ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2153/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2153/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
civil de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9
octombrie 2007, pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, ulterior
precizată, reclamanta Comuna Rasova, prin primar, în contradictoriu cu pârâții
Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Compania Națională de
Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL a solicitat
instanței obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită
posesie terenul amenajat pentru piscicultură "Balta Baciu", să constate
nulitatea contractului de concesiune cu privire la transmiterea dreptului și
obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață de 120
ha., având categoria de folosință "teren amenajat pentru
piscicultură", balta Baciu - Rasova, aflat în perimetrul comunei Rasova,
încheiat de pârâtele Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și
SC "O.A." SRL și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că balta Baciu se află în perimetrul comunei Rasova
și are o suprafață de 176 ha.
Potrivit H.G. nr.
904/2002 - Anexa 55, balta Baciu face parte din domeniul public al comunei
Rasova - poziția 21 (luciu apă 176 ha., suprafață uscat 12 ha.), inventarierea
fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998.
În prezent balta este
exploatată de SC "O.A." SRL, în temeiul unui contract de concesiune
încheiat cu Administrația Domeniilor Statului și preluat de succesorul
acesteia, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol.
Terenul a ajuns în
administrarea Companiei Naționale prin predarea acestuia de către Administrația
Domeniilor Statului, care la rându-i îl preluase din administrarea fostei
Întreprinderi Piscicole Constanța. Temeiul acestei preluări l-a constituit
Legea nr. 268/2001.
Prin dimensiunile ei,
Balta Baciu nu putea face parte decât din domeniul privat al statului, potrivit
Legii nr. 107/2006, legea apelor care statuează că "albiile minore cu
lungimi mai mici de 5 km. și cu bazine hidrografice ce nu depășesc suprafața de
10 km
2
, pe care apele nu curg permanent."
Prin urmare, în
ipoteza în care terenul - Balta Baciu a fost socotită ca făcând parte din
domeniul public al statului, ea a trecut prin hotărâre de guvern - H.G. nr.
904/2002, în acord cu prevederile art. 9 al Legii nr. 213/1998, în domeniul
public al comunei Rasova.
Consecința firească
este aceea că administrarea unui bun care face parte din domeniul public al
comunei Rasova, nu se poate face decât de Consiliul Local al comunei Rasova,
potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001 și, ca urmare, încheierea unui contract
de concesiune între Administrația Domeniilor Statului, în drepturile căreia s-a
substituit Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, are o cauză
ilicită. Sancțiunea nu poate fi decât nulitatea absolută a contractului de
concesiune.
Tribunalul Constanța,
prin Sentința civilă nr. 306 din 20 martie 2008, a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța,
invocată de acest pârât și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind
introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis
acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, Compania Națională de Administrare a Fondului
Piscicol și SC "O.A." SRL; a constatat nulitatea absolută a
contractului de concesiune cu privire la terenul cu destinație agricolă în
suprafață de 120 ha., având categoria de folosință "teren amenajat pentru
piscicultură", balta Baciu - Rasova, aflat în perimetrul comunei Rasova; a
obligat pârâtele Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și SC
"O.A." SRL să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața
de teren menționată; a obligat pârâtele Compania Națională de Administrare a
Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL, în solidar, la plata
cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice a depus cerere de lămurire a dispozitivului
sentinței, motivat de faptul că, prin dispozitiv, s-a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a acestui pârât, dar acesta a fost obligat, alături
de ceilalți pârâți, la restituirea imobilului teren în litigiu.
Prin încheierea din
data de 15 mai 2008, tribunalul a admis cererea și, în temeiul dispozițiilor
art. 282
1
C. proc. civ., a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr.
306 din 20 martie 2008, în sensul că acțiunea civilă formulată de reclamantă a
fost admisă numai în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de
Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL.
Pe fondul cauzei,
prima instanță a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
"trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților
administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit.
e), se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean (...)
sau a consiliului local."
Textul de lege
menționat constituie premiza în temeiul căreia a fost adoptată H.G. nr.
904/2002, prin Anexa 55 a acesteia balta Baciu trecând în domeniul public al
comunei Rasova, poziția 21, inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile
art. 21 din Legea nr. 213/1998.
A arătat instanța că,
acțiunea în revendicare și cea în constatarea nulității absolute a contractului
de concesiune se referă la suprafața de 120 ha., ce a făcut obiectul
transmiterii dreptului și obligației de exploatare a terenului cu destinație
agricolă, deși justifică dreptul pentru 176 ha.
În privința acestei
suprafețe de teren, la data de 17 octombrie 2003, s-a încheiat contractul de
concesiune nr. 27, având ca obiect transmisiunea dreptului și a obligației de
exploatare a terenului cu destinație agricolă, având categoria de folosință
"teren amenajat pentru piscicultură" balta Baciu -Rasova, pe durata
existenței activului.
La data încheierii
contractului de concesiune, terenul ce face obiectul său trecuse în
proprietatea publică a Comunei Rasova, în temeiul H.G. nr. 904/2002, astfel
încât, susține reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în drepturile și
obligațiile căreia s-a substituit Compania Națională de Administrare a Fondului
Piscicol, nu avea calitatea de a dispune cu privire la administrarea unui
asemenea bun, contractul fiind nul absolut pentru cauza sa ilicită.
Conform art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul și
acvacultura, "pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii care
aparțin domeniului public al statului se înființează Compania Națională de
Administrare a Fondului Piscicol (...)", companie care, în temeiul art. 9
alin. (2) al aceluiași act normativ "se subrogă Agenției Domeniilor
Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din
contractele încheiate de Agenția Domeniilor Statului cu agenți contractanți ce
dețin în exploatare sau în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei
care au încheiat contracte de asociere în participațiune."
S-a reținut că
reaua-credință a acestei pârâte se poate deduce din împrejurarea că a dispus cu
privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuțiilor sale, iar
reaua-credință a pârâtei SC "O.A." SRL se stabilește prin raportare
la faptul că, din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, H.G.
nr. 904/2002 a devenit opozabilă tuturor, SC "O.A." SRL cunoscând sau
trebuind să cunoască (în virtutea principiului nemo consetur ignorare legem) că
cedentul nu are calitatea de a transmite dreptul și obligația de exploatare a
terenului cu destinație agricolă.
Pârâta nu se poate
pune la adăpost invocând faptul că nu a avut cunoștință despre această situație
sau că reclamanta nu a notificat-o cu privire la faptul că este proprietara
suprafeței de teren deoarece publicarea unui act normativ în Monitorul Oficial
al României atrage opozabilitatea erga omnes a acestuia.
Consecința firească a
constatării nulității contractului de concesiune o reprezintă obligarea
pârâtelor, care nu dețin niciun titlu, de a lăsa în deplină proprietate și
posesie terenul în litigiu.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel pârâta SC "O.A." SRL, susținând că instanța
de fond în mod greșit a reținut reaua-credință a apelantei la momentul
încheierii contractului de concesiune cu Agenția Domeniilor Statului, invocând
principiul că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, ca efect al
H.G. nr. 904/2002, potrivit căreia obiectul contractului a trecut în domeniul
public al comunei Rasova, deși din întregul material probator rezultă că este
proprietatea statului, terenul fiind și întabulat.
Apelanta a mai arătat
că, după apariția H.G. nr. 904/2002 până la promovarea acțiunii, reclamanta a
avut o atitudine pasivă, nu a notificat societatea și nu a intervenit cu nicio
revendicare legală.
Referitor la H.C.L.
din 14 februarie 2006, este ulterioară încheierii contractului de concesiune
și, prin urmare, nu se poate reține reaua-credință a apelantei la momentul
încheierii contractului. La momentul încheierii contractului de concesiune au
fost avute în vedere dispozițiile Hotărârii Consiliului de Administrație al
Agenției Domeniilor Statului nr. 76/2003.
Curtea de Apel
Constanța, prin Decizia civilă nr. 82/C din 25 martie 2009 a admis apelul, a
schimbat în tot sentința apelată și pe fond a respins acțiunea în revendicare
ca nefondată și constatarea nulității absolute a contractului de concesiune.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Acțiunea în
revendicare, ca prim capăt de cerere, este o acțiune reală prin care
reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate
asupra unui bun determinat și pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la
restituirea posesiei bunului.
Dreptul de
proprietate este acel drept real care conferă titularului atributele: posesia,
folosința și dispoziția asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate
exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu, cu
respectarea normelor juridice în vigoare.
Pe cale de
consecință, terenul în litigiu este proprietatea statului, natură juridică de
netăgăduit și care reiese din însuși conținutul contractului de concesiune, cât
și din atributele Comunei Rasova care are doar dreptul de administrare a
luciului de apă.
Legea nr. 215/2001,
în art. 38 alin. (2) lit. f) - h), stipulează că, consiliul local administrează
domeniul public și privat al comunei, dar cu privire la domeniul privat al
statului, consiliile hotărăsc cu privire la concesionarea, închirierea, locația
de gestiune, dar nu și asupra dreptului de proprietate. În această din urmă
situație statul este reprezentat în litigii de Ministerul Finanțelor Publice,
care reprezintă interesele statului.
Prin Legea nr.
268/2001 s-a înființat Agenția Domeniilor Statului, instituție de interes
public, cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, având ca
atribuții exercitarea, în numele statului, a prerogativelor dreptului de
proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului
privat al statului.
Prin Legea nr.
192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura,
pentru gestionarea resurselor acvatice care aparțin domeniului public al
statului, s-a înființat Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol
care se subrogă (conform art. 9 din lege) Agenției Domeniilor Statului în ce
privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de
Agenția Domeniilor Statului cu agenții contractanți ce dețin în exploatare sau
administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte
de asociere în participațiune.
Drept urmare, reține
curtea de apel, dreptul de proprietate asupra bunului aparține statului,
singurul care poate promova o acțiune în justiție pentru un drept al său de
proprietate.
Față de destinația
terenului, cei care gestionează, în numele statului, sunt Agenția Domeniilor
Statului, instituție de interes public și cu personalitate juridică, iar pentru
resursele acvatice - piscicole, Compania Națională de Administrare a Fondului
Piscicol se subrogă Agenției Domeniilor Statului.
Față de această
situație juridică și în succesiunea actelor normative, s-a reținut că, terenul
în litigiu este domeniul public al statului, fondul piscicol este administrat
conform legii ca reprezentant al Agenției Domeniilor Statului de Compania
Națională de Administrare a Fondului Piscicol, iar față de H.G. nr. 5/2006 care
face referire la H.C.L. nr. 42/2005 privind aprobarea bunurilor ce aparțin
domeniului public al comunei Rasova, aceasta din urmă are administrarea
luciului de apă.
Deci asupra terenului
Ferma Principală Balta Baciu - Rasova, proprietarul fondului este statul, cel
care dispune de fondul piscicol este Compania Națională de Administrare a
Fondului Piscicol, iar administratorul luciului de apă este Consiliul Local al
comunei Rasova.
Pe cale de
consecință, instanța de apel a reținut în motivarea hotărârii că, acțiunea în
revendicare este nefondată, întrucât titularul fondului nu a formulat cerere,
ci administratorul luciului de apă ca efect al calității
administrativ-teritoriale ce o are și căreia legea nu îi conferă atributul
titularului dreptului de proprietate. Trecerea terenului din litigiu în
domeniul public al comunei, nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare
și gestionare a acestuia. Acest aspect rezultă din O.U.G. nr. 23/2008, care a
abrogat Legea nr. 192/2001 prin care s-a desființat Compania Națională de
Administrare a Fondului Piscicol, iar patrimoniul a fost preluat de Agenția
Domeniilor Statului conform protocolului de predare-primire nr. 1355 din
1676/09 aprilie 2008, care are în administrare terenurile proprietate publică
și privată a statului cu destinație agricolă.
În acest sens,
Agenția Domeniilor Statului, pentru a-și dovedi calitatea și dreptul de
proprietate al statului, a depus actele cuprinzând Încheierea nr. 317 din 24
februarie 2004 privind întabularea dreptului de proprietate al Statului Român
prin Agenția Domeniilor Statului asupra terenului de sub luciul de apă a
localității Rasova, precum și menționarea dreptului de concesiune, respectiv de
folosință a terenului asupra fondului piscicol în favoarea SC "O.A."
SRL. S-au depus protocoalele și anexele de concesiune încheiate între Agenția
Domeniilor Statului și SC "P." SA.
În raport de acest
din urmă act normativ și de actele ce atestă dreptul de proprietate al
statului, contractul de concesiune s-a încheiat cu SC "U.C." SRL,
care a dobândit la rândul său bunul la licitația pentru bunuri mobile
organizată de Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Constanța - A.F.P.
Drept urmare și
contractul de concesiune are la bază acordul titularului dreptului de
proprietate, iar intimata-reclamantă, negestionând toată legislația în materie,
a solicitat constatarea nulității contractului ca efect al faptului că este
titulara fondului, invocând H.G. nr. 904/2002 și că din anul 2003 era titulara
fondului.
Comuna Rasova nu este
titulara fondului, terenul fiind și întabulat ca teren al statului prin
încheierea nr. 317/2004, iar administrarea fondului piscicol o are Agenția
Domeniilor Statului.
Împotriva acestei
decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamanta, invocând în drept
dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 7 C. proc. civ. și solicitând casarea
hotărârii și respingerea apelului declarat de pârâta SC "O.A." SRL ca
nefondat, cu consecința păstrării soluției instanței de fond.
În motivarea
recursului, reclamanta a arătat că:
- instanța de apel nu
s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a
intimatei-reclamante Comuna Rasova în acțiunea în revendicare, respingând
acțiunea ca nefondată, deși a reținut în considerente că reclamanta nu este
proprietara terenului revendicat care aparține în regim de drept public
statului;
- instanța de apel a
reținut că acțiunea are un capăt principal de cerere;
- revendicarea, iar
cel de-al doilea capăt de cerere - constatarea nulității contractului de
concesiune este unul accesoriu, care urmează soarta principalului, însă
hotărârea a fost apelată numai de pârâta SC "O.A." SRL cu privire la
capătul de cerere privind constatarea nulității contractului său, astfel încât
sentința, în ce privește partea sa privind revendicarea a intrat în puterea
lucrului judecat, de vreme ce nu a fost apelată, efectul devolutiv al apelului
fiind limitat la ceea ce s-a cerut prin apel;
- în acțiunea în
revendicare reclamanta a arătat că titlul său de proprietate asupra bunului
revendicat este H.G. nr. 904/2002 - Anexa 55, potrivit cu care balta Baciu face
parte din domeniul public al comunei Rasova;
- poziția 21 (luciu
apa 176 ha., suprafață uscat 12 ha.), inventarierea fiind făcută în acord cu
prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998 și, prin urmare, ea este un titlu
opozabil și celui care avea bunul în administrare la momentul adoptării acestei
hotărâri.
Legea nr. 268/2001
care reglementează regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă,
proprietate publică sau privată a statului, aflate în administrarea Agenția
Domeniilor Statului, prin care terenul cu destinație agricolă a fost preluat de
Agenția Domeniilor Statului de la fosta societate comercială P. SA, este
anterioară hotărârii de guvern care atestă domeniul public al comunei Rasova,
domeniu în care este inclusă și balta Baciu.
În sensul celor
susținute, recurenta a arătat că apartenența bălții Baciu la domeniul public al
statului nu putea fi dedusă de instanța de apel din contractul de concesiune și
nici din atributele comunei Rasova, care are doar dreptul de administrare a
luciului de apă. Reținând că Agenția Domeniilor Statului administrează terenul,
iar Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol administrează doar
amenajările piscicole, nu se înțelege cum administrează luciul de apă Comuna
Rasova și nici prin ce act normativ i-a fost conferit acest drept de
administrare. Este neclar ce semnificație se dă sintagmei "luciu de
apă", de vreme ce, în opinia reclamantei, luciul de apă nu semnifică
altceva decât întinderea apei, importantă numai pentru determinarea
apartenenței la domeniul public al statului sau la domeniul public al
unităților administrativ-teritoriale, în lumina art. 3 din Legea apelor nr.
107/1996.
Înscrisurile depuse
în apel de Agenția Domeniilor Statului, ulterioare H.G. nr. 904/2002, atestă
numai că A.D.S. a predat și a pus în posesie Compania Națională de Administrare
a Fondului Piscicol suprafața de 5276 ha. - ape, bălți - luciu apă, Protocol nr.
45947/2003 și P.V. de punere în posesie nr. 2811/2003, fără ca în anexă să fie
menționată și balta Baciu.
Regimul proprietății
bălții Baciu nu putea fi schimbat prin ordine ministeriale sau prin protocoale
de predare-primire și, prin urmare, reclamantei nu i-a fost opus niciun titlu
de proprietate.
- contractul de
concesiune are vădit o cauză ilicită, de vreme ce de un bun aparținând
domeniului public al unității administrativ-teritoriale nu poate dispune decât
unitatea administrativ-teritorială prin consiliul local care administrează
domeniul public sau privat al acesteia. Sancțiunea nu poate fi decât nulitatea
absolută a contractului de concesiune, astfel cum corect a reținut și instanța
de fond;
- hotărârea recurată
apare ca nemotivată, motivarea fiind neclară, neconvingătoare, lipsită de
pertinență și cuprinzând considerente contradictorii, cu trimiteri la
dispoziții legale inaplicabile în speță sau cu omiterea analizării a celor
relevante. Instanța de apel nu a făcut nicio analiză a titlului de proprietate
al reclamantei, după cum nu a făcut nicio comparație a titlurilor pentru a
aprecia care este preferabil, care este mai caracterizat.
Analizând decizia de
apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce
privește prima critică de recurs se constată că, pe lângă faptul că reclamanta
nu are interes în formularea acesteia, calitatea procesuală este strâns legată
de temeinicia acțiunii.
Dispoziția din
sentința primei instanțe referitoare la revendicarea bunului nu a intrat în
puterea lucrului judecat în sensul invocat de recurentă, față de faptul că a
declarat apel numai pârâta SC "O.A." SRL.
Aceasta întrucât
valabilitatea contractului de concesiune încheiat de pârâta-apelantă nu poate
fi disociată de acțiunea în revendicare, întrucât soluția este determinată de
stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Atâta timp cât prin
decizia de apel s-a validat actul de concesiune (a se vedea și cele arătate mai
jos din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), această soluție
influențează și cererea în revendicare.
După cum rezultă
din motivarea sentinței primei instanțe, s-a reținut că imobilul ce face
obiectul prezentului litigiu a trecut în proprietatea publică a Comunei Rasova
în temeiul H.G. nr. 904/2002, astfel că nu este legal contractul de concesiune
contestat - reaua-credință a cedentului rezultând din faptul că a dispus cu
privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuțiilor sale.
Prin decizia de apel
s-a reținut că terenul este proprietate a statului, că acest lucru reiese din
însuși conținutul contractului de concesiune și din atribuțiile Comunei Rasova,
care are doar dreptul de administrare a luciului de apă.
În ceea ce privește
titlul statului asupra imobilului în litigiu nu s-a făcut referire la un act
juridic/normativ concret, ci la norme cu caracter general care conferă calitate
de gestionari Agenției Domeniilor Statului și Companiei Naționale de
Administrare a Fondului Piscicol cu privire la bunurile aparținând domeniului
statului. Trebuia însă stabilit cu certitudine titlul statului, întrucât acest
lucru ține de soluționarea cauzei pe fondul ei, reclamanta prevalându-se în
susținerea acțiunii de un titlu de proprietate.
Titlul statului nu
putea fi reținut de instanța de apel ca având natură juridică de netăgăduit, cu
referire la conținutul contractului de concesiune, în condițiile în care
valabilitatea acestui act a fost contestată de reclamantă, în sensul că în
calitate de cedent (Agenția Domeniilor Statului, în numele statului) a încheiat
actul un neproprietar, cu încălcarea dreptului său de proprietate.
Nestabilind concret
titlul de proprietate al statului, instanța de apel nu a analizat astfel fondul
cererii dedusă judecății, fiind atrasă incidența art. 304 pct. 9 și art. 312
alin. (5) C. proc. civ.
În ceea ce privește
calitatea de administrator al luciului de apă a reclamantei, s-a făcut referire
la Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2006, care la rândul ei face referire la
H.C.L. nr. 42 din 22 septembrie 2005 privind aprobarea bunurilor ce aparțin
domeniului public al comunei Rasova. Din această hotărâre emisă de reclamantă
rezultă că se aprobă trecerea în administrarea Consiliului Local Rasova a
Bălții "Baciu" în suprafață de 176 ha. luciu de apă și 12 ha. teren
stufăriș - prin acest act, prin urmare, se acordă administrarea Consiliului
Local al reclamantei, în temeiul H.C.L. nr. 42 din 22 septembrie 2005 privind
aprobarea bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Rasova, al H.G. nr.
904/2002 publicată în M. Of. nr. 645bis/2002 (invocată în susținerea acțiunii
și reținută de prima instanță) și a art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr.
215/2001 privind administrația publică locală.
În egală măsură,
hotărârea de apel este și contradictorie, cu incidența art. 304 pct. 7 C. proc.
civ., în condițiile în care se reține că trecerea în domeniul public al comunei
nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare și gestionare a acestuia.
Pe de altă parte,
trebuie subliniat că prin sentința primei instanțe s-a constatat nulitatea
absolută a contractului de concesiune, cu privire la terenul cu destinație
agricolă în suprafață de 120 ha.; acest contract este cel cu nr. 27 din 17
octombrie 2003 încheiat între Agenția Domeniilor Statului și SC "O.A."
SRL.
În decizia de apel se
face referire la faptul că actul de concesiune s-a încheiat cu SC U.C. SRL,
care a dobândit la rândul său bunul la licitația pentru bunuri imobile
organizată de Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Constanța - Administrația Finanțelor Publice - actul având
la bază acordul titularului dreptului de proprietate.
În considerarea
argumentelor reținute mai sus, Înalta Curte constată că se impune casarea
deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași curte de apel, care
va avea în vedere și celelalte apărări formulate prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul
declarat de reclamanta Comuna Rasova, prin primar împotriva Deciziei nr. 82 din
25 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu
minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Casează decizia și
trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 martie 2010.