ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asuprea recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 27 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 709/2/2012 (303/2011),

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a constatat, legalitatea și temeinicia

luării măsurii arestării preventive a inculpaților M.Ș., A.V., A.L., M.T., A.G.,

G.C., V.C., R.B. și C.G. și a menținut starea de arest a acestora.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut,

în esență că prin Rechizitoriul nr. 585/P/2011 din data de 26 ianuarie 2012, înregistrat

pe rolul acestei instanțe la data de 26 ianuarie 2012, au fost trimiși în judecată,

în stare de arest preventiv, inculpații M.Ș. sub aspectul, săvârșirii a unei infracțiuni

de violare de domiciliu în formă calificată, faptă prev. de art. 192 alin. (2)

C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a trei infracțiuni de lipsire de libertate

în mod ilegal, în formă agravată, faptă prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., o infracțiune de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin.

(1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., A.V. sub aspectul săvârșirii

a două infracțiuni de distrugere, faptă prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., a patru

infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de

art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., a trei infracțiuni

de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și

a patru infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., A.L. sub aspectul săvârșirii

a două infracțiuni de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) C.

pen. cu aplic. art. 41, a unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal

în formă agravată prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen., M.T. sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de șantaj prev. de art.

194 alin. (1) C. pen.; cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., A.G. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.

26 rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. și a unei infracțiuni de complicitate la șantaj

prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen., G.C., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de

art. 194 alin. (1) C. pen. și a unei infracțiuni de tentativă de omor, faptă

prev. de

art. 20 rap. la art. 174 C. pen., toate cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen., V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la

furt calificat, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin.

(1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., R.B., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. de art. 26

rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., C.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea

infractorului, faptă prev. de art. 264 C. pen.

În data de 18 aprilie 2009, inculpatul G.C., împreună cu alte

persoane rămase până în prezent neidentificate, i-a aplicat părții vătămate L.G.

într-un local situat în apropierea Bisericii Vechi a Municipiului Urziceni, mai

multe lovituri cu corpuri dure și cu corpuri tăietoare, provocându-i plăgi tăiate

și fractură cominutivă braț stâng, pentru care a necesitat un număr de 35 - 40 zile

îngrijiri medicale (victima a fost lovită cu obiecte apte să-i suprime viața - săbii

și bâte - și au fost vizate zonele vitale ale corpului - abdomen, prezentând o fractură

de epifiză distală radius stâng și smulgere stiloidâ cubitală cu deplasare, precum

și excoriații pe brațul stând, prin tăiere cu sabia - conform raportului de expertiza

medico - legală nr. Al/8088/2011, leziuni specifice de apărare în condițiile în

care agresorul a vizat capul victimei).

Agresiunea a fost săvârșită ca urmare a nerestituirii unor

sume de bani și ca urmare a refuzului numitului L.G. de a-i divulga inculpatului

locul unde se afla tatăl său, partea vătămată L.P. căruia inculpatul îi împrumutase

o sumă de bani pentru restituirea căreia „a garantat" cumnatul inculpatului

G.C., inculpatul M.Ș.

În data de 14 ianuarie 2010, inculpatul M.Ș., însoțit de fiul

său, minor la acea dată, inculpatul M.S.F.Ș., soția sa, inculpata M.V. și nașul

său inculpatul A.V., a pătruns, în locuința numitei S.A.M., situată în municipiul

Urziceni, județul Ialomița, strada T., fără consimțământul acesteia. În aceleași

împrejurări, cei patru le-au introdus pe S.D., S.A.M. și fiica minoră L.M.L., într-o

cameră, blocându-le libertatea de mișcare, în timp ce M.Ș. o căuta pe partea vătămată

L.P. în celelalte camere ale apartamentului. Ca urmare a faptului că nu a găsit-o

pe partea vătămată, în timp ce o imobiliza pe minora de 4 ani, L.L., inculpatul

M.Ș. a apelat-o telefonic pe parte vătămată L.G., comunicându-i că, în cazul în

care nu-i va restitui sumele de bani datorate, o va abuza sexual pe minoră și o

va sechestra.

În data de 15 martie .2011, învinuiții L.T. și B.Ș. au declarat,

sub prestare de jurământ, la sediul Poliției Municipiului Urziceni, în Dosarul penal

nr. 157/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni (dosar ce a fost

ulterior preluat și conexat la prezenta cauză), fapte mincinoase în legătură cu

gradul de participație penală a inculpatului M.Ș., a inculpatului A.V. și a inculpatului

M.S.F.Ș., nerelatând, totodată, tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale

despre care au fost întrebați, în legătură cu lipsirea de libertate din data de

14 ianuarie 2010 a victimelor S.A., S.D. și a minorei L.L.

În data de 16 martie 2011, inculpata A.M. a declarat sub prestare

de jurământ, la sediul Poliției Municipiului Urziceni, în Dosarul penal nr. 157/P/2010

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni (dosar ce a fost ulterior preluat

și conexat la prezenta cauză), fapte mincinoase în legătură cu gradul de participație

penală a inculpatului M.Ș., a inculpatului A.V. și a inculpatului M.S.F.Ș., nerelatând,

totodată, tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale despre care a fost întrebată,

în legătură cu lipsirea de libertate din data de 14 ianuarie 2010 a victimelor S.A.,

S.D. și a minorei L.L.

În cursul anului 2007, urmare unei datorii de 1.000 euro, pe

care L.G. o avea din anul 2006 față de inculpatul T.M. și care, prin dobânzi de

camătă, a ajuns la 36.000 euro, inculpatul T.M. a exercitat amenințări în mod repetat

asupra părții vătămate L.P., solicitându-i acesteia să-i plătească suma pretinsă.

Urmare acestor amenințări, partea vătămată a convins-o pe angajata sa V.S. să-i

vândă fiicei inculpatului T.M., M.C., în anul 2007, un apartamentul evaluat la suma

de 42.000 euro, contra sumei de 6.000 euro, pentru stingerea acelei datorii. După

încheierea acestui contract oneros, la solicitarea părții vătămate V.S. adresată

inculpatului T.M., privind restituirea sumei de 6.000 euro, ce-i revenea în urma

vânzării apartamentului, inculpatul a amenințat-o cu moartea pentru a o determina

să renunțe la pretențiile acesteia.

În data de 05 august 2009, inculpatul T.M. a amenințat-o pe

partea vătămată, F.S. cu moartea solicitându-i-se în schimb, să divulge adresa la

care se ascundea partea vătămată, numita V.S.

În luna martie 2009, inculpatul A.V. (urmare a unui împrumut

de 6.500 euro acordat părții vătămate R.D., în cursul anului 2008 și care, în urma

dobânzii de camătă, s-a ridicat în anul 2009 la suma de 20.000 euro și ulterior,

la suma de 50.000 euro), împreună cu inculpatul A.L. și în complicitate cu inculpatul

A.G., a chemat-o pe partea vătămată R.D. la adresa numitului A.G., situată în Municipiul

Urziceni, strada M.V., județul Ialomița, sub pretextul purtării unei discuții cu

privire la pretinsele sumele datorate de către partea vătămată inculpatului A.V.

Cu acest prilej cei trei l-au sechestrat pe R.D., nepermițându-i să iasă din locuința

respectivă și să vorbească la telefon și obligându-l să semneze trei chitanțe fictive

prin care recunoștea pretinse datorii și prin care le ceda acestora bunuri mobile

și imobile, utilizând în acest scop violențe fizice și psihice.

În data de 09 iulie 2009, inculpatul A.V. a pătruns, fără drept,

împreună cu învinuitele A.M. și C.A., soția respectiv fiica inculpatului, în domiciliul

părții vătămate R.E., mama părții vătămate R.D., asupra căreia a exercitat acte

de șantaj, prilej cu care cei doi au distrus ușa imobilului (în cauză a fost depusă

plângere prealabilă, în termen legal, la Poliția Municipiului Urziceni, într-o cauză

penală conexată la prezentul dosar).

În data de 12 iulie 2009, inculpatul A.V., cu intenție, împreună

cu învinuitul C.M. și cu o altă persoană, până în prezent, rămasă neidentificată,

a blocat, în trafic autoturismul părții vătămate, R.D., cu autoturismul său, a distrus

autoturismul părții vătămate, exercitând asupra acesteia acte de șantaj, în scopul

obținerii pretinselor sume de bani datorate.

În data de 14 septembrie 2009, inculpatul A.V. a exercitat

acte de violență verbală asupra martorului T.M., angajatului părții vătămate, R.D.,

cu scopul de a o determina pe aceasta din urmă să îi plătească o sumă de bani.

În data de 01 august 2010, inculpatul A.V., în timp ce se afla

pe B-dul Republicii din Municipiul Urziceni, a amenințat-o cu moartea pe partea

vătămată R.M. (soția părții vătămate R.D.) în cazul în care nu-i va da sumele de

bani solicitate.

În vara anului 2009, inculpatul A.V., împreună cu fiul acestuia,

inculpatul M.T.L., la instigarea numitului M.Ș., a pătruns, fără drept, în locuința

părții vătămate F.S., din strada U., Municipiul Urziceni, prilej cu care a amenințat-o

cu moartea în cazul în care nu îi va divulga adresa unde se găsește partea vătămată

L.P.

În luna octombrie 2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la locuința

părții vătămate R.E., situată în Municipiul Urziceni, strada G., județ Ialomița,

unde i-a adresat acesteia și părții vătămate R.D. injurii și cuvinte jignitoare,

cu scopul de a-i determina să achite o pretinsă datorie lui A.V. Tot cu această

ocazie a pulverizat un spray paralizant în direcția părților vătămate, provocându-le

leziuni oculare.

Tot în luna octombrie 2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la

bufetul B. SA, situat pe B-dul Republicii din municipiul Urziceni, în zona gării,

unde își desfășoară activitatea partea vătămată R.E., adresându-i acesteia amenințării

și injurii, în sensul că îi ucide pe unii membri ai familiei dacă nu îi dă o pretinsă

datorie. Cu această ocazie a imobilizat-o pe partea vătămată R.E., ducând-o cu forța

în spatele tejghelei, unde i-a aplicat o lovitură cu podul palmei.

În data de 29 mai 2011, inculpatul C.C. i-a ajutat pe inculpații

M.C., V.C., R.B. și V.G. să scape de urmărirea penală și să rămână cu folosul infracțiunii,

în legătură cu săvârșirea de către aceștia din urmă a unei fapte de furt dintr-un

autoturism, comisă în aceeași dată, sens în care a apelat la comisarul șef de poliție

G.C. La rândul său, inculpatul G.C. în conformitate cu înțelegerea prealabilă i-a

asigurat pe cei patru inculpați că nu vor suporta rigorile legii și le-a solicitat

acestora prin intermediul lui C.C. să arunce bunurile furate în curtea Poliției

Municipiului Urziceni, urmând ca dosarul să rămână în evidența cauzelor cu autori

necunoscuți. Ulterior, i-a prezentat ofițerului însărcinat cu instrumentarea dosarului,

bunurile sustrase afirmând că le-a găsit întâmplător.

În data de 27 iulie 2009, inculpatul C.C., împreună cu fiul

său, inculpatul C.V.,  s-au deplasat la domiciliul părții vătămate F.S. (cunoștință

a părții vătămate L.G.), căreia i-au cerut să-­și retragă plângerile depuse la poliție

împotriva lor și să le comunice adresa la care se află prietenul acesteia, L.G.,

amenințând-o că, în caz contrar, o vor supune la perversiuni sexuale și o vor obliga

să se prostitueze (soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de către Parchetul

de pe lângă Judecătoria Urziceni a fost infirmată de către Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție).

În data de 11 august 2009, inculpatul V.C., a pătruns, fără

drept, în locuința părții vătămate F.S., după care a amenințat-o pe aceasta că îi

va tăia gâtul, dacă nu-și retrage plângerea penală formulată împotriva tatălui lui,

C.C. (în cauză a fost depusă plângere prealabilă, în termen legal iar soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria

Urziceni a fost infirmată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție).

În data de 25 aprilie 2011, inculpatul A.S. a amenințat-o cu

un pistol pe partea vătămată L.P., cu scopul de a o determina să își retragă plângerile

depuse la poliție, împotriva lui M.Ș.

În data de 22 septembrie 2010, inculpatul A.S., a exercitat

violențe verbale asupra soției părții vătămate, R.M. și asupra fiului acestuia minor,

în vârstă de 6 ani, pentru ca aceasta din urmă să-și retragă plângerile penale formulate

împotriva lui A.V.

În cursul anului 2011, inculpatul Ț.G. a întocmit un certificat

fals, prin care se atesta că partea vătămată P.C. avea calitatea de revoluționar,

pe care, inițial, i l-a oferit gratuit iar, ulterior, sub amenințarea cu acțiuni

întreprinse de clanuri interlope, i-a cerut și a obținut de la partea vătămată suma

de 6.000 euro.

În ziua de 25 august 2011, inculpatul Ț.G. i-a solicitat inculpatului

M.Ș. să exercite presiuni psihice asupra părții vătămate A.G., pentru ca aceasta

din urmă să-i remită o pretinsă datorie de 3.000 euro, lucru pe care inculpatul

M.Ș. l-a dus la îndeplinire, în aceeași dată, amenințând-o telefonic pe partea vătămată.

Prin ordonanțele nr. 585/P/2011 din datele de 31 octombrie

2011, 23 noiembrie 2011 și 15 decembrie 2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală

față de inculpații M.Ș., A.V., A.L., A.G., M.T., M.C., V.C., C.V., G.C., M.S.F.Ș.,

M.V., C.G. pentru săvârșirea faptelor mai sus expuse.

Față de inculpații A.G., G.C., G.C., M.Ș., M.T., A.L. și A.V.

au fost emise mandate de arestare preventivă cu numerele 156/UP/2011, 157/UP/2011,

158/UP/2011, 160/UP/2011, 159/UP/2011, 154/UP/2011 și 154/UP/2011, pentru o perioadă

de 29 zile, prin încheierea din data de 31 octombrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, în Dosar nr. 9370/3/2011, mandate ce au fost prelungite până

la data de 28 ianuarie 2012, inclusiv, reținându-se că inculpatul se află în situația

prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Față de actele și lucrările cauzei, văzând și dispozițiile

art. 300

1

alin. (1), (3) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că

măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în

vigoare, respectiv cele ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., corespunzând și scopului

prev. de art. 136 C. pen. constând în buna desfășurare a procesului penal.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, rezultă din probele

efectuate până în prezent, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate,

declarațiile martorilor, rapoartele psiholigice, raportul de expertiză medico-legală;

procese-verbale, declarații martori cu identitate protejată; procese-verbale de

prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice; procese-verbale de constituirea

planșelor fotografice in vederea prezentării pentru recunoaștere; procese-verbale

de percheziții domiciliare și planșe fotografice aferente; procese-verbale de efectuare

a unor percheziții informatice; planșe fotografice privind bunurile găsite co ocazia

perchezițiilor domiciliare; harta relațională privind o grupare infracțională ce

este condusă de M.Ș.; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice;

raportul din data de 31 octombrie 2011 a ag. șef de poliție Ț.N.; procesul-verbal

din data de 31 octombrie 2011 a comisarului de poliție A.C. din cadrul I.G.P.R.

- Direcția de Investigații Criminale; procesul verbal din data de 31 octombrie 2011

privind desigilarea locuinței numitei C.A., situată în corn. B., jud. Ialomița;

procesele-verbale de investigații; procesul verbal de verificare din data de 28

octombrie 2011 a calității de revoluționar a numitului P.C., ceea ce jusitifică

incidența in cauza a disp. art. 143 C. proc. pen. rap. la art. 68

1

C. proc. pen., din toate probele administrate până la acest moment rezultând că

există indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor

indicate în propunerea de arestare preventivă.

Totodată, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite

și cerințele prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul existenței indiciilor

că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică

reiese din circumstanțele și împrejurările comiterii faptelor - prin exercitarea

de violențe asupra părților vătămate, inculpații acționând împreună pentru a înfrânge

rezistența victimelor, faptă care prezintă un grad de pericol ridicat dar și din

temerea că lăsați în libertate inculpații ar putea comite fapte de același gen.

S-a mai reținut că există date din care rezultă că inculpații

au încercat să influențeze buna desfășurare a procesului, acționând pentru influențarea

martorilor, pentru a găsi modalități ca părțile vătămate să-și schimbe declarațiile.

În privința inculpaților A.G., R.B. și V.C., Curtea de apel

a reținut că, deși nu sunt trimiși în judecată pentru fapte de violență menținerea

stării de arest se impune ținând cont de circumstanțele reale în care se presupune

că au comis faptele, de circumstanțele lor personale, dar și de necesitatea de a

se evita posibilitatea influențării martorilor și în general a probelor ce urmează

a fi administrate.

Cu privire la inculpatul C.G. s-a reținut că pericolul concret

rezultă atât din gravitatea faptei comise, din modalitatea de acționare, acesta

comițând faptele în calitate de lucrător de poliție, ceea ce este de natură să aducă

o afectare gravă a încrederii opiniei publice în integritatea instituțiilor statului.

Curtea de apel a reținut că, motivele care au stat la baza

arestării inculpaților se mențin in continuare, nu s-a făcut dovada de nici un inculpat

că ar fi apărut elemente noi care să justifice judecarea acestora in stare de libertate.

împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații M.Ș., A.V., A.L., M.T.,

A.G., G.C., V.C., R.B. și C.G., solicitând judecarea în stare de libertate iar în

subsidiar, inculpații A.V., A.L., A.G., R.B. și G.C. au solicitat înlocuirea măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv inculpații

M.T. și V.C., au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi țara.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile

în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea sunt nefondate pentru

considerentele ce urmează.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată

că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților M.Ș., A.V., A.L.,

M.T., A.G., G.C., V.C., R.B. și C.G, se mențin.

Sub aspectul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., raportat

la art. 68

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că probatoriul administrat

până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au

comis infracțiunile pentru care au fost arestați și ulterior trimiși în judecată.

Referitor la dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că și acestea sunt întrunite, în sensul că infracțiunile de

săvârșirea cărora sunt acuzați recurenții inculpați (inculpații M.Ș. sub aspectul

săvârșirii a unei infracțiuni de violare de domiciliu în formă calificată, a trei

infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, o infracțiune

de șantaj, A.V. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de distrugere, a patru

infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, a trei infracțiuni

de violare de domiciliu în formă agravată și a patru infracțiuni de șantaj, A.L.

sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de șantaj în formă continuată, a unei

infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, M.T. sub aspectul

săvârșirii a trei infracțiuni de șantaj, A.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal și a unei infracțiuni de complicitate

la șantaj, G.C. sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de șantaj, și a unei infracțiuni

de tentativă de omor, V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate

la furt calificat, Rupiță Belmond sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate

la furt calificat, C.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului,

faptă prev. de art. 264 C. pen.) sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani

iar lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru

ordinea publică.

În acest context, se impune sublinierea că în jurisprudența

CEDO în special cu referire la unele cauze împotriva Franței (Letellier v. France)

s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice,

anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice

o detenție preventivă.

Timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive

nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea

asupra opiniei publice judecarea inculpaților în stare de libertate pentru infracțiuni

de o asemenea gravitate, existând riscul săvârșirii unor noi astfel de fapte.

Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici caracter

nerezonabil față de particularitățile cauzei și de diligențele sporite cu care au

acționat organele judiciare, în condițiile în care de la luarea măsurii arestării

preventive au trecut cea trei luni de zile.

CEDO stipulează în art. 5 parag. 1 lit. c) necesitatea existenței

unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o

infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul

său nearbitrar.

În Hotărârea Murray v. Regatul Unit, CEDO a subliniat că dacă

sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elemente indispensabile ale

rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât

sub condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații care ar stabili o latură

obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nicio privare

de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau

de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură) indiferent de valoarea lor,

în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.

Prin hotărârea Calejja v. Malta, Înalta Curte a apreciat că

faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să

fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.

În speța dedusă judecății, se are în vedere nu numai conformitatea

cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al

bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum

și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

La acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun

motiv întemeiat pentru punerea în libertate, ci apreciază că întregul material probator

administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă

măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv

reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se

impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din CEDO care

protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente

și suficiente a o justifica.

Pertinența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță

în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile

art. 136 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru

buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile

procesuale de care aceasta se bucură conform legislației în vigoare.

În consecință, Înalta Curte va constata legalitatea și temeinicia

luării măsurii arestării preventive a inculpaților și va menține starea de arest

preventiv a acestora.

Pe cale de consecință constată că măsura arestării preventive

a fost luată cu respectarea prevederilor legale și că nu s-au schimbat temeiurile

avute în vedere la momentul arestării preventive, în acord cu art. 139 alin.

(1) și (3) C. proc. pen.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile

formulate de inculpații M.Ș., A.V., A.L., M.T., A.G., G.C., V.C., R.B. și C.G. împotriva

încheierii din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, pronunțată în Dosarul nr. 709/2/2012 (303/2011).

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpații

la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

M.Ș., A.V., A.L., M.T., A.G., G.C., V.C., R.B. și G.C. împotriva încheierii din

27 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 709/2/2012 (303/2011).

Obligă recurenții inculpați M.T. și V.C. la plata sumei de

câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați M.Ș., A.V., A.L., A.G., G.C.,

R.B. și G.C. la plata sumei de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2012.