ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 222/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penala

nr. 1182 din 17 noiembrie 2011, Judecătoria Târgu Mureș a dispus, printre alte,

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopirea celor

trei pedepse reținute în sarcina inculpatului și a aplicat inculpatului F.Ș.

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs inculpatul F.Ș., cauza fiind înregistrată pe rolul

Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. 18271/320/2010.

La termenul de

judecată din data de 11 ianuarie 2012, potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., Curtea de Apel Târgu Mureș învestită cu recursul inculpatului a verificat

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia și prin

încheierea din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1827/320/2010,

s-a constatat în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la

art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., legalitatea și temeinicia luării

și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul F.S.

În baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive luată față de inculpatul F.Ș., încheierea fiind

definitivă.

Pentru a hotărî

astfel a reținut următoarele:

Procedând la

verificarea legalității și oportunității măsurii arestării preventive a

inculpatului F.Ș., prin prisma materialului dosarului nr. 18271/320/2010 al

Judecătoriei Târgu Mureș, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public

și ale inculpatului, a constatat că acuzatul a fost arestat preventiv cu

respectarea condițiilor de formă și de fond prescrise de lege, de către

autoritatea judiciară competentă, după informarea inculpatului asupra acuzei și

drepturilor apărării în prezența unui apărător.

Ulterior, măsura

privativă de libertate a fost menținută de către instanța de judecată în

termenele și după procedura impuse de legea procesual penală.

S-a mai reținut că

pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății în al doilea grad, este

oportună menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât

temeiurile de fapt și de drept care au fost luate în discuție la dispunerea

măsurii privative de libertate nu au dispărut și nici nu au suferit modificări

până în acest stadiu procesual.

Temeiurile de fapt

ale privării de libertate își au suportul probator în dovezile instrumentate pe

parcursul procedurilor, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a

participat la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat care se judecă. în

ceea ce privește temeiurile de drept, acestea sunt în continuare în ființă din

perspectiva motivului arestării prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. În

acest sens, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la

tâlhărie este închisoare mai mare de 4 ani și luând în considerare persoana inculpatului,

perseverența lui în efectuarea actelor ilicite, mijloacele, modalitățile, locul

și timpul comiterii activității deduse judecății, pericolul pentru ordinea

publică din perspectiva inviolabilității patrimoniului este cert și actual,

iar, în interesul protejării comunității, constatându-se că este necesară

menținerea acuzatului în stare de arest preventiv.

Împotriva încheierii

din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1827/320/2010, inculpatul a

declarat recurs, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii și că, se impune revocarea arestării preventive. În subsidiar a

solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara sau localitatea.

Examinând încheierea

atacată atât prin prisma criticilor susținute în cursul dezbaterilor în fața

instanței de recurs cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

declarat de inculpatul F.Ș. este inadmisibil.

Potrivit art. 141

alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin

care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau

încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin

care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu

recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare,

pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru cei lipsă. Încheierea prin care

prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau

încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de

atac".

Având în vedere că

încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului de către

Curtea de Apel Târgu Mureș este o hotărâre pronunțată în calea de atac a

recursului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge ca inadmisibil recursul

declarat de inculpatul F.Ș. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 1827/320/2010.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.Ș. împotriva încheierii din 11

ianuarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1827/320/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2012.