ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2153/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2007, pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, ulterior precizată, reclamanta Comuna Rasova, prin primar, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL a solicitat instanței obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul amenajat pentru piscicultură "Balta Baciu", să constate nulitatea contractului de concesiune cu privire la transmiterea dreptului și obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață de 120 ha., având categoria de folosință "teren amenajat pentru piscicultură", balta Baciu - Rasova, aflat în perimetrul comunei Rasova, încheiat de pârâtele Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că balta Baciu se află în perimetrul comunei Rasova și are o suprafață de 176 ha. Potrivit H.G. nr. 904/2002 - Anexa 55, balta Baciu face parte din domeniul public al comunei Rasova - poziția 21 (luciu apă 176 ha., suprafață uscat 12 ha.), inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998. În prezent balta este exploatată de SC "O.A." SRL, în temeiul unui contract de concesiune încheiat cu Administrația Domeniilor Statului și preluat de succesorul acesteia, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol. Terenul a ajuns în administrarea Companiei Naționale prin predarea acestuia de către Administrația Domeniilor Statului, care la rându-i îl preluase din administrarea fostei Întreprinderi Piscicole Constanța.

Temeiul acestei preluări l-a constituit Legea nr. 268/2001. Prin dimensiunile ei, Balta Baciu nu putea face parte decât din domeniul privat al statului, potrivit Legii nr. 107/2006, legea apelor care statuează că "albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km. și cu bazine hidrografice ce nu depășesc suprafața de 10 km 2 , pe care apele nu curg permanent." Prin urmare, în ipoteza în care terenul - Balta Baciu a fost socotită ca făcând parte din domeniul public al statului, ea a trecut prin hotărâre de guvern - H.G. nr. 904/2002, în acord cu prevederile art. 9 al Legii nr. 213/1998, în domeniul public al comunei Rasova.

Consecința firească este aceea că administrarea unui bun care face parte din domeniul public al comunei Rasova, nu se poate face decât de Consiliul Local al comunei Rasova, potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001 și, ca urmare, încheierea unui contract de concesiune între Administrația Domeniilor Statului, în drepturile căreia s-a substituit Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, are o cauză ilicită. Sancțiunea nu poate fi decât nulitatea absolută a contractului de concesiune.

Tribunalul Constanța, prin Sentința civilă nr. 306 din 20 martie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, invocată de acest pârât și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL; a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune cu privire la terenul cu destinație agricolă în suprafață de 120 ha., având categoria de folosință "teren amenajat pentru piscicultură", balta Baciu - Rasova, aflat în perimetrul comunei Rasova; a obligat pârâtele Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de teren menționată; a obligat pârâtele Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus cerere de lămurire a dispozitivului sentinței, motivat de faptul că, prin dispozitiv, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, dar acesta a fost obligat, alături de ceilalți pârâți, la restituirea imobilului teren în litigiu. Prin încheierea din data de 15 mai 2008, tribunalul a admis cererea și, în temeiul dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ., a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr. 306 din 20 martie 2008, în sensul că acțiunea civilă formulată de reclamantă a fost admisă numai în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și SC "O.A." SRL.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean (...) sau a consiliului local." Textul de lege menționat constituie premiza în temeiul căreia a fost adoptată H.G. nr. 904/2002, prin Anexa 55 a acesteia balta Baciu trecând în domeniul public al comunei Rasova, poziția 21, inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998. A arătat instanța că, acțiunea în revendicare și cea în constatarea nulității absolute a contractului de concesiune se referă la suprafața de 120 ha., ce a făcut obiectul transmiterii dreptului și obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă, deși justifică dreptul pentru 176 ha.

În privința acestei suprafețe de teren, la data de 17 octombrie 2003, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 27, având ca obiect transmisiunea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă, având categoria de folosință "teren amenajat pentru piscicultură" balta Baciu -Rasova, pe durata existenței activului. La data încheierii contractului de concesiune, terenul ce face obiectul său trecuse în proprietatea publică a Comunei Rasova, în temeiul H.G. nr. 904/2002, astfel încât, susține reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în drepturile și obligațiile căreia s-a substituit Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, nu avea calitatea de a dispune cu privire la administrarea unui asemenea bun, contractul fiind nul absolut pentru cauza sa ilicită.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, "pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii care aparțin domeniului public al statului se înființează Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol (...)", companie care, în temeiul art. 9 alin. (2) al aceluiași act normativ "se subrogă Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de Agenția Domeniilor Statului cu agenți contractanți ce dețin în exploatare sau în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune." S-a reținut că reaua-credință a acestei pârâte se poate deduce din împrejurarea că a dispus cu privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuțiilor sale, iar reaua-credință a pârâtei SC "O.A." SRL se stabilește prin raportare la faptul că, din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, H.G.

nr. 904/2002 a devenit opozabilă tuturor, SC "O.A." SRL cunoscând sau trebuind să cunoască (în virtutea principiului nemo consetur ignorare legem) că cedentul nu are calitatea de a transmite dreptul și obligația de exploatare a terenului cu destinație agricolă. Pârâta nu se poate pune la adăpost invocând faptul că nu a avut cunoștință despre această situație sau că reclamanta nu a notificat-o cu privire la faptul că este proprietara suprafeței de teren deoarece publicarea unui act normativ în Monitorul Oficial al României atrage opozabilitatea erga omnes a acestuia. Consecința firească a constatării nulității contractului de concesiune o reprezintă obligarea pârâtelor, care nu dețin niciun titlu, de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul în litigiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC "O.A." SRL, susținând că instanța de fond în mod greșit a reținut reaua-credință a apelantei la momentul încheierii contractului de concesiune cu Agenția Domeniilor Statului, invocând principiul că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, ca efect al H.G. nr. 904/2002, potrivit căreia obiectul contractului a trecut în domeniul public al comunei Rasova, deși din întregul material probator rezultă că este proprietatea statului, terenul fiind și întabulat. Apelanta a mai arătat că, după apariția H.G. nr. 904/2002 până la promovarea acțiunii, reclamanta a avut o atitudine pasivă, nu a notificat societatea și nu a intervenit cu nicio revendicare legală.

Referitor la H.C.L. din 14 februarie 2006, este ulterioară încheierii contractului de concesiune și, prin urmare, nu se poate reține reaua-credință a apelantei la momentul încheierii contractului. La momentul încheierii contractului de concesiune au fost avute în vedere dispozițiile Hotărârii Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului nr. 76/2003. Curtea de Apel Constanța, prin Decizia civilă nr. 82/C din 25 martie 2009 a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și pe fond a respins acțiunea în revendicare ca nefondată și constatarea nulității absolute a contractului de concesiune. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Acțiunea în revendicare, ca prim capăt de cerere, este o acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.

Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului atributele: posesia, folosința și dispoziția asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare. Pe cale de consecință, terenul în litigiu este proprietatea statului, natură juridică de netăgăduit și care reiese din însuși conținutul contractului de concesiune, cât și din atributele Comunei Rasova care are doar dreptul de administrare a luciului de apă. Legea nr. 215/2001, în art. 38 alin. (2) lit. f) - h), stipulează că, consiliul local administrează domeniul public și privat al comunei, dar cu privire la domeniul privat al statului, consiliile hotărăsc cu privire la concesionarea, închirierea, locația de gestiune, dar nu și asupra dreptului de proprietate.

În această din urmă situație statul este reprezentat în litigii de Ministerul Finanțelor Publice, care reprezintă interesele statului. Prin Legea nr. 268/2001 s-a înființat Agenția Domeniilor Statului, instituție de interes public, cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, având ca atribuții exercitarea, în numele statului, a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului.

Prin Legea nr. 192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, pentru gestionarea resurselor acvatice care aparțin domeniului public al statului, s-a înființat Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol care se subrogă (conform art. 9 din lege) Agenției Domeniilor Statului în ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de Agenția Domeniilor Statului cu agenții contractanți ce dețin în exploatare sau administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune. Drept urmare, reține curtea de apel, dreptul de proprietate asupra bunului aparține statului, singurul care poate promova o acțiune în justiție pentru un drept al său de proprietate.

Față de destinația terenului, cei care gestionează, în numele statului, sunt Agenția Domeniilor Statului, instituție de interes public și cu personalitate juridică, iar pentru resursele acvatice - piscicole, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol se subrogă Agenției Domeniilor Statului. Față de această situație juridică și în succesiunea actelor normative, s-a reținut că, terenul în litigiu este domeniul public al statului, fondul piscicol este administrat conform legii ca reprezentant al Agenției Domeniilor Statului de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, iar față de H.G. nr. 5/2006 care face referire la H.C.L. nr. 42/2005 privind aprobarea bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Rasova, aceasta din urmă are administrarea luciului de apă.

Deci asupra terenului Ferma Principală Balta Baciu - Rasova, proprietarul fondului este statul, cel care dispune de fondul piscicol este Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, iar administratorul luciului de apă este Consiliul Local al comunei Rasova. Pe cale de consecință, instanța de apel a reținut în motivarea hotărârii că, acțiunea în revendicare este nefondată, întrucât titularul fondului nu a formulat cerere, ci administratorul luciului de apă ca efect al calității administrativ-teritoriale ce o are și căreia legea nu îi conferă atributul titularului dreptului de proprietate. Trecerea terenului din litigiu în domeniul public al comunei, nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare și gestionare a acestuia.

Acest aspect rezultă din O.U.G. nr. 23/2008, care a abrogat Legea nr. 192/2001 prin care s-a desființat Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, iar patrimoniul a fost preluat de Agenția Domeniilor Statului conform protocolului de predare-primire nr. 1355 din 1676/09 aprilie 2008, care are în administrare terenurile proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă. În acest sens, Agenția Domeniilor Statului, pentru a-și dovedi calitatea și dreptul de proprietate al statului, a depus actele cuprinzând Încheierea nr. 317 din 24 februarie 2004 privind întabularea dreptului de proprietate al Statului Român prin Agenția Domeniilor Statului asupra terenului de sub luciul de apă a localității Rasova, precum și menționarea dreptului de concesiune, respectiv de folosință a terenului asupra fondului piscicol în favoarea SC "O.A." SRL.

S-au depus protocoalele și anexele de concesiune încheiate între Agenția Domeniilor Statului și SC "P." SA. În raport de acest din urmă act normativ și de actele ce atestă dreptul de proprietate al statului, contractul de concesiune s-a încheiat cu SC "U.C." SRL, care a dobândit la rândul său bunul la licitația pentru bunuri mobile organizată de Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - A.F.P. Drept urmare și contractul de concesiune are la bază acordul titularului dreptului de proprietate, iar intimata-reclamantă, negestionând toată legislația în materie, a solicitat constatarea nulității contractului ca efect al faptului că este titulara fondului, invocând H.G.

nr. 904/2002 și că din anul 2003 era titulara fondului. Comuna Rasova nu este titulara fondului, terenul fiind și întabulat ca teren al statului prin încheierea nr. 317/2004, iar administrarea fondului piscicol o are Agenția Domeniilor Statului. Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamanta, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 7 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii și respingerea apelului declarat de pârâta SC "O.A." SRL ca nefondat, cu consecința păstrării soluției instanței de fond.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că: - instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante Comuna Rasova în acțiunea în revendicare, respingând acțiunea ca nefondată, deși a reținut în considerente că reclamanta nu este proprietara terenului revendicat care aparține în regim de drept public statului; - instanța de apel a reținut că acțiunea are un capăt principal de cerere; - revendicarea, iar cel de-al doilea capăt de cerere - constatarea nulității contractului de concesiune este unul accesoriu, care urmează soarta principalului, însă hotărârea a fost apelată numai de pârâta SC "O.A." SRL cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității contractului său, astfel încât sentința, în ce privește partea sa privind revendicarea a intrat în puterea lucrului judecat, de vreme ce nu a fost apelată, efectul devolutiv al apelului fiind limitat la ceea ce s-a cerut prin apel; - în acțiunea în revendicare reclamanta a arătat că titlul său de proprietate asupra bunului revendicat este H.G.

nr. 904/2002 - Anexa 55, potrivit cu care balta Baciu face parte din domeniul public al comunei Rasova; - poziția 21 (luciu apa 176 ha., suprafață uscat 12 ha.), inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998 și, prin urmare, ea este un titlu opozabil și celui care avea bunul în administrare la momentul adoptării acestei hotărâri. Legea nr. 268/2001 care reglementează regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă, proprietate publică sau privată a statului, aflate în administrarea Agenția Domeniilor Statului, prin care terenul cu destinație agricolă a fost preluat de Agenția Domeniilor Statului de la fosta societate comercială P. SA, este anterioară hotărârii de guvern care atestă domeniul public al comunei Rasova, domeniu în care este inclusă și balta Baciu.

În sensul celor susținute, recurenta a arătat că apartenența bălții Baciu la domeniul public al statului nu putea fi dedusă de instanța de apel din contractul de concesiune și nici din atributele comunei Rasova, care are doar dreptul de administrare a luciului de apă. Reținând că Agenția Domeniilor Statului administrează terenul, iar Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol administrează doar amenajările piscicole, nu se înțelege cum administrează luciul de apă Comuna Rasova și nici prin ce act normativ i-a fost conferit acest drept de administrare. Este neclar ce semnificație se dă sintagmei "luciu de apă", de vreme ce, în opinia reclamantei, luciul de apă nu semnifică altceva decât întinderea apei, importantă numai pentru determinarea apartenenței la domeniul public al statului sau la domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, în lumina art. 3 din Legea apelor nr. 107/1996.

Înscrisurile depuse în apel de Agenția Domeniilor Statului, ulterioare H.G. nr. 904/2002, atestă numai că A.D.S. a predat și a pus în posesie Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol suprafața de 5276 ha. - ape, bălți - luciu apă, Protocol nr. 45947/2003 și P.V. de punere în posesie nr. 2811/2003, fără ca în anexă să fie menționată și balta Baciu. Regimul proprietății bălții Baciu nu putea fi schimbat prin ordine ministeriale sau prin protocoale de predare-primire și, prin urmare, reclamantei nu i-a fost opus niciun titlu de proprietate. - contractul de concesiune are vădit o cauză ilicită, de vreme ce de un bun aparținând domeniului public al unității administrativ-teritoriale nu poate dispune decât unitatea administrativ-teritorială prin consiliul local care administrează domeniul public sau privat al acesteia.

Sancțiunea nu poate fi decât nulitatea absolută a contractului de concesiune, astfel cum corect a reținut și instanța de fond; - hotărârea recurată apare ca nemotivată, motivarea fiind neclară, neconvingătoare, lipsită de pertinență și cuprinzând considerente contradictorii, cu trimiteri la dispoziții legale inaplicabile în speță sau cu omiterea analizării a celor relevante. Instanța de apel nu a făcut nicio analiză a titlului de proprietate al reclamantei, după cum nu a făcut nicio comparație a titlurilor pentru a aprecia care este preferabil, care este mai caracterizat. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele: 1. În ceea ce privește prima critică de recurs se constată că, pe lângă faptul că reclamanta nu are interes în formularea acesteia, calitatea procesuală este strâns legată de temeinicia acțiunii.

2. Dispoziția din sentința primei instanțe referitoare la revendicarea bunului nu a intrat în puterea lucrului judecat în sensul invocat de recurentă, față de faptul că a declarat apel numai pârâta SC "O.A." SRL. Aceasta întrucât valabilitatea contractului de concesiune încheiat de pârâta-apelantă nu poate fi disociată de acțiunea în revendicare, întrucât soluția este determinată de stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Atâta timp cât prin decizia de apel s-a validat actul de concesiune (a se vedea și cele arătate mai jos din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), această soluție influențează și cererea în revendicare. 3. După cum rezultă din motivarea sentinței primei instanțe, s-a reținut că imobilul ce face obiectul prezentului litigiu a trecut în proprietatea publică a Comunei Rasova în temeiul H.G.

nr. 904/2002, astfel că nu este legal contractul de concesiune contestat - reaua-credință a cedentului rezultând din faptul că a dispus cu privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuțiilor sale. Prin decizia de apel s-a reținut că terenul este proprietate a statului, că acest lucru reiese din însuși conținutul contractului de concesiune și din atribuțiile Comunei Rasova, care are doar dreptul de administrare a luciului de apă. În ceea ce privește titlul statului asupra imobilului în litigiu nu s-a făcut referire la un act juridic/normativ concret, ci la norme cu caracter general care conferă calitate de gestionari Agenției Domeniilor Statului și Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol cu privire la bunurile aparținând domeniului statului.

Trebuia însă stabilit cu certitudine titlul statului, întrucât acest lucru ține de soluționarea cauzei pe fondul ei, reclamanta prevalându-se în susținerea acțiunii de un titlu de proprietate. Titlul statului nu putea fi reținut de instanța de apel ca având natură juridică de netăgăduit, cu referire la conținutul contractului de concesiune, în condițiile în care valabilitatea acestui act a fost contestată de reclamantă, în sensul că în calitate de cedent (Agenția Domeniilor Statului, în numele statului) a încheiat actul un neproprietar, cu încălcarea dreptului său de proprietate. Nestabilind concret titlul de proprietate al statului, instanța de apel nu a analizat astfel fondul cererii dedusă judecății, fiind atrasă incidența art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. În ceea ce privește calitatea de administrator al luciului de apă a reclamantei, s-a făcut referire la Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2006, care la rândul ei face referire la H.C.L. nr. 42 din 22 septembrie 2005 privind aprobarea bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Rasova. Din această hotărâre emisă de reclamantă rezultă că se aprobă trecerea în administrarea Consiliului Local Rasova a Bălții "Baciu" în suprafață de 176 ha. luciu de apă și 12 ha. teren stufăriș - prin acest act, prin urmare, se acordă administrarea Consiliului Local al reclamantei, în temeiul H.C.L. nr. 42 din 22 septembrie 2005 privind aprobarea bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Rasova, al H.G.

nr. 904/2002 publicată în M. Of. nr. 645bis/2002 (invocată în susținerea acțiunii și reținută de prima instanță) și a art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. 4. În egală măsură, hotărârea de apel este și contradictorie, cu incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care se reține că trecerea în domeniul public al comunei nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare și gestionare a acestuia. Pe de altă parte, trebuie subliniat că prin sentința primei instanțe s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune, cu privire la terenul cu destinație agricolă în suprafață de 120 ha.; acest contract este cel cu nr. 27 din 17 octombrie 2003 încheiat între Agenția Domeniilor Statului și SC "O.A." SRL.

În decizia de apel se face referire la faptul că actul de concesiune s-a încheiat cu SC U.C. SRL, care a dobândit la rândul său bunul la licitația pentru bunuri imobile organizată de Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - Administrația Finanțelor Publice - actul având la bază acordul titularului dreptului de proprietate. În considerarea argumentelor reținute mai sus, Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași curte de apel, care va avea în vedere și celelalte apărări formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta Comuna Rasova, prin primar împotriva Deciziei nr. 82 din 25 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2010.