ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2011

A.L. sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, a unei infracțiuni de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A.V. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de distrugere, faptă prev. de art. 217 C. pen., a patru infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a trei infracțiuni de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și a patru infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 26 raportat la art. 189 alin. (2) C. pen. și a unei infracțiuni de complicitate la șantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

G.C., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. și a unei infracțiuni de tentativă de omor, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

C.G., ofițer de poliție judiciară, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.

M.T., sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

M.Ș., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de violare de domiciliu în formă calificată, faptă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a trei infracțiuni de instigare la șantaj, fapte prev. de art. 25 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., a trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, faptă prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a două infracțiuni de șantaj, fapte prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., asupra părților vătămate L.G. și A.G., toate cu aplicarea art. 33 lit a C. pen.

M.S.F.Ș., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și de trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), toate cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. În fapt, s-a reținut că în urma unui împrumut acordat părții vătămate L.P., în cursul anului 2008, în cuantum de 2.000 euro, la care inculpatul M.Ș. percepea dobândă în cuantum de 30% lunar, ajungând în cursul anului 2009 la o datorie de 20.000 euro, iar ulterior 50.000 euro, precum și a imposibilității părții vătămate de a-i restitui sumele solicitate, M.Ș. - direct sau prin intermediari a exercitat acțiuni de violență, începând cu anul 2009 și până în prezent, asupra părții vătămate L.P., fiului părții vătămate L.G., fostei soții a părții vătămate S.D., concubinei fiului părții vătămate S.A.M., nepoatei părții vătămate, minora în vârstă de 6 ani (în prezent) L.M.L., cât și asupra persoanelor aflate în anturajul acesteia sau angajate ale societăților comerciale ale părții vătămate. Astfel, în data de 18 aprilie 2009, inculpatul G.C., la instigarea inculpatului M.Ș., cumnatul său, împreună cu alte persoane până în prezent neidentificate, i-a aplicat părții vătămate L.G. (ca urmare a refuzului acestuia de a-i divulga locul unde se afla tatăl său, partea vătămată L.P.) într-un local situat în apropierea Bisericii Vechi a Municipiului Urziceni, mai multe lovituri cu corpuri dure și cu corpuri tăietoare, provocându-i plăgi tăiate și fractură cominutivă braț stâng, pentru care a necesitat un număr de 35 - 40 zile îngrijiri medicale (victima a fost lovită cu obiecte apte să-i suprime viața - săbii și bâte - și au fost vizate zonele vitale ale corpului (abdomen), prezentând o fractură de epifiză distală radius stâng și smulgere stiloidă cubitală cu deplasare, precum și excoriații pe brațul stând, prin tăiere cu sabia - conform Raportului de expertiză medico-legală nr. Al/8088/2011, leziuni specifice de apărare în condițiile în care agresorul a vizat capul victimei). În vara anului 2009, inculpatul A.V., împreună cu fiul acestuia, inculpatul M.T.L., la instigarea numitului M.Ș. a pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate F.S., din strada U, municipiul Urziceni, a amenințat-o cu moartea dacă nu îi va divulga adresa unde se găsește partea vătămată L.P. În data de 14 ianuarie 2010, inculpatul M.Ș., însoțit de fiul său, minor la acea dată, inculpatul M.S.F.Ș., soția sa, inculpata M.V. și inculpatul A.V. au pătruns, fără drept, în locuința numitei S.A.M., situată în municipiul Urziceni, județul Ialomița, strada T, fără consimțământul acesteia. În aceleași împrejurări, cei patru le-au dus pe S.D., S.A.M. și fiica minoră L.M.L., într-o cameră, blocându-le, în timp ce M.Ș. o căuta pe partea vătămată L.P. în celelalte camere ale apartamentului. Întrucât nu a găsit-o pe partea vătămată, în timp ce o imobiliza pe minora de 4 ani, L.M.L., inculpatul M.Ș. a apelat-o telefonic pe partea vătămată L.G., comunicându-i că, în cazul în care nu-i va restitui sumele de bani datorate, o va abuza sexual pe minoră și o va sechestra. În cursul anului 2007, urmare a unei datorii de 1.000 euro, pe care L.G. o avea din anul 2006 față de inculpatul T.M. și care, prin dobânzi, a ajuns la 36.000 euro, inculpatul T.M. a exercitat amenințări în mod repetat asupra părții vătămate L.P., solicitându-i acesteia să-i plătească suma pretinsă. Urmare a acestor amenințări, partea vătămată a convins-o pe angajata sa V.S. să-i vândă fiicei inculpatului T.M., numita M.C., în anul 2007, un apartament evaluat la suma de 42.000 euro, contra sumei de 6.000 euro, pentru stingerea acelei datorii. După încheierea acestui contract oneros, la solicitarea părții vătămate V.S. adresată inculpatului T.M., privind restituirea sumei de 6.000 euro, ce-i revenea în urma vânzării apartamentului, inculpatul a amenințat-o cu moartea pentru a o determina să renunțe la pretențiile sale. În data de 05 august 2009, inculpatul T.M. a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată F.S. solicitându-i-se în schimb, să divulge adresa la care se ascundea administratora societății concubinului său, L.G., numita V.S. În luna martie 2009, inculpatul A.V. (urmare a unui împrumut de 6.500 euro acordat părții vătămate R.D., în cursul anului 2008 și care, în urma dobânzii de camătă, s-a ridicat în anul 2009 la suma de 20.000 euro și, ulterior, la suma de 50.000 euro), împreună cu inculpatul A.L. zis C. și în complicitate cu inculpatul A.G., a chemat-o pe partea vătămată R.D. la adresa numitului A.G., situată în municipiul Urziceni, strada MV, județul Ialomița, sub pretextul purtării unei discuții cu privire la pretinsele sumele datorate de către partea vătămată inculpatului A.V. Cu acest prilej cei trei l-au sechestrat pe R.D., nepermițându-i să iasă din locuința respectivă și să vorbească la telefon, obligându-l să semneze trei chitanțe fictive prin care recunoștea pretinse datorii și prin care le ceda acestora bunuri mobile și imobile, utilizând în acest scop violențe fizice și psihice. În data de 09 iulie 2009, inculpatul A.V. a pătruns, fără drept, împreună cu alte două persoane (identificate ulterior ca fiind A.M., soția lui A.V. și A.C., fiica lui A.V.), în domiciliul părții vătămate R.C., mama părții vătămate R.D., asupra căreia a exercitat acte de șantaj, prilej cu care au distrus ușa imobilului (în cauză a fost depusă plângere prealabilă, în termen legal, la Poliția Municipiului Urziceni, într-o cauză penală conexată la prezentul dosar). În data de 12 iulie 2009, inculpatul A.V., cu intenție, împreună cu trei persoane (una dintre persoane identificată, ulterior, ca fiind C.M.), a blocat, în trafic autoturismul părții vătămate, R.D., cu autoturismul său, a distrus autoturismul părții vătămate, exercitând asupra acesteia acte de șantaj, în scopul obținerii pretinselor sume de bani datorate. În data de 14 septembrie 2009, inculpatul A.V. a exercitat amenințări asupra martorului T.M., angajatului părții vătămate, R.D., cu scopul de a o determina pe aceasta din urmă să îi plătească o sumă de bani. În luna octombrie 2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la locuința părții vătămate R.C., situată în municipiul Urziceni, strada G, județ Ialomița, unde i-a adresat acesteia și părții vătămate R.D. injurii și cuvinte jignitoare, cu scopul de a-i determina să achite o pretinsă datorie lui A.V. Tot cu această ocazie, a pulverizat un spray paralizant înspre părțile vătămate, provocându-le leziuni oculare. În luna octombrie 2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la bufetul B. SA, situat pe B-dul Republicii din municipiul Urziceni, în zona gării, unde își desfășoară activitatea partea vătămată R.C., adresându-i acesteia amenințări și injurii, în sensul că îi ucide pe unii membri ai familiei dacă nu îi dă o pretinsă datorie. Cu această ocazie a imobilizat-o pe partea vătămată R.C., ducând-o cu forța în spatele tejghelei, unde i-a aplicat o lovitură cu podul palmei. În data de 01 august 2010, inculpatul A.V., în timp ce se afla pe B-dul Republicii din municipiul Urziceni, a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată R.M. (soția părții vătămate R.D.) în cazul în care nu-i va da sumele de bani solicitate. În data de 29 mai 2011, inculpatul C.C. l-a ajutat pe inculpatul M.C. să scape de urmărirea penală și să rămână cu folosul infracțiunii, în legătură cu săvârșirea de către acesta din urmă a unei fapte de furt dintr-un autoturism, comisă în aceeași dată, sens în care a apelat la comisarul șef de poliție C.G., care, la rândul său, în data de 29 mai 2011, l-a ajutat pe M.C. să păstreze produsul infracțiunii de furt și să zădărnicească urmărirea penală, ascunzându-i ofițerului de cercetare penală, din subordinea sa, identitatea reală a autorului. În ziua de 25 august 2011, inculpatul Ț.G. i-a solicitat inculpatului M.Ș. să exercite presiuni psihice asupra părții vătămate A.G., pentru ca aceasta din urmă să-i remită o pretinsă datorie de 3.000 euro, inculpatul M.Ș. amenințând-o telefonic pe partea vătămată. De la momentul arestării preventive a fost completat probatoriul prin audierea martorilor V.M., D.E., O.C., N.E., Z.I., R.G., C.V., C.G., recunoașterile după planșele fotografice a inculpatului T.M. de către martorii V.M. și D.E., reaudiată partea vătămată F.S. și inculpații M.C. și C.C., au fost preluate prin rezoluțiile Procurorului General un număr de trei dosare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni și conexate la prezentul dosar, a fost infirmată rezoluția din Dosarul nr. 1224/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni și s-a procedat la desigilarea coletelor ce conțineau bunurile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare din data de 31 octombrie 2011, ocazie cu care au fost identificate mai multe înscrisuri în care erau consemnate împrumuturile acordate cu dobândă tip camătă unor persoane, printre care și părților vătămate și certificate de înmatriculare ale unor autoturisme ai căror proprietari erau alte persoane decât inculpații ori membrii familiilor acestora. Parchetul a învederat că în cauză, urmează a fi efectuate următoarele acte de urmărire penală: - solicitarea emiterii unor mandate de arestare în lipsă față de A.C., A.M., M.C. și M.T.L., care se află pe teritoriul Franței; - audierea persoanelor (aproximativ 10) care, după cum rezultă din înscrisurile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare din data de 31 octombrie 2011, au împrumutat în sistem camătă diverse sume de bani de la inculpați, în vederea identificării de potențiale părți vătămate; - identificarea și audierea în calitate de martor a numitului „B."; - audierea inculpaților V.C. și a numiților R.B. și V.G., despre care există indicii temeinice că ar fi coautori la săvârșirea infracțiunii de furt din data de 29 mai 2011; - identificarea și audierea celorlalte persoane care l-au ajutat pe inculpatul G.C. să o agreseze pe partea vătămată L.G. la data de 18 aprilie 2009. - identificarea și audierea martorilor oculari care au asistat la agresiunea din data de 18 aprilie 2009 asupra părții vătămate L.G.; - prezentarea materialului de urmărire penală; - întocmirea rechizitoriului. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele: S-a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată numai în ceea ce-i privește pe inculpații A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș., exceptându-l pe inculpatul minor M.S.F.Ș. Astfel, sunt întrunite cerințele art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând indicii temeinice care să justifice bănuiala rezonabilă, pentru un observator obiectiv, că inculpații au comis infracțiunile de care sunt acuzați. Mijloacele de probă pe care s-au întemeiat existența acestor indicii au fost următoarele: 1. Pentru A.L.: declarațiile părților vătămate R.C. și R.D., declarația martorilor S.P. și T.M., declarațiile martorilor cu identitate protejată F.A. și A.l., declarație martor M.N., recunoașteri după planșa fotografică efectuată de către R.C., R.D., A.l. și M.N., copie conformă cu originalul a Dosarului civil nr. 2469/330/2011 al Judecătoriei Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr. 3065/330/2010 și 2867/330/2010 ale Judecătoriei Urziceni; procesul-verbal de percheziție domiciliară potrivit căruia în locuința inculpatului au fost găsite un 6 chitanțe de mână, prin care diverse persoane erau împrumutate cu sume între 5.000 euro și 250.000.000 ROL. 2. Pentru A.V.: declarația părții vătămate F.S., recunoaștere inculpatului după planșă fotografică efectuată de către partea vătămată, declarațiile părților vătămate S.A.M., S.D., L.G. și L.P., referatul de evaluare psihologică privind pe minorul L.M.L., recunoașterea după planșa fotografică efectuată de către partea vătămată S.A., transcrierea convorbirii din 14 ianuarie 2010 obținută de la Serviciul de urgență 112, nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților M.Ș. și A.V. care recunosc că s-au deplasat la apartamentul părții vătămate în data de 14 ianuarie 2010; declarația părții vătămate R.D., declarația martorilor S.P. și T.M., recunoașteri după planșa fotografică efectuată de către R.D., copie conformă cu originalul a Dosarului civil nr. 2469/330/2011 al Judecătoriei Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr. 3065/330/2010 și nr. 2867/330/2010 ale Judecătoriei Urziceni; declarație parte vătămată R.C., R.M. și R.D., declarația martor R.V., declarație martor cu identitate protejată F.A., raport psihologic privind situația minorului R.M., transcrierea convorbirii din 09 iulie 2009 obținută de la Serviciul de urgență 112, recunoaștere după planșa fotografică efectuată de R.C., R.D., R.M., S.P., T.M. și F.A. 3. Pentru A.G.: declarația părții vătămate R.D., declarația martorilor S.P. și T.M., copie conformă cu originalul a Dosarului civil nr. 2469/330/2011 al Judecătoriei Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr. 3065/330/2010 și 2867/330/2010 ale Judecătoriei Urziceni, procesul-verbal de percheziție domiciliară din care reiese că la domiciliul inculpatului A.G. a fost găsită, în original, chitanța despre care partea vătămată R.D. susține că a recunoscut, sub amenințare, o datorie de 34.000 euro, precum și o altă chitanță, întocmită de inculpatul A.G. și numitul L.L., prin care, acesta din urmă recunoștea o datorie de 13.000 euro și se obligă să lase garanție un imobil. 4. Pentru G.C.: declarația părții vătămate L.G. din data de 19 mai 2011, declarația martorului ocular F.S., transcrierea convorbirii din 18 aprilie 2009 obținută de la Serviciul de urgență 112, Raportul de expertiză medico-legală nr. Al/8088/2011, care atestă leziunile traumatice provocate părții vătămate L.G., recunoașterea inculpatului G.C. după planșa fotografică efectuată de către partea vătămată L.G. și martora F.S.; procesul-verbal de percheziție domiciliară din care reiese că în locuința inculpatului fost descoperită o sabie similară celei descrise ca fiind folosită în agresiunea asupra victimei L.G., precum și o bâte de baseball. 5. Pentru C.G.: declarația părții vătămate P.V.M. și recunoașterea după planșa fotografică a numitului M.C. zis V., declarația inculpatului M.C. și a martorei M.C., luate de către inculpatul C.G., în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.G. și inculpatul C.C. în ziua săvârșirii infracțiunii de furt, din care rezultă că cei doi inculpați ajung la o înțelegere, în sensul ca numitul C.C. să recupereze bunurile furate și să i le predea lui C.G., cu condiția ca acesta din urmă să nu îl reaudieze pe inculpatul M.C. și să introducă dosarul în evidența cauzelor cu autori necunoscuți, lucru cu care C.G. este de acord, raportul întocmit de către Subinspector de poliție B.S., care avea spre instrumentare dosarul privind furtul din data de 19 august 2001. 6. Pentru M.T.: declarație de parte vătămată L.P. și V.S., antecontractul de vânzare-cumpărare și contractul de vânzare-cumpărare autentificate privind imobilul aparținând părții vătămate V.S. vândut numitei M.C. - fiica inculpatului T.M. (din conținutul cărora rezultă că partea vătămată nu a primit prețul apartamentului în fața notarului, susținând că acești bani i-ar fi fost dați anterior), declarațiile părților vătămate F.S., V.S. și L.P., declarațiile martorilor V.M. și D.E., recunoașterile după planșa fotografică efectuate de către V.S., F.S., V.M. și D.E. 7. Pentru M.Ș.: declarațiile părților vătămate S.A.M., S.D., L.G. și L.P., referatul de evaluare psihologică privind pe minorul L.M.L., recunoașterea după planșa fotografică efectuată de către partea vătămată S.A., transcrierea convorbirii din 14 ianuarie 2010 obținută de la Serviciul de urgență 112, nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților M.Ș. și A.V. care recunosc că s-au deplasat la apartamentul părții vătămate în data de 14 ianuarie 2010; declarație parte vătămată A.G., transcrierea convorbirilor telefonice purtate în data de 25 august 2011 între Ț.G. și M.Ș., respectiv între M.Ș. și A.G.; procesul-verbal de percheziție la domiciliul inculpaților M.Ș., M.V., M.S.F.Ș., unde au fost descoperite mai multe contracte de împrumut cu diverse persoane fizice și juridice. Apărările acestor inculpați care, după caz, au negat prezența la locul și momentul comiterii faptelor, sau au recunoscut că au fost prezenți în locurile respective, dar au negat comiterea unor fapte de natură penală, au fost infirmate de celelalte mijloace de probă, ce au conturat o presupunere rezonabilă că acești 7 inculpați au comis faptele pentru care sunt cercetați. Faptul că în sarcina inculpatului A.G. s-a reținut forma de participație a complicității, nu face ca acesta să aibă o situație mai ușoară în raport cu autorii faptelor, cu atât mai mult cu cât percheziția domiciliară a relevat și alte cazuri în care acesta a acordat împrumuturi unor persoane fizice, fiind suspectat că practică cămătăria. Referitor la inculpatul M.T., deși limitele pedepselor pentru cele trei infracțiuni de șantaj reținute în sarcina acestuia nu sunt foarte ridicate (6 luni - 5 ani), Curtea nu a făcut abstracție de antecedentele sale penale, ca și de împrejurarea că ulterior arestării preventive s-au adăugat alte probe privind activitatea sa infracțională (depozițiile martorilor V.M. și D.E., ca și recunoașterile după planșa fotografică efectuate de către aceștia). În privința inculpatului C.G., ulterior arestării sale, participația sa infracțională a fost bine conturată în urma audierii inculpaților C.C. și M.C. Apărarea inculpatului G.C. referitoare la suspiciunea corectitudinii certificatului medico-legal a urmat a fi elucidată pe parcursul anchetei, iar raportat la încadrarea juridică dată faptei la acest moment de către procuror (tentativă la omor calificat), care nu poate fi cenzurată de instanță, acuzația a fost suficient de gravă ca să impună o măsură preventivă extremă. Este cert că leziunile produse prin lovirea cu sabia au fost minore și nu au pus viața părții vătămate în primejdie, numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale 25 - 30 fiind determinat de fractura constatată, însă contradicția existentă între cele două certificate medicale, primul atestând doar 10 zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, ar fi trebuit lămurită pentru stabilirea încadrării juridice corespunzătoare. În privința inculpaților M.Ș., A.L. și A.V., Curtea a constatat că au cele mai multe acuzații, ultimii doi nu s-au aflat la primul conflict cu legea penală. Au fost îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Este adevărat că potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, necesitatea arestării preventive nu se poate examina numai în funcție de gravitatea pedepsei (cauza Letellier contra Franței). Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică nu a putut fi apreciat în mod abstract, așa încât, în lipsa unei definiții legale, evaluarea sa se face prin raportare la scopul măsurilor preventive, prin utilizarea criteriilor enumerate de art. 136 alin. ultim C. proc. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Drept urmare, nu s-a putut susține că pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat exclusiv la persoana inculpatului, fără să fie avute în vedere natura, gravitatea faptei și împrejurările concrete de comitere a acesteia, așa cum s-a conturat în raport de probele administrate până la acest moment. Sub acest aspect, infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați au fost comise în urmă cu circa 2 ani, însă faptele au prezentat o gravitate deosebită (inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni contra libertății persoanei, infracțiuni contra persoanei și infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției); unii dintre inculpați au desfășurat o activitate infracțională cu caracter de continuitate și repetabilitate; pentru unele din aceste infracțiuni au fost date soluții de neîncepere a urmăririi penale, ulterior infirmate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, existând indicii că organele judiciare de la nivel local au asigurat o anumită protecție acestor inculpați; dosarul s-a aflat într-un stadiu procesual incipient, căci după preluarea cauzelor de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmărirea penală a fost începută in personam în luna octombrie 2011. În plus, din punct de vedere al datelor personale, s-a constatat că numiții A.L., A.V. și M.T., sunt cunoscuți cu antecedente penale. Toate acestea au determinat concluzia că pentru buna desfășurare a procesului penal s-a impus, în continuare, privarea de libertate a celor opt inculpați. Prin raportare la toate aceste elemente, s-a apreciat că circumstanțele personale favorabile ale inculpaților, constând în lipsa antecedentelor penale în ceea ce-i privește pe A.G., G.C., C.G., M.Ș., respectiv existența unei familii și a unei ocupații stabile în ceea ce-i privește pe A.G., G.C., C.G. și M.Ș., nu au diminuat într-o măsură suficientă periculozitatea inculpaților, pentru a putea dispune lăsarea acestora în stare de libertate, neexistând temeiuri pentru luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara). În ceea ce-l privește pe inculpatul C.G., fapta a prezentat o periculozitate deosebită, chiar dacă infracțiunea pentru care este cercetat este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 7 ani. Din probele administrate a rezultat că acesta a comis fapta în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, acționând cu numitul C.C. pentru a-l favoriza pe numitul M.C. și a intervenit în desfășurarea anchetei penale, preluând un corp delict pe care l-a predat ofițerului de caz (subinspectorul B.S.), în scopul de a asigura înlăturarea răspunderii penale a autorului furtului. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.Ș., pericolul pentru ordinea publică a fost conturat și de atitudinea sa în timpul efectuării percheziției domiciliare. Din procesul-verbal încheiat în acest sens, declarația martorului asistent C.C. și raportul întocmit de unul dintre lucrătorii din forțele de intervenție a reieșit că în prezența organelor de poliție și a martorilor asistenți, M.Ș. i-a transmis fiului său, M.D.I.A.: „dacă asta (n.a. percheziția) este din cauza lui "X" (n.a. parte vătămată L.P.) să-l cauți pe băiatul lui "X" și să-i iei viața". Referitor la inculpatul M.S.F.Ș. Curtea a observat că în raport de vârsta pe care o avea la data comiterii faptelor (minor în vârstă de 17 ani), de împrejurarea că s-a aflat sub influența autorității părintești exercitată de inculpatul M.Ș., a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal nu a fost necesară arestarea preventivă, nefiind îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. i) teza a II-a C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Ceea ce-l diferențiază pe inculpatul M.S.F.Ș. de ceilalți 7 inculpați a fost, pe de o parte, starea de minoritate existentă la momentul comiterii faptelor (ceea ce determină și un regim sancționator mai redus), dar și gravitatea mai redusă a acestora, fiind vorba de o manifestare izolată (în ziua de 14 ianuarie 2010), în concret inculpatul asistând pasiv la acțiunea tatălui său. Din această perspectivă, având în vedere circumstanțele reale astfel cum au fost expuse, în special gravitatea mai redusă a faptelor, ca și lipsa antecedentelor penale, Curtea a apreciat că scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. s-a putut realiza în ceea ce-l privește pe inculpatul minor prin luarea unei măsuri restrictive de libertate, cu stabilirea unui control judiciar adecvat, de natură a garanta buna desfășurare a procesului penal. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș., solicitând casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar Curtea de Apel București nu este competentă să o soluționeze. Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu cauza, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Față de dispoziția legală enunțată, se constată că, pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., în sensul să existe probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., iar acestea să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Corect, s-a apreciat de instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș., fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 155 și urm. C. proc. pen. În cauză, există probe și indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68 1 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar în acest sens se au în vedere interceptări ale convorbirilor telefonice, coroborate cu depozițiile părților vătămate, martorilor, procese-verbale de percheziție domiciliară și recunoaștere din planșa foto. În sensul art. 5 parag. 1 din Convenție, legalitatea privării de libertate este condiționată de existenta unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit o infracțiune de către inculpat, iar noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea europeană în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare. În cauză, probele strânse până la acest moment procesual oferă suficiente indicii în sensul că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Referitor la condiția impusă de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă în continuare pentru fiecare dintre inculpați, întrucât unele dintre infracțiunile presupus săvârșite au pedeapsa prevăzută de lege, închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpații au fost arestați preventiv pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ceea ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele respective, din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen - șantaj, lipsire de libertate în mod nelegal, distrugere, violare de domiciliu, favorizare a infractorului, tentativă de omor și care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății. Susținerile inculpaților A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș., în sensul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât sunt necunoscuți cu antecedente penale, au familii organizate și anterior arestării preventive aveau locuri de muncă, sunt într-adevăr circumstanțe favorabile inculpaților, însă în raport de natura infracțiunilor presupus a fi comise, de caracterul organizat al activității infracționale desfășurată pe o perioadă de timp, de gradul de pericol social al faptelor, este justificată aprecierea primei instanțe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Faptele pentru care sunt cercetați inculpații prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului creează o stare de neliniște capabilă să justifice prelungirea duratei arestării preventive, iar durata rezonabilă a arestării preventive nu a fost depășită în cauză, prin raportare la criteriile utilizate de Curtea Europeană pentru a determina caracterul rezonabil al acestui termen; durata efectivă a detenției, cuantumul pedepsei în caz de condamnare, complexitatea cauzei. Astfel fiind, Înalta Curte în acord cu prima instanță constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și justifică necesitatea menținerii în continuare a inculpaților în stare de arest pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, măsura arestării preventive se impune a fi prelungită și pentru efectuarea actelor de urmărire penală indicate în cererea de prelungire a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Critica apărării referitoare la necompetența primei instanțe în soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive este nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 155 alin. (2) C. proc. pen., prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de deținere, locul unde s-a constatat săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În cauză, instanța competentă să judece cauza în fond este curtea de apel dată fiind calitatea inculpatului C.G. - comisar șef de poliție, fiind ofițer de poliție judiciară. Ca atare, Curtea de Apel București este competentă să soluționeze și propunerea de arestare preventivă a inculpaților, fiind în același timp și instanța în a cărei circumscripție se afla locul de deținere a inculpaților - Arestul Direcției Generale de Poliție al Municipiului București. Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 10050/2/2011 (3877/2011), iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.