ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2015

Decizia nr. 2393/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 24 august 2011, reclamanta Administrația Națională "Apele Române", prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să i se restituie dreptul de administrare privind imobilul - A., în suprafață totală de 130 ha, situat în comuna Rasova, Județul Constanța.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că A. este nominalizat în mod expres în H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea bunurilor care fac parte din domeniu public al statului (Anexa nr. 12, poz. 63.939), ca fiind imobil aflat în domeniul public, dat în administrarea Agenției Naționale "Apele Române", în conformitate cu Legea apelor nr. 107/1996 și O.U.G. nr. 107/2002.

Reclamanta a susținut că, în mod nelegal, pârâta Agenția Domeniilor Statului exercită dreptul de administrare asupra terenului, având atribuții doar în privința administrării terenurilor cu destinație agricolă, conform prevederilor Legii nr. 268/2001.

Pârâta Agenția Domeniilor Statului a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că imobilul revendicat se află în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, în baza Legii nr. 317/2009.

Prin Sentința nr. 289 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului și a admis acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională "Apele Române", prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral, obligând pârâta A.D.S. la restituirea dreptului de administrare privind imobilul - A., situat în comuna Rasova, Județul Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a A.D.S., atâta vreme cât nu s-a făcut dovada transferului dreptului de administrare asupra terenului aferent A., astfel că, potrivit încheierii de intabulare nr. 316/2004 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Medgidia, dreptul de administrare al terenului în litigiu aparține A.D.S.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că, deși pârâta A.D.S. administrează terenuri cu destinație agricolă, pe care pot exista și amenajări piscicole, totuși A. nu este o amenajare piscicolă, iar potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 107/2002, Administrația Națională "Apele Române", prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral este titularul dreptului de administrare a terenului aferent A.

Prin Decizia nr. 277 din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de Agenția Domeniilor Statului și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, a fost casată Sentința nr. 289 din 14 iunie 2012 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de control judiciar a avut în vedere că soluția de respingere a excepției privind calității procesuale pasive a A.D.S. s-a fundamentat numai pe încheierea de intabulare din 24 februarie 2004 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Medgidia, fiind înlăturate toate susținerile acestei pârâte privind un eventual transfer al dreptului de administrare pentru terenul aferent A. către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, cu atât mai mult cu cât A. nu se încadrează în noțiunea de "amenajare piscicolă", în sensul dispozițiilor art. 4 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 23/2008.

Pentru înlăturarea oricăror dubii/neclarități cu privire la persoana juridică care are în administrare imobilul în litigiu și pentru a se putea aprecia în deplină cunoștință de cauză asupra temeiniciei acțiunii formulate de reclamantă, instanța de recurs a reținut că este necesară o suplimentare a probatoriului și în acest sens, a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În fond după casare, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 209/CA din 24 noiembrie 2014, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.D.S., a respins acțiunea față de această parte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală și a respins ca nefondată acțiunea formulată împotriva pârâtului Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.D.S. a fost admisă, cu motivarea că, din anul 2009, anterior promovării prezentei acțiuni, A. a fost transmis din administrarea A.D.S. către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, conform protocoalelor de predare-primire nr. 4024 - 4025 din 23 noiembrie 2009, aprobate prin Ordinul nr. 14 din 25 noiembrie 2010 emis de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

De asemenea, s-a avut în vedere că, potrivit Legii nr. 317/2009, A.N.P.A. a fost desemnată ca instituția abilitată cu protecția, conservarea și exploatarea resurselor acvatice, situație care a impus transmiterea în administrarea sa a amenajărilor piscicole, inclusiv a A. din comuna Rasova, județul Constanța.

Reținând că dreptul de administrare a A. aparține A.N.P.A., instanța de fond a respins ca neîntemeiată și acțiunea formulată de reclamantă împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.D.S. și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Soluția de admitere a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a A.D.S. a fost criticată, cu motivarea că terenul în litigiu nu a făcut obiectul unui transfer al dreptului de administrare, astfel că pârâta are calitate procesuală pasivă, conform încheierii de intabulare nr. 316 din 24 februarie 2004 BCPI Medgidia, din care rezultă că a fost intabulat în favoarea sa dreptul de administrare a terenului extravilan în suprafață de 170,40 ha, situat în comuna Rasova, județul Constanța.

Recurenta a arătat că A.D.S. nu a făcut dovada transferului dreptului de administrare asupra cuvetei A. către A.N.P.A., iar Legea nr. 317/2009 se referă numai la subrogarea în drepturi și obligații care derivă din contracte, nu și la transferul dreptului de administrare asupra cuvetei lacului.

Deși A.D.S. administrează terenuri cu destinație agricolă pe care pot exista și amenajări piscicole, recurenta a precizat că A. nu este o amenajare piscicolă, ci un loc natural, care se află în administrarea sa, conform art. 2 alin. (2) și anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 107/2002 privind reorganizarea Companiei Naționale "Apele Române".

Pe fondul cauzei, soluția de respingere ca nefondată a acțiunii formulate împotriva Statului Român a fost criticată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, care prevăd că aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km, malurile și cuvetele lacurilor etc.

În baza acestei legi, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2002 și a Legii nr. 213/1998, A. a fost nominalizat expres în H.G. nr. 1705/2006 ca fiind imobil aflat în domeniul public și în administrarea recurentei, iar intimata A.D.S. nu a avut un asemenea drept, deținând în patrimoniu numai terenurile aflate sub luciul de apă din domeniul privat al statului și terenurile din domeniul public al statului, aflate în administrarea institutelor de cercetări sau a altor companii din subordinea Ministerului Agriculturii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a soluționat excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului, fără stabilirea corectă a cadrului procesual în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată și de titularii drepturilor și obligațiilor din raporturile juridice deduse judecății, încălcând dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, care prevăd că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Astfel, se reține că, prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, avându-se în vedere că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.D.S. nu a fost analizată pe baza înscrisurilor invocate în susținerea acestei excepții și că nu a fost soluționată cererea A.D.S. de introducere în cauză a A.N.P.A., în conformitate cu dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, referitoare la introducerea în cauză a altor subiecte de drept.

Considerentele deciziei de casare au fost numai în parte respectate cu ocazia rejudecării cauzei în fond după casare, deoarece au fost depuse la dosar înscrisurile necesare pentru soluționarea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a A.D.S., dar nu s-a analizat conținutul acestora pentru a se verifica dacă dreptul de administrare transmis prin aceste acte de la A.D.S. la A.N.P.A. are același obiect cu dreptul de administrare, în exercitarea căruia a fost formulată cererea de chemare în judecată și anume, A., având regimul juridic de la natural. Sub acest aspect, se constată că nu au fost examinate apărările recurentei-reclamante prin care s-a susținut că protocoalele de predare-primire din 23 noiembrie 2009 și procesul-verbal de predare din 20 noiembrie 2009 și preluare A.N.P.A. din 13 aprilie 2010, precum și Ordinul nr. 14 din 25 ianuarie 2010 emis de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în baza prevederilor Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura se referă numai la terenurile cu destinație agricolă pe care pot exista amenajări piscicole, fără a avea ca obiect și administrarea cuvetei lacurilor, pentru care atribuții are Administrația Națională "Apele Române" conform prevederilor art. 2 alin. (2) coroborat cu anexa 3 din O.U.G. nr. 107/2002 pentru reorganizarea Campaniei Naționale "Apele Române".

Examinarea acestor apărări se impunea cu atât mai mult cu cât nu s-a contestat că, în favoarea A.D.S. este intabulat dreptul de administrare asupra terenului extravilan în suprafață de 170,40 ha, situat în comuna Rasova, Județul Constanța, înscris în Cartea Funciară nr. 60 Nedefinitivă a localității Rasova, cu nr. cad. 49 COD 1, proprietatea Statului Român, conform Încheierii nr. 316 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Medgidia - Biroul de Carte Funciară și nici situația juridică a A., nominalizat la poz. 63939 din Anexa nr. 12 la H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului bunurilor care fac parte din domeniul public al statului, ca fiind imobil aflat în domeniul public, dat în administrarea recurentei-reclamante, potrivit Legii apelor nr. 107/1996 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2002.

De asemenea, în fond după casare, nu a fost soluționată cererea formulată la data de 21 octombrie 2011 de pârâta A.D.S. pentru introducerea în cauză a Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, deși în primul ciclu procesual, instanța de control judiciar a apreciat că sunt incidente prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept.

Pentru toate considerentele care au fost expuse și față de care nu se mai impune a fi cercetate criticile formulate de recurenta-reclamantă pe fondul pricinii, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. din 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva Sentinței civile nr. 209/CA din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN