ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2380/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2380/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin sentința penală

nr. 577 din 10 decembrie 2010 Tribunalul Timiș, în baza art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul B.V., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, la: 3 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II,

lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (2) lit.

a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive

începând de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen.,

a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit.

b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

a condamnat inculpatul U.F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc, în formă continuată, la 3 ani închisoare.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul U.F., pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului,

la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul U.F. să execute pedeapsa cea

mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că

inculpatul execută pedeapsa rezultantă de: 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive

începând de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 53 alin.

(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată, a aplicat inculpatului U.F. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzută

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit.

b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul M.I.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, la 3 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (2) lit.

a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive

începând de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen.,

a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit.

b) C. pen.

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., și a dispozițiilor art. 14 lit. d) din

Legea nr. 143/2000 cu privire la fapta inculpatului M.I.D.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. f) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea a

497, 9 grame de canabis și a 468 grame canabis și rezină de canabis.

În baza art. 18 din Legea

nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor mai sus menționate cu păstrarea de

contraprobe.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 19 mai 2010,

la insistențele numitului P.R.R., acesta s-a întâlnit la benzinăria OMW din

mun. Lugoj cu inculpatul B.V. și i-a solicitat cantitatea de 500 grame de

canabis. Acesta a fost de acord și s-a deplasat la imobilul situat în

municipiul Lugoj, județul Timiș, unde s-a întâlnit cu U.F., care era

proprietarul apartamentului, și cu M.I.D., cărora le-a spus că P.R.R. dorește

să cumpere cantitatea de 500 grame de canabis. Deoarece cei doi au fost de

acord cu propunerea făcută, din subsolul apartamentului, U.F. a luat drogurile

și le-a predat lui M.I.D. care după ce le-a verificat, le-a înmânat

inculpatului B.V.. Acesta a luat drogurile și s-a deplasat la benzinăria OMW din

mun. Lugoj, unde s-a întâlnit cu P.R.R. și s-a urcat în mașina acestuia. Aici, B.V.

i-a predat lui P.R.R., 500 grame de canabis, primind în schimb suma de 3000 de

Euro, care era compusă din bancnote marcate cu substanțe chimice de către

organele de anchetă și ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal

(fila 13).

Imediat după efectuarea

schimbului, organele de anchetă au intervenit și i-au prins în flagrant pe cei

doi. Asupra lui P.R.R. s-a găsit cantitatea de 500 grame de canabis, iar suma

de 3000 de Euro marcată, a fost găsită la inculpatul B.V. (proces verbal de

constatare a infracțiunii flagrante fila 9-11).

În timp ce organele de

cercetare penală îndeplineau formalitățile specifice flagrantului, inculpații M.I.D.

și U.F., care îl așteptau pe B.V. să vină cu banii, l-au sunat pe cel din urmă

și l-au întrebat ce se întâmplă. Inculpatul B.V., a stat de vorbă cu M.I.D.,

căruia i-a spus că a fost prins și i-a cerut să fugă, astfel cum rezultă din

procesul verbal privind notele convorbirilor telefonice interceptate în cauză

în data de 19 mai 2010, ora 16.29, aflat la fila 94,95 dosar urmărire penală.

Deoarece s-au speriat, inculpații M.I. și U.F. au părăsit municipiul Lugoj, cu

o mașină condusă de către inculpatul M.I.D., însă au fost opriți și reținuți de

un filtru al poliției, în localitatea Soceni, județul Caraș Severin la o

distanță de aproximativ 40 de km de municipiul Lugoj (proces verbal fila 14-15).

După prinderea celor trei inculpați, în baza autorizațiilor nr. 102,103,104 din

19 mai 2010, emise de către Tribunalul Timiș, s-au efectuat percheziții în

locuințele acestora. La domiciliul inculpatului U.F. s-a găsit o cultură de

canabis compusă din mai multe plante puse în ghivece, precum și aproximativ 250

grame de canabis și 220 grame de hașiș.

În timpul efectuării

percheziției, la locuința inculpatului U.F., au apărut minorii de 16 ani, J.R.G.

și S.M.M., care intenționau să cumpere droguri de la inculpat. Prin probele

aflate la dosar s-a stabilit că minorul J.R.G. a cumpărat și anterior droguri

de la inculpat.

Probele ridicate de la

inculpatul B.V. cu prilejul realizării flagrantului, au fost supuse

constatărilor tehnico-științifice și potrivit raportului nr. 984170 din 10

iunie 2010, emis de către BCCO Timișoara, Laboratorul de analiză și profil al

drogurilor, acestea conțineau cantitatea de 497,9 grame de canabis (raport de

constatare, fila 62-63). De asemenea, au fost supuse constatărilor tehnico-științifice

și probele ridicate din locuința inculpatului U.F. iar potrivit raportului nr.

984171 din 11 iunie 2010, întocmit de către BCCO Timișoara, Laboratorul de

analiză și profil al drogurilor (raport de constatare, fila 64-67), acestea

conțineau stupefiante din categoria drogurilor de risc, respectiv canabis și

rezină de canabis (468 grame).

Concludente în sensul

celor mai sus menționate sunt ansamblul probelor administrate în dosar,

respectiv: Procesul verbal de prindere în flagrant și procesul verbal de

marcare și înseriere al bancnotelor; procesul verbal de percheziție domiciliară

și planșa foto, din care rezultă că la locuința inculpatului U.F., s-au găsit

droguri și plante de canabis ; buletinul de analiză toxicologică nr. 97/TV din 10

iunie 2010, emis de către IML Timișoara, din care rezultă că inculpatul M.I.D.,

fiind supus examenelor de laborator, a fost găsit pozitiv pentru

tetrahidrocanabinol (fila 70); declarațiile date la urmărirea penală de minorii

J.R.G. și S.M.M., care au arătat că au cumpărat droguri de la inculpatului U.F.

(filele 40-43), declarații la care deși s-a revenit parțial la instanță

aspectele la care s-a revenit nu se coroborează cu celelalte probe, astfel că

instanța le reține ca exprimând adevărul pe cele date la urmărirea penală

deoarece se coroborează cu celelalte dovezi de la dosar.

De asemenea, s-a

reținut ca fiind relevante cu privire la starea de fapt mai sus arătată și

aspectele care rezultă din convorbirile telefonice efectuate de inculpatului B.V.,

convorbiri interceptate în baza ordonanței confirmată de judecător, convorbiri

din care reiese că la data de 18 mai 2010 și 19 mai 2010, între inc. B.V. și

numitul P.R.R., au existat mai multe convorbiri telefonice în care cei doi au

stabilit să se întâlnească (convorbirile din data de 18 mai 2010, ora 19.06 -

fila 86 și 19 mai 2010, ora 12.43 - fila 88). Din conținutul convorbirilor

rezultă și că inc. M.I.D. a fost informat despre distribuirea de stupefiante

efectuată de către B.V., în sensul că la data de 19 mai 2010, ora 12.55, (fila

88-89), cel din urmă, l-a contactat telefonic pe M.I.D., și i-a spus „vine ăsta

de la Timișoara...omu!" (este vorba de întâlnirea cu P.R.R.), iar după

predarea drogurilor, B.V. l-a sunat pe M.I.D. și i-a spus „...ăsta n-o avut

toți banii...tre să se întoarcă...!", fapt care l-a nemulțumit pe

inculpat, (convorbirea din data de 19 mai 2010, ora 16.11 - fila 93). După

prinderea în flagrant a inculpatului B.V., acesta i-a spus inculpatului M.I.D.

să fugă (convorbirea din data 19 mai 2010, ora 16.29, fila 94). Chiar dacă în

discuțiile menționate nu se face referire expresă la droguri, se reține că

aceste aspecte care rezultă din convorbirile telefonice, coroborate cu

celelalte probe de la dosar, dovedesc împrejurarea că la data de 19 mai 2010,

inculpatului B.V. și M.I.D., au fost implicați în traficul cu stupefiante.

Inculpații B.V. și U.F.,

în declarațiile date în faza de urmărire penală au recunoscut că au distribuit

droguri, iar inculpatul M.I.D. nu a recunoscut implicarea sa în distribuirea

drogurilor către, P.R.R., arătând că numai a asistat la discuția celor doi

inculpați, în care s-a vorbit despre tranzacția cu stupefiante.

Având în vedere

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

împrejurările concrete în care inculpații au comis faptele, gradul ridicat de

pericol social al acestor fapte, cât și persoana fiecărui inculpat, respectiv

faptul că inculpații B.V. și U.F. nu au antecedente penale, iar inculpatul M.I.D.,

are antecedente penale, precum și atitudinea oscilantă a inculpaților pe

parcursul procesului penal cu privire la faptele comise, i-a condamnat pe

inculpații B.V. și M.I.D. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, la câte o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat și s-a aplicat

fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit.

b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform

art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

Totodată în raport de

criteriile de individualizare menționate, l-a condamnat pe inculpatul U.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată,

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, precum și pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului,

prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, la o pedeapsă

de 1 an închisoare. întrucât aceste fapte au fost comise în concurs real, în

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul U.F. să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni

închisoare, astfel că inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 3 ani și 61uni

închisoare.

În baza art. 53 alin.

(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului U.F. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpații B.V., M.I.D. și U.F.

Inculpatul B.V. prin

avocat ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și

rejudecând, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea sub minimul

special prevăzut de textul de lege incriminator cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei sau în subsidiar, suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 C. pen.

Fapta sa nu prezintă un

pericol social ridicat în contextul în care a fost instigat de martorul P.R. la

săvârșirea infracțiunii și întreaga activitate a fost supravegheată și

controlată de organele de anchetă.

La individualizarea

pedepsei și a modului de executare a acesteia prima instanță nu a ținut cont de

faptul că inculpatul B.V. nu are antecedente penale, având conform

probatoriului până la săvârșirea faptei un comportament bun în societate,

imediat după realizarea flagrantului a cooperat cu organele de anchetă.

Inculpatul U.F., prin

avocat ales a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și

rejudecând, condamnarea inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în

sarcina sa la o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei sau cu suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, înlăturarea sporului la pedeapsa rezultantă și

aplicarea unei pedepse rezultante apropiată cu arestul preventiv executat.

În motivare a susținut

că pedeapsa aplicată de prima instanță este excesivă în special prin modul de

executare raportat la circumstanțele reale de săvârșire a faptei și la

circumstanțele personale ale inculpatului.

Prima instanță a

reținut în justificarea sancțiunii gradul de pericol social ridicat al faptelor

comise și atitudinea oscilantă a inculpatului, deși acesta nu are antecedente

penale, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptelor și a recunoscut

măcar parțial faptele reținute în sarcina sa.

Inculpatul M.I.D., prin

avocat ales, a solicitat, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și

rejudecând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

întrucât nu el a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, sau în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsește latura obiectivă a

infracțiunii.

A susținut că fapta

pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță nu a fost dovedită,

cu excepția înregistrărilor de convorbiri telefonice, care însă singure nu pot

dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția inculpatului.

În subsidiar a

solicitat aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut de lege sau sub

minimul special și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât

dispozițiile art. 86

1

C. pen. permit un asemenea mod de executare.

Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 537A din 14 martie 2011 a admis

apelurile declarate de inculpați.

A desființat hotărârea

atacată și rejudecând a redus pedepsele aplicate inculpaților B.V. și M.I.D. la

3 ani închisoare.

A înlăturat sporul de 6

luni închisoare aplicat la pedeapsa stabilită ca urmare a contopirii și a

dispus ca inculpatul U.F. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M.I.D.

Prin motivele de recurs

scrise a cerut casarea deciziei și rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel

Timișoara, pentru motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C.

proc. pen., a existat un caz de incompatibilitate. A arătat că judecătorul care

a emis autorizația de interceptare a convorbirilor telefonice a participat la

soluționarea apelului. A mai arătat că încheierea prin care s-a autorizat

interceptarea convorbirilor telefonice nu este însoțită de minută, caz de

nulitate.

În situația în care Înalta

Curte va aprecia că nu există motivul de incompatibilitate care să atragă

casarea, a cerut să fie achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de el ci de ceilalți

inculpați, sau în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen. - lipsește latura obiectivă.

În subsidiar a

solicitat reducerea pedepsei sub minimul special și aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

. Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor

și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o

situație de fapt corectă, au dat încadrarea juridică legală faptei săvârșite de

inculpat iar instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei,

stabilind pedeapsa la minimul special prevăzut de text.

Critica privind

incompatibilitatea judecătorului care a autorizat interceptarea convorbirilor

telefonice, iar apoi a participat la soluționarea apelului este nefondată.

Prin art. 47 alin. (1)

și (2) C. proc. pen. se prevede că judecătorul care a luat parte la

soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze

într-o cale de atac sau după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau

după casarea cu trimitere în recurs, de asemenea nu mai poate participa la judecarea

cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce

ar putea fi dată.

Autorizarea

interceptărilor telefonice nu poate fi asimilată cu soluționarea unei cauze sau

cu antepronunțarea. Când a dorit-o legiuitorul a interzis judecătorului să

participe la judecarea unei cauze și este cazul de incompatibilitate prevăzut

de art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Potrivit acestui text, judecătorul

este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă a soluționat propunerea

de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul

urmăririi penale.

Critica privind greșita

condamnare pentru o infracțiune pe care nu a săvârșit-o este și ea nefondată.

Din declarațiile

succesive date de inculpatul U.F. la 19 mai 2010, 20 mai 2010 și 13 iulie 2010

rezultă fără dubiu că drogurile și plantele de canabis au fost ale lui Moroșan

Ioan care i le-a înmânat coinculpatului. Acesta a precizat „am deținut

drogurile la domiciliul meu, la rugămintea lui M.".

Inculpatul B.V. a declarat

și el la 19 mai 2010 și mai apoi în 20 mai 2010 în două declarații una luată de

procuror, cealaltă de judecător cu ocazia luării măsurii arestării că drogurile

aparțineau inculpatului M.I. Mai mult de atât inculpatul a relatat că este

consumator ocazional de droguri încă din anii studenției 1998 - 2000, că nu a

consumat droguri până în primăvara anului 2009 când a reluat fumatul de droguri

și că a primit droguri de la „I." aflând cu ocazia audierii că acesta se

numește M.I.D.

Inculpații și-au

modificat declarațiile în cursul cercetării penale când au încercat prin

susțineri contradictorii să acrediteze ideea că inculpatul M.I.D. nu a

participat în vreun fel la săvârșirea infracțiunii și că planta de canabis

aparținea inculpatului B. dar era crescută și îngrijită de U. Au susținut că

l-au acuzat pe M., aflați sub influența drogurilor și urmare promisiunii făcute

de polițiști că vor avea o situație mai ușoară.

Aceste declarații au

fost înlăturate motivat de instanțe, în primul rând având în vedere că inculpații

au fost audiați separat la intervale apreciabile de timp și admițând că la

prima audiere se aflau sub influența drogurilor, la audierile ulterioare fiind

și arestați acest lucru nu s-a mai întâmplat. Inculpații au relatat așa cum s-a

arătat în cele ce preced aceeași situație de fapt și că drogurile erau ale

inculpatului M.

Implicarea inculpatului

M.I.D. în traficul de droguri rezultă și din convorbirile telefonice avute cu B.V.

în zilele de 18 mai, 19 mai și 20 mai, înainte, în timpul și după livrarea drogurilor

de către inculpatul B. și prinderea lui în flagrant. Avertizat de cele

întâmplate inculpatul a părăsit municipiul Timișoara, plecând înspre Reșița.

Referitor la încercarea de a se sustrage, inculpatul U.F. a declarat că în timp

ce împreună cu J. (adică inculpatul M.) îl așteptau pe B. să vină cu banii de

le droguri - 300 Euro – J. a vorbit la telefon cu B. și acesta i-a dat de

înțeles că este cu polițiști. în situația dată au hotărât să fugă și au plecat

cu mașina lui M. către municipiul Reșița și pe drum M. i-a cerut să arunce

telefonul pe geam, lucru pe care l-a făcut însă după circa 40 de km au fost

opriți de polițiști.

Pedeapsa aplicată

inculpatului, care a avut o atitudine procesuală total nesinceră, situată la

limita minimului special, este justă și nu există motive care să justifice

cererea inculpatului de a fi redusă sau de a se dispune suspendarea executării

sale sub supraveghere.

Recursul urmează a fi

respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin. (1) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce durata

reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva deciziei penale nr. 53/A din

14 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 mai

2010 la 31 mai 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 14 iunie 2011.