ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5388/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Plăți și Contractare Phare și în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat: - să se constate nulitatea Deciziei 79 din 03 mai 2010 și a Procesului-verbal de constatare titlu de creanță nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și Contracte Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului de a stabili obligația fiscală decurgând din nerespectarea contractului de finanțare nerambursabilă externă nr. RO 0004.02.2002-FISR/279.

- anularea Deciziei 79 din 03 mai 2010 și a Procesului-verbal de constatare titlu de creanță proces-verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și a Deciziei 79/62430 din 03 mai 2010 ca fiind netemeinic și nelegal. - suspendarea executării titlului executor proces-verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și Constatare PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice până la soluționarea unei soluții definitive și irevocabile în cauză, în condițiile art. 15 din Legea 554/2004.

In motivarea acțiunii, reclamanta arătat că la data de 03 octombrie 2002 între reclamant în calitate de beneficiar și Ministerul de Finanțe reprezentat prin Oficiul de Plăți și contracte Phare, în calitate de autoritate contractantă s-a încheiat contractul de grant nr. RO 0004.02.2002 - FISR/279 având ca obiect finanțarea în vederea implementării proiectului cu titlu „Semiinternat pentru elevii rromi din clasele VII-a și VIII-a destinat ridicării nivelului educațional pentru promovarea examenului de capacitate și încurajarea exprimării identității culturale". In urma verificărilor dispuse în vederea identificării sumelor neutilizate aferente contractului, Compartimentul de control și soluționare contestații prin procesul verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 a concluzionat că reclamantul datorează suma de 13.703,49 Euro reprezentând cheltuieli neeligibile, din care 8063,89 Euro reprezentând cheltuieli achitate pentru efectuarea lucrărilor de reparații și finisaje interioare în incinta Grupului Școlar Industrial nr. 1 Turda cocontractantului SC P.D.E.

SRL, iar diferența de 5639,6 Euro reprezentând cheltuieli efectuate pentru achiziționarea de produse alimentare. A mai arătat reclamanta că a formulat contestație împotriva procesului verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 care constituie titlu de creanță fiscală, iar prin Decizia nr. 79 din 03 mai 2010 a fost respinsă această contestație și s-a menținut impunerea pentru nerespectarea prevederilor art. 9 și art. 14 din condițiile generale ale contractului de Grant, respectiv ale art. 6 din Condițiile speciale ale acestui contract. Reclamanta a mai solicitat și suspendarea executării titlului executor-proces verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice în condițiile art. 15 din Legea 554/2004.

Pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj precum și Administrația Finanțelor Publice Turda au invocat lipsa calității procesuale pasive. Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 83 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Cluj și A.F.P. Turda și a respins acțiunea formulată de reclamantul Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare. Totodată, instanța a respins cererea de suspendare a executării procesului verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de pârât, formulată de reclamant în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția lipsei calității pasive a D.G.F.P. Cluj și A.F.P. Turda este întemeiată, întrucât nu există identitate între persoana celor două pârâte și emitentul actului atacat astfel încât această excepție urmează a fi admisă.

In ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a stabili obligația de plată, instanța de fond a constatat că în speță nu s-a realizat închiderea programului neexistând o confirmare scrisă de la Comisia Europeană , astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la data închiderii oficiale a programului prin emiterea de către Comisia Europeană a scrisorii de închidere și nu de la data limită, care este doar prevăzută în mod subsidiar, când se puteau face plăți către beneficiarii proiectelor finanțate prin Phare 2000. Referitor la excepția prescripției dreptului de a stabili obligația fiscală de 6797,63 Euro din totalul de 8.063,89 Euro, prima instanță a constatat că și aceasta este nefondată, întrucât în mod eronat reclamanta susține că îi revenea obligația de a păstra dosarul de achiziție în termen de 5 ani prin raportare exclusivă la prevederile art. 11 alin. (4) din H.G.

nr. 1306/2007 deoarece, aceasta trebuie coroborată și cu alte dispoziții legală, cu forță juridică superioară, respectiv prevederile O.U.G. nr. 60/2001. De asemenea, cu privire la suma de 6797,63 Euro, prima instanță a constatat această sumă, în mod întemeiat, a fost considerată neeligibilă deoarece în dosarul de achiziție furnizat de beneficiar nu au fost identificate fișa de date a achiziției, documentele solicitate/depuse la ofertanți în vederea dovedirii eligibilității și hotărârea de adjudecare emisă conform OMPF nr. 1014/2001. Concluzionând, prima instanță a constatat că procesul verbal nr. 619902 și decizia nr. 79 din 03 mai 2010 sunt temeinice și legale, având în vedere că reclamanta a încălcat prevederile art. 9, art. 14 din Condițiile generale - Anexa II a contractului de grant, precum și art. 6 Anexa IV din Condițiile speciale ale aceluiași contract.

In ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului, prima instanță a apreciat că, întrucât aceasta a fost soluționată odată cu cererea principală, aceasta nu poate fi admisă de vreme ce însăși acțiunea principală a fost considerată ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs, se aduc, în esență , critici sentinței atacate în sensul că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii în sensul de a se constata nulitatea titlului de creanță nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăți și Contractare Phare.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că subzistă, în cauză, motivul de ordine publică, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 invocat în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și pus în dezbaterea părților, recursul fiind fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta a solicitat anularea Deciziei 79 din 03 mai 2010 și a Procesului-verbal de constatare titlu de creanță proces-verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 - acte emise în baza prevederilor O.G. nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

In ceea ce privește procesul-verbal de constatare, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr.79/2003: „Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli. "; „Art.2.

- în sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri"; „Art.

3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare "; Art. 3 alin. (4) - (6): „ (4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar. (5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală. (6)Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare "; Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor ". Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără echivoc faptul că actele administrative a căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale în sensul prevederilor art. 41 C. proc.

fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale". Decizia nr. 79 din 3 mai 2010 a fost emisă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora ,,Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

" În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva Deciziei nr. 79/2010, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. In interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei. In cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de 13 703,49 Euro, echivalentul a 57 554, 658 RON - asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Cluj competent și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

În consecință având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 313 coroborat cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea în vedere și motivele de recurs invocate, ce privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda împotriva Sentinței nr. 83 din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.