ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5388/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5388/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul

Curții de Apel Cluj, reclamantul Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda, în

contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Plăți și Contractare Phare și în nume propriu

și în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat:

- să se constate nulitatea Deciziei 79

din 03 mai 2010 și a Procesului-verbal

de

constatare titlu de creanță nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de

Plăți și

Contracte Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice ca

urmare a

admiterii excepției prescripției

dreptului de a stabili obligația fiscală decurgând

din nerespectarea

contractului de finanțare nerambursabilă externă nr. RO 0004.02.2002-FISR/279.

- anularea Deciziei 79 din 03 mai 2010

și a Procesului-verbal de constatare titlu de creanță proces-verbal de

constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și

Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și a Deciziei

79/62430 din 03 mai 2010 ca fiind netemeinic și nelegal.

-

suspendarea

executării titlului executor proces-verbal de constatare nr.

619902 din 22

martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și Constatare PHARE din cadrul

Ministerului Finanțelor Publice până la soluționarea unei soluții definitive și

irevocabile în cauză, în condițiile art. 15

din Legea 554/2004.

In motivarea

acțiunii, reclamanta arătat că la data de 03 octombrie 2002

între reclamant în calitate de

beneficiar și Ministerul de Finanțe reprezentat

prin Oficiul de Plăți și contracte Phare, în calitate de autoritate

contractantă s-a

încheiat contractul de grant nr. RO 0004.02.2002 -

FISR/279 având ca obiect finanțarea în vederea implementării proiectului cu

titlu „Semiinternat pentru elevii rromi din clasele VII-a și VIII-a destinat

ridicării nivelului educațional pentru promovarea examenului de capacitate și

încurajarea exprimării identității culturale".

In urma

verificărilor dispuse în vederea identificării sumelor neutilizate aferente

contractului, Compartimentul de control și soluționare contestații prin

procesul verbal de constatare nr.

619902 din 22 martie 2010 a concluzionat că reclamantul datorează suma de

13.703,49 Euro reprezentând cheltuieli neeligibile, din care 8063,89 Euro

reprezentând cheltuieli achitate pentru

efectuarea

lucrărilor de reparații și finisaje interioare în incinta Grupului Școlar

Industrial nr. 1 Turda cocontractantului SC P.D.E. SRL, iar diferența

de

5639,6 Euro reprezentând cheltuieli efectuate pentru achiziționarea de produse

alimentare.

A mai arătat

reclamanta că a formulat contestație împotriva procesului

verbal de constatare nr. 619902 din 22

martie 2010 care constituie titlu de creanță fiscală, iar prin Decizia nr. 79

din 03 mai 2010 a fost respinsă această contestație și s-a menținut impunerea

pentru nerespectarea prevederilor art. 9 și art. 14 din condițiile generale ale

contractului de Grant, respectiv ale art. 6 din Condițiile speciale ale acestui

contract.

Reclamanta a mai solicitat și

suspendarea executării titlului executor-proces verbal de constatare nr. 619902

din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din cadrul

Ministerului Finanțelor Publice în condițiile art. 15 din Legea 554/2004.

Pârâtele Direcția Generală a

Finanțelor Publice Cluj precum și Administrația Finanțelor Publice Turda au

invocat lipsa calității procesuale pasive.

Prin întâmpinare, Ministerul

Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 83 din 8 februarie

2011, Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

D.G.F.P. Cluj și A.F.P. Turda și a respins acțiunea formulată de reclamantul

Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare.

Totodată, instanța a respins cererea

de suspendare a executării

procesului

verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de pârât, formulată

de

reclamant în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța sentință, instanța

de fond a reținut în esență că excepția lipsei calității pasive a D.G.F.P. Cluj

și A.F.P. Turda este întemeiată, întrucât nu există identitate între persoana

celor două pârâte și emitentul

actului

atacat astfel încât această excepție urmează a fi admisă.

In ceea ce

privește excepția prescripției dreptului de a stabili obligația de

plată, instanța de fond a constatat că

în speță nu s-a realizat închiderea

programului

neexistând o confirmare scrisă de la Comisia Europeană , astfel că

termenul

de prescripție începe să curgă de la data închiderii oficiale a programului

prin emiterea de către Comisia Europeană a scrisorii de închidere și nu de la

data limită, care este doar prevăzută în mod subsidiar, când se puteau face

plăți către beneficiarii proiectelor finanțate prin Phare 2000.

Referitor la

excepția prescripției dreptului de a stabili obligația fiscală de

6797,63 Euro din totalul de 8.063,89

Euro, prima instanță a constatat că și aceasta este nefondată, întrucât în mod

eronat reclamanta susține că îi revenea obligația de a păstra dosarul de

achiziție în termen de 5 ani prin raportare exclusivă la prevederile art. 11

alin. (4) din H.G. nr. 1306/2007 deoarece, aceasta trebuie coroborată și cu

alte dispoziții legală, cu forță juridică superioară, respectiv prevederile O.U.G.

nr. 60/2001.

De asemenea, cu privire la suma de

6797,63 Euro, prima instanță a constatat această sumă, în mod întemeiat, a fost

considerată neeligibilă deoarece în dosarul de achiziție furnizat de beneficiar

nu au fost identificate fișa de date a achiziției, documentele

solicitate/depuse la ofertanți în vederea dovedirii eligibilității și hotărârea

de adjudecare emisă conform OMPF nr. 1014/2001.

Concluzionând, prima instanță a

constatat că procesul verbal nr. 619902 și decizia nr. 79 din 03 mai 2010 sunt

temeinice și legale, având în vedere că reclamanta a încălcat prevederile art. 9,

art. 14 din Condițiile generale - Anexa

II

a contractului de grant, precum și art. 6 Anexa

IV

din Condițiile speciale ale aceluiași

contract.

In ceea ce privește cererea de

suspendare a executării actului, prima instanță a apreciat că, întrucât aceasta

a fost soluționată odată cu cererea principală, aceasta nu poate fi admisă de

vreme ce însăși acțiunea principală a fost considerată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin cererea de recurs, se aduc, în

esență , critici sentinței atacate în sensul că instanța de fond, în mod

greșit, a respins excepția prescripției dreptului de a stabili obligații

fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate și admiterea acțiunii în sensul de a se constata nulitatea titlului de

creanță nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și Contractare

Phare.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că subzistă, în cauză, motivul de ordine publică,

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 invocat în condițiile art. 306

alin. (2) C. proc. civ. și pus în dezbaterea părților, recursul fiind fondat,

urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă prezentată anterior, reclamanta a solicitat anularea Deciziei 79 din

03 mai 2010 și a Procesului-verbal de constatare titlu de creanță proces-verbal

de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 - acte emise în baza prevederilor O.G.

nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și

a fondurilor cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și

completările ulterioare.

In ceea ce privește procesul-verbal de

constatare, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G.

nr.79/2003:

„Art. 1. - Prezenta ordonanță

reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite

necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de

Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a

unor nereguli. ";

„Art.2. - în sensul prezentei

ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

[...] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat

la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de

aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca

urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de

cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul

măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a

acestor fonduri";

„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2)

Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și

individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate

din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare ";

Art. 3 alin. (4) - (6):

„ (4) Titlul de creanță specificat la

alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele

actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și

elemente specifice, acolo unde este necesar.

(5) Titlul de creanță se comunică

debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

(6)Împotriva titlului de creanță

debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare ";

Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare

rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor

și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în

gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor

".

Din cuprinsul dispozițiilor citate

rezultă fără echivoc faptul că actele administrative a căror anulare se

solicită în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale în sensul

prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii

reglementate de același Cod, respectiv Titlul

IX

- „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva

actelor administrative fiscale".

Decizia nr. 79 din 3 mai 2010 a fost

emisă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a

soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi

contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora ,,Deciziile

emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de

către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit

art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în

condițiile legii. "

În temeiul normei de trimitere de la

art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea

instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația

formulată împotriva Deciziei nr. 79/2010, sunt aplicabile dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In interpretarea și aplicarea normelor

de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul

sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a

autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului

impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are

caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea

competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei.

In cauză, fiind vorba de un litigiu

având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de 13 703,49 Euro, echivalentul a

57 554, 658 RON - asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului

de procedură fiscală, conform art. 10 alin (1) din Legea nr. 554/2004,

competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în

funcție de criteriul valoric și revine Secției de contencios administrativ și

fiscal a Tribunalului Cluj competent și

din

punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

În consecință având în vedere

considerentele expuse în temeiul art. 313 coroborat cu art. 312 alin. (3) și

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului

Cluj, secția de contencios

administrativ și

fiscal, care va avea în vedere și motivele de recurs invocate, ce

privesc

fondul pricinii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Liceul

Teoretic Liviu Rebreanu Turda împotriva Sentinței nr. 83 din 8 februarie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.