ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2153/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2153/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9

octombrie 2007, pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, ulterior

precizată, reclamanta Comuna Rasova, prin primar, în contradictoriu cu pârâții

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Compania Națională de

Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL a solicitat

instanței obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită

posesie terenul amenajat pentru piscicultură "Balta Baciu", să constate

nulitatea contractului de concesiune cu privire la transmiterea dreptului și

obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață de 120

ha., având categoria de folosință "teren amenajat pentru

piscicultură", balta Baciu - Rasova, aflat în perimetrul comunei Rasova,

încheiat de pârâtele Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și

SC "O.A." SRL și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că balta Baciu se află în perimetrul comunei Rasova

și are o suprafață de 176 ha.

Potrivit H.G. nr.

904/2002 - Anexa 55, balta Baciu face parte din domeniul public al comunei

Rasova - poziția 21 (luciu apă 176 ha., suprafață uscat 12 ha.), inventarierea

fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998.

În prezent balta este

exploatată de SC "O.A." SRL, în temeiul unui contract de concesiune

încheiat cu Administrația Domeniilor Statului și preluat de succesorul

acesteia, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol.

Terenul a ajuns în

administrarea Companiei Naționale prin predarea acestuia de către Administrația

Domeniilor Statului, care la rându-i îl preluase din administrarea fostei

Întreprinderi Piscicole Constanța. Temeiul acestei preluări l-a constituit

Legea nr. 268/2001.

Prin dimensiunile ei,

Balta Baciu nu putea face parte decât din domeniul privat al statului, potrivit

Legii nr. 107/2006, legea apelor care statuează că "albiile minore cu

lungimi mai mici de 5 km. și cu bazine hidrografice ce nu depășesc suprafața de

10 km

2

, pe care apele nu curg permanent."

Prin urmare, în

ipoteza în care terenul - Balta Baciu a fost socotită ca făcând parte din

domeniul public al statului, ea a trecut prin hotărâre de guvern - H.G. nr.

904/2002, în acord cu prevederile art. 9 al Legii nr. 213/1998, în domeniul

public al comunei Rasova.

Consecința firească

este aceea că administrarea unui bun care face parte din domeniul public al

comunei Rasova, nu se poate face decât de Consiliul Local al comunei Rasova,

potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001 și, ca urmare, încheierea unui contract

de concesiune între Administrația Domeniilor Statului, în drepturile căreia s-a

substituit Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, are o cauză

ilicită. Sancțiunea nu poate fi decât nulitatea absolută a contractului de

concesiune.

Tribunalul Constanța,

prin Sentința civilă nr. 306 din 20 martie 2008, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța,

invocată de acest pârât și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis

acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Compania Națională de Administrare a Fondului

Piscicol și SC "O.A." SRL; a constatat nulitatea absolută a

contractului de concesiune cu privire la terenul cu destinație agricolă în

suprafață de 120 ha., având categoria de folosință "teren amenajat pentru

piscicultură", balta Baciu - Rasova, aflat în perimetrul comunei Rasova; a

obligat pârâtele Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și SC

"O.A." SRL să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața

de teren menționată; a obligat pârâtele Compania Națională de Administrare a

Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL, în solidar, la plata

cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice a depus cerere de lămurire a dispozitivului

sentinței, motivat de faptul că, prin dispozitiv, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestui pârât, dar acesta a fost obligat, alături

de ceilalți pârâți, la restituirea imobilului teren în litigiu.

Prin încheierea din

data de 15 mai 2008, tribunalul a admis cererea și, în temeiul dispozițiilor

art. 282

1

C. proc. civ., a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr.

306 din 20 martie 2008, în sensul că acțiunea civilă formulată de reclamantă a

fost admisă numai în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de

Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

"trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților

administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit.

e), se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean (...)

sau a consiliului local."

Textul de lege

menționat constituie premiza în temeiul căreia a fost adoptată H.G. nr.

904/2002, prin Anexa 55 a acesteia balta Baciu trecând în domeniul public al

comunei Rasova, poziția 21, inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile

art. 21 din Legea nr. 213/1998.

A arătat instanța că,

acțiunea în revendicare și cea în constatarea nulității absolute a contractului

de concesiune se referă la suprafața de 120 ha., ce a făcut obiectul

transmiterii dreptului și obligației de exploatare a terenului cu destinație

agricolă, deși justifică dreptul pentru 176 ha.

În privința acestei

suprafețe de teren, la data de 17 octombrie 2003, s-a încheiat contractul de

concesiune nr. 27, având ca obiect transmisiunea dreptului și a obligației de

exploatare a terenului cu destinație agricolă, având categoria de folosință

"teren amenajat pentru piscicultură" balta Baciu -Rasova, pe durata

existenței activului.

La data încheierii

contractului de concesiune, terenul ce face obiectul său trecuse în

proprietatea publică a Comunei Rasova, în temeiul H.G. nr. 904/2002, astfel

încât, susține reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în drepturile și

obligațiile căreia s-a substituit Compania Națională de Administrare a Fondului

Piscicol, nu avea calitatea de a dispune cu privire la administrarea unui

asemenea bun, contractul fiind nul absolut pentru cauza sa ilicită.

Conform art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul și

acvacultura, "pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii care

aparțin domeniului public al statului se înființează Compania Națională de

Administrare a Fondului Piscicol (...)", companie care, în temeiul art. 9

alin. (2) al aceluiași act normativ "se subrogă Agenției Domeniilor

Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din

contractele încheiate de Agenția Domeniilor Statului cu agenți contractanți ce

dețin în exploatare sau în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei

care au încheiat contracte de asociere în participațiune."

S-a reținut că

reaua-credință a acestei pârâte se poate deduce din împrejurarea că a dispus cu

privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuțiilor sale, iar

reaua-credință a pârâtei SC "O.A." SRL se stabilește prin raportare

la faptul că, din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, H.G.

nr. 904/2002 a devenit opozabilă tuturor, SC "O.A." SRL cunoscând sau

trebuind să cunoască (în virtutea principiului nemo consetur ignorare legem) că

cedentul nu are calitatea de a transmite dreptul și obligația de exploatare a

terenului cu destinație agricolă.

Pârâta nu se poate

pune la adăpost invocând faptul că nu a avut cunoștință despre această situație

sau că reclamanta nu a notificat-o cu privire la faptul că este proprietara

suprafeței de teren deoarece publicarea unui act normativ în Monitorul Oficial

al României atrage opozabilitatea erga omnes a acestuia.

Consecința firească a

constatării nulității contractului de concesiune o reprezintă obligarea

pârâtelor, care nu dețin niciun titlu, de a lăsa în deplină proprietate și

posesie terenul în litigiu.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC "O.A." SRL, susținând că instanța

de fond în mod greșit a reținut reaua-credință a apelantei la momentul

încheierii contractului de concesiune cu Agenția Domeniilor Statului, invocând

principiul că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, ca efect al

H.G. nr. 904/2002, potrivit căreia obiectul contractului a trecut în domeniul

public al comunei Rasova, deși din întregul material probator rezultă că este

proprietatea statului, terenul fiind și întabulat.

Apelanta a mai arătat

că, după apariția H.G. nr. 904/2002 până la promovarea acțiunii, reclamanta a

avut o atitudine pasivă, nu a notificat societatea și nu a intervenit cu nicio

revendicare legală.

Referitor la H.C.L.

din 14 februarie 2006, este ulterioară încheierii contractului de concesiune

și, prin urmare, nu se poate reține reaua-credință a apelantei la momentul

încheierii contractului. La momentul încheierii contractului de concesiune au

fost avute în vedere dispozițiile Hotărârii Consiliului de Administrație al

Agenției Domeniilor Statului nr. 76/2003.

Curtea de Apel

Constanța, prin Decizia civilă nr. 82/C din 25 martie 2009 a admis apelul, a

schimbat în tot sentința apelată și pe fond a respins acțiunea în revendicare

ca nefondată și constatarea nulității absolute a contractului de concesiune.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Acțiunea în

revendicare, ca prim capăt de cerere, este o acțiune reală prin care

reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate

asupra unui bun determinat și pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la

restituirea posesiei bunului.

Dreptul de

proprietate este acel drept real care conferă titularului atributele: posesia,

folosința și dispoziția asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate

exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu, cu

respectarea normelor juridice în vigoare.

Pe cale de

consecință, terenul în litigiu este proprietatea statului, natură juridică de

netăgăduit și care reiese din însuși conținutul contractului de concesiune, cât

și din atributele Comunei Rasova care are doar dreptul de administrare a

luciului de apă.

Legea nr. 215/2001,

în art. 38 alin. (2) lit. f) - h), stipulează că, consiliul local administrează

domeniul public și privat al comunei, dar cu privire la domeniul privat al

statului, consiliile hotărăsc cu privire la concesionarea, închirierea, locația

de gestiune, dar nu și asupra dreptului de proprietate. În această din urmă

situație statul este reprezentat în litigii de Ministerul Finanțelor Publice,

care reprezintă interesele statului.

Prin Legea nr.

268/2001 s-a înființat Agenția Domeniilor Statului, instituție de interes

public, cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, având ca

atribuții exercitarea, în numele statului, a prerogativelor dreptului de

proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului

privat al statului.

Prin Legea nr.

192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura,

pentru gestionarea resurselor acvatice care aparțin domeniului public al

statului, s-a înființat Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol

care se subrogă (conform art. 9 din lege) Agenției Domeniilor Statului în ce

privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de

Agenția Domeniilor Statului cu agenții contractanți ce dețin în exploatare sau

administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte

de asociere în participațiune.

Drept urmare, reține

curtea de apel, dreptul de proprietate asupra bunului aparține statului,

singurul care poate promova o acțiune în justiție pentru un drept al său de

proprietate.

Față de destinația

terenului, cei care gestionează, în numele statului, sunt Agenția Domeniilor

Statului, instituție de interes public și cu personalitate juridică, iar pentru

resursele acvatice - piscicole, Compania Națională de Administrare a Fondului

Piscicol se subrogă Agenției Domeniilor Statului.

Față de această

situație juridică și în succesiunea actelor normative, s-a reținut că, terenul

în litigiu este domeniul public al statului, fondul piscicol este administrat

conform legii ca reprezentant al Agenției Domeniilor Statului de Compania

Națională de Administrare a Fondului Piscicol, iar față de H.G. nr. 5/2006 care

face referire la H.C.L. nr. 42/2005 privind aprobarea bunurilor ce aparțin

domeniului public al comunei Rasova, aceasta din urmă are administrarea

luciului de apă.

Deci asupra terenului

Ferma Principală Balta Baciu - Rasova, proprietarul fondului este statul, cel

care dispune de fondul piscicol este Compania Națională de Administrare a

Fondului Piscicol, iar administratorul luciului de apă este Consiliul Local al

comunei Rasova.

Pe cale de

consecință, instanța de apel a reținut în motivarea hotărârii că, acțiunea în

revendicare este nefondată, întrucât titularul fondului nu a formulat cerere,

ci administratorul luciului de apă ca efect al calității

administrativ-teritoriale ce o are și căreia legea nu îi conferă atributul

titularului dreptului de proprietate. Trecerea terenului din litigiu în

domeniul public al comunei, nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare

și gestionare a acestuia. Acest aspect rezultă din O.U.G. nr. 23/2008, care a

abrogat Legea nr. 192/2001 prin care s-a desființat Compania Națională de

Administrare a Fondului Piscicol, iar patrimoniul a fost preluat de Agenția

Domeniilor Statului conform protocolului de predare-primire nr. 1355 din

1676/09 aprilie 2008, care are în administrare terenurile proprietate publică

și privată a statului cu destinație agricolă.

În acest sens,

Agenția Domeniilor Statului, pentru a-și dovedi calitatea și dreptul de

proprietate al statului, a depus actele cuprinzând Încheierea nr. 317 din 24

februarie 2004 privind întabularea dreptului de proprietate al Statului Român

prin Agenția Domeniilor Statului asupra terenului de sub luciul de apă a

localității Rasova, precum și menționarea dreptului de concesiune, respectiv de

folosință a terenului asupra fondului piscicol în favoarea SC "O.A."

SRL. S-au depus protocoalele și anexele de concesiune încheiate între Agenția

Domeniilor Statului și SC "P." SA.

În raport de acest

din urmă act normativ și de actele ce atestă dreptul de proprietate al

statului, contractul de concesiune s-a încheiat cu SC "U.C." SRL,

care a dobândit la rândul său bunul la licitația pentru bunuri mobile

organizată de Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Constanța - A.F.P.

Drept urmare și

contractul de concesiune are la bază acordul titularului dreptului de

proprietate, iar intimata-reclamantă, negestionând toată legislația în materie,

a solicitat constatarea nulității contractului ca efect al faptului că este

titulara fondului, invocând H.G. nr. 904/2002 și că din anul 2003 era titulara

fondului.

Comuna Rasova nu este

titulara fondului, terenul fiind și întabulat ca teren al statului prin

încheierea nr. 317/2004, iar administrarea fondului piscicol o are Agenția

Domeniilor Statului.

Împotriva acestei

decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamanta, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 7 C. proc. civ. și solicitând casarea

hotărârii și respingerea apelului declarat de pârâta SC "O.A." SRL ca

nefondat, cu consecința păstrării soluției instanței de fond.

În motivarea

recursului, reclamanta a arătat că:

- instanța de apel nu

s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a

intimatei-reclamante Comuna Rasova în acțiunea în revendicare, respingând

acțiunea ca nefondată, deși a reținut în considerente că reclamanta nu este

proprietara terenului revendicat care aparține în regim de drept public

statului;

- instanța de apel a

reținut că acțiunea are un capăt principal de cerere;

- revendicarea, iar

cel de-al doilea capăt de cerere - constatarea nulității contractului de

concesiune este unul accesoriu, care urmează soarta principalului, însă

hotărârea a fost apelată numai de pârâta SC "O.A." SRL cu privire la

capătul de cerere privind constatarea nulității contractului său, astfel încât

sentința, în ce privește partea sa privind revendicarea a intrat în puterea

lucrului judecat, de vreme ce nu a fost apelată, efectul devolutiv al apelului

fiind limitat la ceea ce s-a cerut prin apel;

- în acțiunea în

revendicare reclamanta a arătat că titlul său de proprietate asupra bunului

revendicat este H.G. nr. 904/2002 - Anexa 55, potrivit cu care balta Baciu face

parte din domeniul public al comunei Rasova;

- poziția 21 (luciu

apa 176 ha., suprafață uscat 12 ha.), inventarierea fiind făcută în acord cu

prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998 și, prin urmare, ea este un titlu

opozabil și celui care avea bunul în administrare la momentul adoptării acestei

hotărâri.

Legea nr. 268/2001

care reglementează regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă,

proprietate publică sau privată a statului, aflate în administrarea Agenția

Domeniilor Statului, prin care terenul cu destinație agricolă a fost preluat de

Agenția Domeniilor Statului de la fosta societate comercială P. SA, este

anterioară hotărârii de guvern care atestă domeniul public al comunei Rasova,

domeniu în care este inclusă și balta Baciu.

În sensul celor

susținute, recurenta a arătat că apartenența bălții Baciu la domeniul public al

statului nu putea fi dedusă de instanța de apel din contractul de concesiune și

nici din atributele comunei Rasova, care are doar dreptul de administrare a

luciului de apă. Reținând că Agenția Domeniilor Statului administrează terenul,

iar Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol administrează doar

amenajările piscicole, nu se înțelege cum administrează luciul de apă Comuna

Rasova și nici prin ce act normativ i-a fost conferit acest drept de

administrare. Este neclar ce semnificație se dă sintagmei "luciu de

apă", de vreme ce, în opinia reclamantei, luciul de apă nu semnifică

altceva decât întinderea apei, importantă numai pentru determinarea

apartenenței la domeniul public al statului sau la domeniul public al

unităților administrativ-teritoriale, în lumina art. 3 din Legea apelor nr.

107/1996.

Înscrisurile depuse

în apel de Agenția Domeniilor Statului, ulterioare H.G. nr. 904/2002, atestă

numai că A.D.S. a predat și a pus în posesie Compania Națională de Administrare

a Fondului Piscicol suprafața de 5276 ha. - ape, bălți - luciu apă, Protocol nr.

45947/2003 și P.V. de punere în posesie nr. 2811/2003, fără ca în anexă să fie

menționată și balta Baciu.

Regimul proprietății

bălții Baciu nu putea fi schimbat prin ordine ministeriale sau prin protocoale

de predare-primire și, prin urmare, reclamantei nu i-a fost opus niciun titlu

de proprietate.

- contractul de

concesiune are vădit o cauză ilicită, de vreme ce de un bun aparținând

domeniului public al unității administrativ-teritoriale nu poate dispune decât

unitatea administrativ-teritorială prin consiliul local care administrează

domeniul public sau privat al acesteia. Sancțiunea nu poate fi decât nulitatea

absolută a contractului de concesiune, astfel cum corect a reținut și instanța

de fond;

- hotărârea recurată

apare ca nemotivată, motivarea fiind neclară, neconvingătoare, lipsită de

pertinență și cuprinzând considerente contradictorii, cu trimiteri la

dispoziții legale inaplicabile în speță sau cu omiterea analizării a celor

relevante. Instanța de apel nu a făcut nicio analiză a titlului de proprietate

al reclamantei, după cum nu a făcut nicio comparație a titlurilor pentru a

aprecia care este preferabil, care este mai caracterizat.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

privește prima critică de recurs se constată că, pe lângă faptul că reclamanta

nu are interes în formularea acesteia, calitatea procesuală este strâns legată

de temeinicia acțiunii.

sentința primei instanțe referitoare la revendicarea bunului nu a intrat în

puterea lucrului judecat în sensul invocat de recurentă, față de faptul că a

declarat apel numai pârâta SC "O.A." SRL.

Aceasta întrucât

valabilitatea contractului de concesiune încheiat de pârâta-apelantă nu poate

fi disociată de acțiunea în revendicare, întrucât soluția este determinată de

stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Atâta timp cât prin

decizia de apel s-a validat actul de concesiune (a se vedea și cele arătate mai

jos din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), această soluție

influențează și cererea în revendicare.

din motivarea sentinței primei instanțe, s-a reținut că imobilul ce face

obiectul prezentului litigiu a trecut în proprietatea publică a Comunei Rasova

în temeiul H.G. nr. 904/2002, astfel că nu este legal contractul de concesiune

contestat - reaua-credință a cedentului rezultând din faptul că a dispus cu

privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuțiilor sale.

Prin decizia de apel

s-a reținut că terenul este proprietate a statului, că acest lucru reiese din

însuși conținutul contractului de concesiune și din atribuțiile Comunei Rasova,

care are doar dreptul de administrare a luciului de apă.

În ceea ce privește

titlul statului asupra imobilului în litigiu nu s-a făcut referire la un act

juridic/normativ concret, ci la norme cu caracter general care conferă calitate

de gestionari Agenției Domeniilor Statului și Companiei Naționale de

Administrare a Fondului Piscicol cu privire la bunurile aparținând domeniului

statului. Trebuia însă stabilit cu certitudine titlul statului, întrucât acest

lucru ține de soluționarea cauzei pe fondul ei, reclamanta prevalându-se în

susținerea acțiunii de un titlu de proprietate.

Titlul statului nu

putea fi reținut de instanța de apel ca având natură juridică de netăgăduit, cu

referire la conținutul contractului de concesiune, în condițiile în care

valabilitatea acestui act a fost contestată de reclamantă, în sensul că în

calitate de cedent (Agenția Domeniilor Statului, în numele statului) a încheiat

actul un neproprietar, cu încălcarea dreptului său de proprietate.

Nestabilind concret

titlul de proprietate al statului, instanța de apel nu a analizat astfel fondul

cererii dedusă judecății, fiind atrasă incidența art. 304 pct. 9 și art. 312

alin. (5) C. proc. civ.

În ceea ce privește

calitatea de administrator al luciului de apă a reclamantei, s-a făcut referire

la Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2006, care la rândul ei face referire la

H.C.L. nr. 42 din 22 septembrie 2005 privind aprobarea bunurilor ce aparțin

domeniului public al comunei Rasova. Din această hotărâre emisă de reclamantă

rezultă că se aprobă trecerea în administrarea Consiliului Local Rasova a

Bălții "Baciu" în suprafață de 176 ha. luciu de apă și 12 ha. teren

stufăriș - prin acest act, prin urmare, se acordă administrarea Consiliului

Local al reclamantei, în temeiul H.C.L. nr. 42 din 22 septembrie 2005 privind

aprobarea bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Rasova, al H.G. nr.

904/2002 publicată în M. Of. nr. 645bis/2002 (invocată în susținerea acțiunii

și reținută de prima instanță) și a art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr.

215/2001 privind administrația publică locală.

hotărârea de apel este și contradictorie, cu incidența art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., în condițiile în care se reține că trecerea în domeniul public al comunei

nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare și gestionare a acestuia.

Pe de altă parte,

trebuie subliniat că prin sentința primei instanțe s-a constatat nulitatea

absolută a contractului de concesiune, cu privire la terenul cu destinație

agricolă în suprafață de 120 ha.; acest contract este cel cu nr. 27 din 17

octombrie 2003 încheiat între Agenția Domeniilor Statului și SC "O.A."

SRL.

În decizia de apel se

face referire la faptul că actul de concesiune s-a încheiat cu SC U.C. SRL,

care a dobândit la rândul său bunul la licitația pentru bunuri imobile

organizată de Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Constanța - Administrația Finanțelor Publice - actul având

la bază acordul titularului dreptului de proprietate.

În considerarea

argumentelor reținute mai sus, Înalta Curte constată că se impune casarea

deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași curte de apel, care

va avea în vedere și celelalte apărări formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamanta Comuna Rasova, prin primar împotriva Deciziei nr. 82 din

25 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu

minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia și

trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2010.