ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 222/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penala nr. 1182 din 17 noiembrie 2011, Judecătoria Târgu Mureș a dispus, printre alte, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopirea celor trei pedepse reținute în sarcina inculpatului și a aplicat inculpatului F.Ș. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul F.Ș., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. 18271/320/2010. La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2012, potrivit art. 300 2 C. proc.

pen., Curtea de Apel Târgu Mureș învestită cu recursul inculpatului a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia și prin încheierea din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1827/320/2010, s-a constatat în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., legalitatea și temeinicia luării și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul F.S. În baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul F.Ș., încheierea fiind definitivă.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Procedând la verificarea legalității și oportunității măsurii arestării preventive a inculpatului F.Ș., prin prisma materialului dosarului nr. 18271/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mureș, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale inculpatului, a constatat că acuzatul a fost arestat preventiv cu respectarea condițiilor de formă și de fond prescrise de lege, de către autoritatea judiciară competentă, după informarea inculpatului asupra acuzei și drepturilor apărării în prezența unui apărător. Ulterior, măsura privativă de libertate a fost menținută de către instanța de judecată în termenele și după procedura impuse de legea procesual penală.

S-a mai reținut că pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății în al doilea grad, este oportună menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au fost luate în discuție la dispunerea măsurii privative de libertate nu au dispărut și nici nu au suferit modificări până în acest stadiu procesual. Temeiurile de fapt ale privării de libertate își au suportul probator în dovezile instrumentate pe parcursul procedurilor, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat care se judecă. în ceea ce privește temeiurile de drept, acestea sunt în continuare în ființă din perspectiva motivului arestării prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. În acest sens, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie este închisoare mai mare de 4 ani și luând în considerare persoana inculpatului, perseverența lui în efectuarea actelor ilicite, mijloacele, modalitățile, locul și timpul comiterii activității deduse judecății, pericolul pentru ordinea publică din perspectiva inviolabilității patrimoniului este cert și actual, iar, în interesul protejării comunității, constatându-se că este necesară menținerea acuzatului în stare de arest preventiv. Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1827/320/2010, inculpatul a declarat recurs, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și că, se impune revocarea arestării preventive.

În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Examinând încheierea atacată atât prin prisma criticilor susținute în cursul dezbaterilor în fața instanței de recurs cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul F.Ș. este inadmisibil. Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru cei lipsă.

Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac". Având în vedere că încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului de către Curtea de Apel Târgu Mureș este o hotărâre pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul F.Ș. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1827/320/2010. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.Ș. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1827/320/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.