ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2380/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 577 din 10 decembrie 2010 Tribunalul Timiș, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul B.V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, la: 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul U.F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, la 3 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul U.F., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului, la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul U.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul execută pedeapsa rezultantă de: 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând de la 20 mai 2010 la zi. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a aplicat inculpatului U.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul M.I.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, la 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., și a dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu privire la fapta inculpatului M.I.D. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea a 497, 9 grame de canabis și a 468 grame canabis și rezină de canabis. În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor mai sus menționate cu păstrarea de contraprobe. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: În data de 19 mai 2010, la insistențele numitului P.R.R., acesta s-a întâlnit la benzinăria OMW din mun.

Lugoj cu inculpatul B.V. și i-a solicitat cantitatea de 500 grame de canabis. Acesta a fost de acord și s-a deplasat la imobilul situat în municipiul Lugoj, județul Timiș, unde s-a întâlnit cu U.F., care era proprietarul apartamentului, și cu M.I.D., cărora le-a spus că P.R.R. dorește să cumpere cantitatea de 500 grame de canabis. Deoarece cei doi au fost de acord cu propunerea făcută, din subsolul apartamentului, U.F. a luat drogurile și le-a predat lui M.I.D. care după ce le-a verificat, le-a înmânat inculpatului B.V.. Acesta a luat drogurile și s-a deplasat la benzinăria OMW din mun. Lugoj, unde s-a întâlnit cu P.R.R. și s-a urcat în mașina acestuia. Aici, B.V.

i-a predat lui P.R.R., 500 grame de canabis, primind în schimb suma de 3000 de Euro, care era compusă din bancnote marcate cu substanțe chimice de către organele de anchetă și ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal (fila 13). Imediat după efectuarea schimbului, organele de anchetă au intervenit și i-au prins în flagrant pe cei doi. Asupra lui P.R.R. s-a găsit cantitatea de 500 grame de canabis, iar suma de 3000 de Euro marcată, a fost găsită la inculpatul B.V. (proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante fila 9-11). În timp ce organele de cercetare penală îndeplineau formalitățile specifice flagrantului, inculpații M.I.D. și U.F., care îl așteptau pe B.V. să vină cu banii, l-au sunat pe cel din urmă și l-au întrebat ce se întâmplă.

Inculpatul B.V., a stat de vorbă cu M.I.D., căruia i-a spus că a fost prins și i-a cerut să fugă, astfel cum rezultă din procesul verbal privind notele convorbirilor telefonice interceptate în cauză în data de 19 mai 2010, ora 16.29, aflat la fila 94,95 dosar urmărire penală. Deoarece s-au speriat, inculpații M.I. și U.F. au părăsit municipiul Lugoj, cu o mașină condusă de către inculpatul M.I.D., însă au fost opriți și reținuți de un filtru al poliției, în localitatea Soceni, județul Caraș Severin la o distanță de aproximativ 40 de km de municipiul Lugoj (proces verbal fila 14-15). După prinderea celor trei inculpați, în baza autorizațiilor nr. 102,103,104 din 19 mai 2010, emise de către Tribunalul Timiș, s-au efectuat percheziții în locuințele acestora.

La domiciliul inculpatului U.F. s-a găsit o cultură de canabis compusă din mai multe plante puse în ghivece, precum și aproximativ 250 grame de canabis și 220 grame de hașiș. În timpul efectuării percheziției, la locuința inculpatului U.F., au apărut minorii de 16 ani, J.R.G. și S.M.M., care intenționau să cumpere droguri de la inculpat. Prin probele aflate la dosar s-a stabilit că minorul J.R.G. a cumpărat și anterior droguri de la inculpat. Probele ridicate de la inculpatul B.V. cu prilejul realizării flagrantului, au fost supuse constatărilor tehnico-științifice și potrivit raportului nr. 984170 din 10 iunie 2010, emis de către BCCO Timișoara, Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, acestea conțineau cantitatea de 497,9 grame de canabis (raport de constatare, fila 62-63).

De asemenea, au fost supuse constatărilor tehnico-științifice și probele ridicate din locuința inculpatului U.F. iar potrivit raportului nr. 984171 din 11 iunie 2010, întocmit de către BCCO Timișoara, Laboratorul de analiză și profil al drogurilor (raport de constatare, fila 64-67), acestea conțineau stupefiante din categoria drogurilor de risc, respectiv canabis și rezină de canabis (468 grame).

Concludente în sensul celor mai sus menționate sunt ansamblul probelor administrate în dosar, respectiv: Procesul verbal de prindere în flagrant și procesul verbal de marcare și înseriere al bancnotelor; procesul verbal de percheziție domiciliară și planșa foto, din care rezultă că la locuința inculpatului U.F., s-au găsit droguri și plante de canabis ; buletinul de analiză toxicologică nr. 97/TV din 10 iunie 2010, emis de către IML Timișoara, din care rezultă că inculpatul M.I.D., fiind supus examenelor de laborator, a fost găsit pozitiv pentru tetrahidrocanabinol (fila 70); declarațiile date la urmărirea penală de minorii J.R.G. și S.M.M., care au arătat că au cumpărat droguri de la inculpatului U.F.

(filele 40-43), declarații la care deși s-a revenit parțial la instanță aspectele la care s-a revenit nu se coroborează cu celelalte probe, astfel că instanța le reține ca exprimând adevărul pe cele date la urmărirea penală deoarece se coroborează cu celelalte dovezi de la dosar. De asemenea, s-a reținut ca fiind relevante cu privire la starea de fapt mai sus arătată și aspectele care rezultă din convorbirile telefonice efectuate de inculpatului B.V., convorbiri interceptate în baza ordonanței confirmată de judecător, convorbiri din care reiese că la data de 18 mai 2010 și 19 mai 2010, între inc. B.V. și numitul P.R.R., au existat mai multe convorbiri telefonice în care cei doi au stabilit să se întâlnească (convorbirile din data de 18 mai 2010, ora 19.06 - fila 86 și 19 mai 2010, ora 12.43 - fila 88). Din conținutul convorbirilor rezultă și că inc.

M.I.D. a fost informat despre distribuirea de stupefiante efectuată de către B.V., în sensul că la data de 19 mai 2010, ora 12.55, (fila 88-89), cel din urmă, l-a contactat telefonic pe M.I.D., și i-a spus „vine ăsta de la Timișoara...omu!" (este vorba de întâlnirea cu P.R.R.), iar după predarea drogurilor, B.V. l-a sunat pe M.I.D. și i-a spus „...ăsta n-o avut toți banii...tre să se întoarcă...!", fapt care l-a nemulțumit pe inculpat, (convorbirea din data de 19 mai 2010, ora 16.11 - fila 93). După prinderea în flagrant a inculpatului B.V., acesta i-a spus inculpatului M.I.D. să fugă (convorbirea din data 19 mai 2010, ora 16.29, fila 94). Chiar dacă în discuțiile menționate nu se face referire expresă la droguri, se reține că aceste aspecte care rezultă din convorbirile telefonice, coroborate cu celelalte probe de la dosar, dovedesc împrejurarea că la data de 19 mai 2010, inculpatului B.V.

și M.I.D., au fost implicați în traficul cu stupefiante. Inculpații B.V. și U.F., în declarațiile date în faza de urmărire penală au recunoscut că au distribuit droguri, iar inculpatul M.I.D. nu a recunoscut implicarea sa în distribuirea drogurilor către, P.R.R., arătând că numai a asistat la discuția celor doi inculpați, în care s-a vorbit despre tranzacția cu stupefiante. Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care inculpații au comis faptele, gradul ridicat de pericol social al acestor fapte, cât și persoana fiecărui inculpat, respectiv faptul că inculpații B.V. și U.F. nu au antecedente penale, iar inculpatul M.I.D., are antecedente penale, precum și atitudinea oscilantă a inculpaților pe parcursul procesului penal cu privire la faptele comise, i-a condamnat pe inculpații B.V.

și M.I.D. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, la câte o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat și s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen. Totodată în raport de criteriile de individualizare menționate, l-a condamnat pe inculpatul U.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, la o pedeapsă de 1 an închisoare. întrucât aceste fapte au fost comise în concurs real, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul U.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 3 ani și 61uni închisoare.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului U.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.V., M.I.D. și U.F. Inculpatul B.V. prin avocat ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau în subsidiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 C. pen.

Fapta sa nu prezintă un pericol social ridicat în contextul în care a fost instigat de martorul P.R. la săvârșirea infracțiunii și întreaga activitate a fost supravegheată și controlată de organele de anchetă. La individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia prima instanță nu a ținut cont de faptul că inculpatul B.V. nu are antecedente penale, având conform probatoriului până la săvârșirea faptei un comportament bun în societate, imediat după realizarea flagrantului a cooperat cu organele de anchetă.

Inculpatul U.F., prin avocat ales a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa la o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, înlăturarea sporului la pedeapsa rezultantă și aplicarea unei pedepse rezultante apropiată cu arestul preventiv executat. În motivare a susținut că pedeapsa aplicată de prima instanță este excesivă în special prin modul de executare raportat la circumstanțele reale de săvârșire a faptei și la circumstanțele personale ale inculpatului.

Prima instanță a reținut în justificarea sancțiunii gradul de pericol social ridicat al faptelor comise și atitudinea oscilantă a inculpatului, deși acesta nu are antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptelor și a recunoscut măcar parțial faptele reținute în sarcina sa. Inculpatul M.I.D., prin avocat ales, a solicitat, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, sau în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsește latura obiectivă a infracțiunii. A susținut că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță nu a fost dovedită, cu excepția înregistrărilor de convorbiri telefonice, care însă singure nu pot dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția inculpatului.

În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut de lege sau sub minimul special și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât dispozițiile art. 86 1 C. pen. permit un asemenea mod de executare. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 537A din 14 martie 2011 a admis apelurile declarate de inculpați. A desființat hotărârea atacată și rejudecând a redus pedepsele aplicate inculpaților B.V. și M.I.D. la 3 ani închisoare. A înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat la pedeapsa stabilită ca urmare a contopirii și a dispus ca inculpatul U.F. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M.I.D.

Prin motivele de recurs scrise a cerut casarea deciziei și rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Timișoara, pentru motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen., a existat un caz de incompatibilitate. A arătat că judecătorul care a emis autorizația de interceptare a convorbirilor telefonice a participat la soluționarea apelului. A mai arătat că încheierea prin care s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice nu este însoțită de minută, caz de nulitate. În situația în care Înalta Curte va aprecia că nu există motivul de incompatibilitate care să atragă casarea, a cerut să fie achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de el ci de ceilalți inculpați, sau în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. - lipsește latura obiectivă. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 . Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat încadrarea juridică legală faptei săvârșite de inculpat iar instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, stabilind pedeapsa la minimul special prevăzut de text. Critica privind incompatibilitatea judecătorului care a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice, iar apoi a participat la soluționarea apelului este nefondată. Prin art. 47 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

se prevede că judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs, de asemenea nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată. Autorizarea interceptărilor telefonice nu poate fi asimilată cu soluționarea unei cauze sau cu antepronunțarea. Când a dorit-o legiuitorul a interzis judecătorului să participe la judecarea unei cauze și este cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Potrivit acestui text, judecătorul este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.

Critica privind greșita condamnare pentru o infracțiune pe care nu a săvârșit-o este și ea nefondată. Din declarațiile succesive date de inculpatul U.F. la 19 mai 2010, 20 mai 2010 și 13 iulie 2010 rezultă fără dubiu că drogurile și plantele de canabis au fost ale lui Moroșan Ioan care i le-a înmânat coinculpatului. Acesta a precizat „am deținut drogurile la domiciliul meu, la rugămintea lui M.". Inculpatul B.V. a declarat și el la 19 mai 2010 și mai apoi în 20 mai 2010 în două declarații una luată de procuror, cealaltă de judecător cu ocazia luării măsurii arestării că drogurile aparțineau inculpatului M.I. Mai mult de atât inculpatul a relatat că este consumator ocazional de droguri încă din anii studenției 1998 - 2000, că nu a consumat droguri până în primăvara anului 2009 când a reluat fumatul de droguri și că a primit droguri de la „I." aflând cu ocazia audierii că acesta se numește M.I.D.

Inculpații și-au modificat declarațiile în cursul cercetării penale când au încercat prin susțineri contradictorii să acrediteze ideea că inculpatul M.I.D. nu a participat în vreun fel la săvârșirea infracțiunii și că planta de canabis aparținea inculpatului B. dar era crescută și îngrijită de U. Au susținut că l-au acuzat pe M., aflați sub influența drogurilor și urmare promisiunii făcute de polițiști că vor avea o situație mai ușoară. Aceste declarații au fost înlăturate motivat de instanțe, în primul rând având în vedere că inculpații au fost audiați separat la intervale apreciabile de timp și admițând că la prima audiere se aflau sub influența drogurilor, la audierile ulterioare fiind și arestați acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Inculpații au relatat așa cum s-a arătat în cele ce preced aceeași situație de fapt și că drogurile erau ale inculpatului M. Implicarea inculpatului M.I.D. în traficul de droguri rezultă și din convorbirile telefonice avute cu B.V. în zilele de 18 mai, 19 mai și 20 mai, înainte, în timpul și după livrarea drogurilor de către inculpatul B. și prinderea lui în flagrant. Avertizat de cele întâmplate inculpatul a părăsit municipiul Timișoara, plecând înspre Reșița. Referitor la încercarea de a se sustrage, inculpatul U.F. a declarat că în timp ce împreună cu J. (adică inculpatul M.) îl așteptau pe B. să vină cu banii de le droguri - 300 Euro – J. a vorbit la telefon cu B. și acesta i-a dat de înțeles că este cu polițiști.

în situația dată au hotărât să fugă și au plecat cu mașina lui M. către municipiul Reșița și pe drum M. i-a cerut să arunce telefonul pe geam, lucru pe care l-a făcut însă după circa 40 de km au fost opriți de polițiști. Pedeapsa aplicată inculpatului, care a avut o atitudine procesuală total nesinceră, situată la limita minimului special, este justă și nu există motive care să justifice cererea inculpatului de a fi redusă sau de a se dispune suspendarea executării sale sub supraveghere. Recursul urmează a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (1) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 14 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2010 la 31 mai 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 iunie 2011.