instanței să constate inexistența garanției reale constând în dreptul de ipotecă înscris în contractul de ipotecă nr. 177 din 25 iunie 2006. Prin sentința comercială nr. 855 din 31 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C.D. și C.E. și s-a constatat inexistența garanției reale (rezultată din contractul nr. 177 din 25 iulie 2006) asupra imobilului proprietatea reclamanților.

S-a dispus și radierea ipotecii ce greva acest imobil, situat în Rm.Vâlcea județul Vâlcea. Împotriva sentinței comerciale nr. 855/2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea a declarat apel pârâtul CEC Bank SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 42 din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanții prin contractul de ipotecă nr. 177/2006, au convenit instituirea ipotecii de rang I în favoarea CEC Bank asupra apartamentului situat în Rm.Vâlcea, județul Vâlcea pentru garantarea creditului acordat debitoarei S.C.S.

S.R.L., în valoare de 700.000 lei și a dobânzilor aferente, prin contractul de credit nr. 20214/45 din 24 iulie 2006. În raport de dispozițiile art. 2 pct. 9, din contractul de credit au fost încheiate actele adiționale nr. 1 din 2 noiembrie 2006, prin care s-a diminuat la 520.000 lei plafonul de creditare; nr. 2 din 23 iulie 2007, prin care s-a prevăzut un plafon maxim de 650.000 lei începând cu data de 23 iulie 2007 până la 23 iulie 2008; nr. 3 din 25 septembrie 2007, în care s-a prevăzut plafonul maxim de 750.000 lei până la 22 iulie 2008; nr. 4 din 20 februarie 2008 prin care s-a modificat clauza cu privire la garanții, la pct. 6.1.

instituindu-se obligația clientului de a garanta acest credit cu ipoteci și garanții reale mobiliare, printre ipoteci fiind menționat și bunul imobil în discuție; nr. 5 din 21 iulie 2008, în care se prelungește perioada de creditare cu 12 luni până la 20 iulie 2009. În toate actele adiționale arătate s-a făcut vorbire despre garantarea creditului, cu ipoteca asupra apartamentului proprietatea soților C.D. și E., fără însă ca aceștia să-și asume această obligație, nefiind parte la încheierea actelor adiționale. La pct. 8 din contractul de ipotecă se menționează că, în caz de neachitare a creditului garantat, a dobânzilor și celorlalte obligații ce decurg din contractul de credit nr. 20214/45/2006, creditoarea se va putea îndestula din executarea silită a bunului imobil ipotecat.

Clauza contractuală se raportează expres numai la creditul acordat debitoarei la 24 iulie 2006, orice modificare a contractului de ipotecă cu privire la suma datorată sau la termene, trebuind să fie constatată prin act întocmit cu respectarea formelor legale. Pentru a se stabili dacă a fost achitat creditul acordat debitoarei, în cauză a fost administrată proba cu expertiză din care rezultă că în iulie 2006, debitoarea a utilizat plafonul maxim de credit, iar la finele datei de 1 noiembrie 2006, valoarea creditului utilizat era de 697.798,27 lei, rămânând un sold neutilizat de 2.305,73 lei, iar la data de 2 noiembrie 2006, s-a acordat un credit revolving cu un plafon maxim de 525.000 lei. S-a concluzionat că suma a fost utilizată pentru rambursarea creditului neachitat la 22 iulie 2007, în sumă de 524.903 lei.

Plafonul de 750.000 lei, prevăzut în actul adițional nr. 3, scadent la 22 iulie 2008, a fost utilizat pentru rambursarea creditului rămas neachitat la 24 septembrie 2007, în sumă de 649.149 lei. Ultimul credit de 750.000 lei, scadent la 20 iulie 2009 a fost folosit pentru rambursarea creditului neachitat la 21 iulie 2008, în sumă de 749.317,43 lei. Creditoarea a achitat debitul inițial, garantat de soții C., având însă de achitat doar creditul acordat prin actul adițional nr. 5 din 21 iulie 2008, în sumă de 750.000 lei. În raport de concluziile expertizei efectuată instanța a reținut că la data de 23 iulie 2007, a fost acoperită suma acordată cu titlu de credit debitoarei, prin contractul de credit nr. 20217/45/2006, iar creditele ulterioare scadente prin actele adiționale încheiate exclusiv între debitoare și CEC Bank S.A.

au avut ca scop acoperirea sumelor acordate cu același titlu în contractul anterior. Reclamanții C.D. și C.E. au garantat cu imobilul menționat, rambursarea creditului acordat la data de 24 iulie 2006, fără ca vreunul din actele adiționale încheiate între CEC Bank și debitoare în temeiul art. 2 pct. 9 să fie însușite și semnate de garanți sau să fie încheiate contracte de garanție imobiliară, aferente fiecăruia din actele adiționale ulterioare. Toate actele adiționale încheiate după 2 noiembrie 2006 poartă semnătura debitoarei și a creditoarei, fără ca aceste obligații să fie asumate de garanții ipotecari. Datoria garantată inițial s-a stins ca o consecință a contractării noului credit de la 23 iulie 2007, suma primită acoperind rambursarea creditului inițial.

Fără încheierea unui contract de ipotecă cu privire la noul credit acordat, ipoteca nu se poate extinde pentru garantarea altor creanțe, de vreme ce creanța principală pentru care s-a constituit, a fost stinsă, răspunderea garanților ipotecari fiind incidentă numai în limitele sumei pentru care s-a garantat inițial și numai până la stingerea creditului astfel garantat. Împotriva deciziei nr. 42 din 24 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs reclamantul CEC Bank SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru că instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale privind comunicarea actelor de procedură, respectiv completarea raportului la expertiza contabilă, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8, 9 C. proc. civ. recurenta arată că instanța de apel a încălcat formele de procedură fapt ce atrage nulitatea în raport de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., a interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea pronunțată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Instanța de apel, s-a pronunțat raportându-se doar la completarea raportului de expertiză contabilă, act ce nu a fost comunicat. Faptul că subscrisa a fost citată pentru termenul de judecată nu poate înlocui obligația legală de comunicare a actelor de procedură fapt ce atrage nulitatea, conform art. 105 alin. (2). Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv Contractul de ipotecă nr. 177/2006, apreciind greșit că, garanții ipotecari nu și-au asumat obligația pentru garantarea sumelor ce rezultă din actele adiționale la contractul de credit.

Aprecierile expertului sunt eronate și din nici un document nu rezultă că ar fi fost stins creditul inițial. Prin actul adițional nr. 1/2006 s-a micșorat plafonul liniei de credit la 525.000 lei iar această diminuare a plafonului liniei de credit nu a afectat principiul specializării ipotecii. Prin actul adițional nr. 2 a fost crescut plafonul liniei de credit la 650.000 lei, fiind suplimentat creditul de la 525.000 lei la 650.000 lei iar prin actul adițional nr. 3 a fost crescut plafonul liniei de credit la 750.000 lei iar prin aceste majorări ale plafonului liniei de credit nu a fost afectat principiul specializării ipotecii. Ca urmare, instanța de apel a interpretat greșit atât contractul de credit, contractul de ipotecă cât și actele adiționale.

Prin contractul de ipotecă, reclamanții au constituit ipoteca asupra imobilului până la rambursarea integrală a creditului acordat de CEC Bank SA, fără a preciza o anumită perioadă de timp. Ipoteca se stinge prin stingerea obligației principale, prin renunțarea creditorului la ipotecă, prin purgă, prin prescripție, dar în cauza de față nu ne aflăm în niciuna din situațiile expuse. Creditul acordat de CEC Bank prin contractul nr. 20214/2006 nu a fost lichidat la momentul încheierii actelor adiționale, singura rambursare având loc la data diminuării plafonului la 520.000 lei. În mod greșit au fost reținute concluziile expertului din completarea raportului de expertiză vizând stingerea creditului inițial și că au rămas de restituit doar sumele din actele adiționale.

Garanții ipotecari nu sunt parte în contractul de credit și nu au semnat contractul de credit, neavând calitatea de a semna actele adiționale. Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, reținându-se în mod greșit că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., privind procedura prealabilă având în vedere că la momentul promovării acțiunii nu era în vigoare Legea nr. 202/2010. Fiind o acțiune evaluabilă în bani, este evident că în cauză trebuia efectuată procedura prealabilă. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1800 C. civ. care prevăd cazurile de stingere a ipotecii dar în cauza de față nu suntem în prezența situațiilor expres prevăzute de textul de lege menționat, obligația principală continuând să existe.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că a fost restituit creditul acordat iar completarea la raportul de expertiză nu a fost comunicată, dreptul la apărare fiind grav afectat. Greșit a reținut instanța de apel că datoria acordată prin creditul inițial s-a stins ca o consecință a contractării unui nou credit la data de 23 iulie 2007 și ca urmare este considerată stinsă garanția imobiliară. Intimații C.E. și C.D. , au formulat concluzii scrise prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat. Dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., indicat de recurentă, vizează încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., dar acest motiv de recurs nu poate fi reținut în condițiile în care completarea raportului de expertiză a fost depusă la instanța de fond la data de 25 ianuarie 2011 (fila 321 dosar fond) iar la termenul acordat - 17 martie 2011 recurenta pârâtă nu s-a prezentat. Se poate observa că raportul a fost depus cu respectarea termenului prevăzut de art. 209 C. proc. civ., s-a acordat termen la data de 17 martie 2010, dar pârâta nu a valorificat drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) C. proc. civ., situație în care în mod corect instanța de apel a respins critica vizând necomunicarea raportului de expertiză (completare la raport). Instanța de apel a interpretat corect actul dedus judecății, drepturile și obligațiile părților rezultând din contratele încheiate.

Astfel prin contractul de ipotecă nr. 177 din 25 iulie 2006, autentificat sub nr. 1152 din 25 iulie 2006, încheiat între Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA București în calitate de creditor și C.D. , C.E. în calitate de garanți ipotecari ai apartamentului nr.8, din Rm.Vâlcea s-a constituit o ipotecă de rang I în favoarea CEC asupra apartamentului menționat în vederea garantării creditului acordat de CEC, sucursala Rm.Vâlcea, în valoare de 700.000 lei și dobânzile aferente, în baza contractului de credit nr. 20214/45 din 24 iulie 2006. Cele cinci acte adiționale la contractul de credit nr. 20214/45 din 24 iulie 2006 au fost încheiate și semnate numai de Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA București, sucursala Rm.Vâlcea, și debitoarea SC S. SRL Rm.Vâlcea iar obiectul lor îl constituie acordarea de credite.

Fără consimțământul liber exprimat al intimaților și având în vedere principiul specializării ipotecii sub aspectul creanței garantate, este evident că singura ipotecă valabil încheiată vizează suma acordată prin contractul de credit nr. 20214/45 din 24 iulie 2006. Corect a reținut instanța de apel că fără încheierea unui contract de ipotecă cu privire la noile credite acordate prin cele cinci acte adiționale, ipoteca inițială nu se poate extinde în condițiile în care creanța principală s-a stins, răspunderea garanților fiind incidentă în limita sumei pentru care s-a garantat. Ultima critică vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critică ce nu poate fi reținută în condițiile în care prin litigiul dedus judecății și întemeiat pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. s-a solicitat să se constate inexistența garanției reale constând în dreptul de ipotecă înscris în contractul de ipotecă nr. 177 din 25 iulie 2006, nefiind un litigiu evaluabil în bani. De altfel, recurenta pârâtă nu a depus întâmpinare la instanța de fond în care să invoce neîndeplinirea procedurii prealabile fapt ce atrage decăderea în condițiile art. 109 alin. (3) C. proc. civ. Invocarea excepției direct în apel, ținând cont de dispozițiile art. 109 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. XXII alin. (2) din teza 202/2010 nu mai este posibilă fapt reținut corect de instanța de apel.

Față de considerentele expuse Înalta Curte constată că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8, 9 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauză motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul formulat de pârâta CEC BANK SA, suc. Rm.Vâlcea, împotriva deciziei nr. 42/A-C din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, va fi respins ca nefondat. Recurenta fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va fi obligată să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei ce reprezintă onorariu avocat, conform chitanței de la fila 208. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CEC BANK SA, suc. Rm.Vâlcea, împotriva deciziei nr. 42/A-C din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta pârâtă CEC BANK SA, suc. Rm.Vâlcea, la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații reclamanți C.D. și C.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2012 .