ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

penale de față:

Prin Încheierea de ședință din data de 25

noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în

Dosarul nr. 10.050/2/2011 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică în ceea ce-i privește pe inculpații A.L., A.V., A.G., G.C.,

C.G., M.T. și M.Ș.

În temeiul art. 159

raportat la art. 155 C. proc. pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării

preventive a inculpaților A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș. pe o

perioadă de 30 de zile, de la 30 noiembrie 2011 la 29 decembrie 2011, inclusiv.

A respins propunerea

formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică în ceea ce-l privește pe inculpatul

M.S.F.Ș.

Conform art. 149

1

cu referire la art. 146 alin. (11

1

) C. proc. pen. raportat la art.

145

1

C. proc. pen., a luat față de inculpatul M.S.F.Ș. măsura

obligării de a nu părăsi România fără încuviințarea organului judiciar, pe o

perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 noiembrie 2011 la 29 decembrie

2011 inclusiv.

Conform art. 145

1

cu referire la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., pe durata măsurii

obligării de a nu părăsi țara, inculpatul a fost obligat să respecte

următoarele obligații:

a) să se prezinte la

organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la

organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului

de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este

chemat;

c) să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea organelor judiciare;

d) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

e) să nu se apropie

de părțile vătămate și de martorii din cauză și să nu comunice, direct sau

indirect, cu aceștia.

Conform art. 145

alin. (2

2

) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului că, în cazul

încălcării cu rea-credință a acestor obligații, s-ar fi luat măsura arestării

preventive.

S-a reținut că,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică a înaintat referatul cu propunere de prelungire a

măsurii arestării preventive a inculpaților A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T.,

M.Ș. și M.S.F.Ș. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30

noiembrie 2011.

În motivarea

propunerii s-a arătat că în urma preluării mai multor cauze de la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și Parchetul de pe lângă

Judecătoria Urziceni, a conexării unor cauze dar și a infirmării rezoluțiilor

date în Dosarele nr. 1937/P/2009, 2081/P/2009 și 1224/2007 ale Parchetului de

pe lângă Judecătoria Urziceni, secția de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a desfășurat

urmărirea penală în Dosarul nr. 585/P/2011 cu privire la 21 de inculpați, printre

care și cei 8 pentru care s-a formulat propunerea de prelungire a măsurii

arestării preventive.

Prin încheierea de

ședință din data de 01 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală (Dosar 9370/2/2011) s-a dispus, luarea măsurii arestării preventive față

de inculpații A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T., M.Ș. și M.S.F.Ș. pe o durată

de 29 zile.

Inculpații au fost

cercetați pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

săvârșirii unei infracțiuni de șantaj în formă continuată prev. de art. 194

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, a unei infracțiuni de șantaj în formă

continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

a unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată

prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirii a două infracțiuni de distrugere, faptă prev. de art. 217 C. pen., a

patru infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev.

de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a trei

infracțiuni de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin.

(2) C. pen. și a patru infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirii infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal

prev. de art. 26 raportat la art. 189 alin. (2) C. pen. și a unei infracțiuni

de complicitate la șantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirii unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin. (1) C.

pen. și a unei infracțiuni de tentativă de omor, faptă prev. de art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

poliție judiciară, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea

infractorului prev. de art. 264 C. pen.

săvârșirii a trei infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirii unei infracțiuni de violare de domiciliu în formă calificată, faptă

prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a

trei infracțiuni de instigare la șantaj, fapte prev. de art. 25 raportat la

art. 194 alin. (1) C. pen., a trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod

ilegal, în formă agravată, faptă prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a două infracțiuni de șantaj, fapte prev. de

art. 194 alin. (1) C. pen., asupra părților vătămate L.G. și A.G., toate cu

aplicarea art. 33 lit a C. pen.

aspectul săvârșirii unei infracțiuni de violare de domiciliu în formă agravată

prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și de trei infracțiuni de lipsire de

libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de 189 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 33 lit. a), toate cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În fapt, s-a reținut

că în urma unui împrumut acordat părții vătămate L.P., în cursul anului 2008,

în cuantum de 2.000 euro, la care inculpatul M.Ș. percepea dobândă în cuantum

de 30% lunar, ajungând în cursul anului 2009 la o datorie de 20.000 euro, iar

ulterior 50.000 euro, precum și a imposibilității părții vătămate de a-i

restitui sumele solicitate, M.Ș. - direct sau prin intermediari a exercitat

acțiuni de violență, începând cu anul 2009 și până în prezent, asupra părții

vătămate L.P., fiului părții vătămate L.G., fostei soții a părții vătămate

S.D., concubinei fiului părții vătămate S.A.M., nepoatei părții vătămate,

minora în vârstă de 6 ani (în prezent) L.M.L., cât și asupra persoanelor aflate

în anturajul acesteia sau angajate ale societăților comerciale ale părții

vătămate.

Astfel, în data de 18

aprilie 2009, inculpatul G.C., la instigarea inculpatului M.Ș., cumnatul său,

împreună cu alte persoane până în prezent neidentificate, i-a aplicat părții

vătămate L.G. (ca urmare a refuzului acestuia de a-i divulga locul unde se afla

tatăl său, partea vătămată L.P.) într-un local situat în apropierea Bisericii

Vechi a Municipiului Urziceni, mai multe lovituri cu corpuri dure și cu corpuri

tăietoare, provocându-i plăgi tăiate și fractură cominutivă braț stâng, pentru

care a necesitat un număr de 35 - 40 zile îngrijiri medicale (victima a fost

lovită cu obiecte apte să-i suprime viața - săbii și bâte - și au fost vizate

zonele vitale ale corpului (abdomen), prezentând o fractură de epifiză distală

radius stâng și smulgere stiloidă cubitală cu deplasare, precum și excoriații

pe brațul stând, prin tăiere cu sabia - conform Raportului de expertiză

medico-legală nr. Al/8088/2011, leziuni specifice de apărare în condițiile în

care agresorul a vizat capul victimei).

În vara anului 2009,

inculpatul A.V., împreună cu fiul acestuia, inculpatul M.T.L., la instigarea

numitului M.Ș. a pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate F.S., din

strada U, municipiul Urziceni, a amenințat-o cu moartea dacă nu îi va divulga

adresa unde se găsește partea vătămată L.P.

În data de 14

ianuarie 2010, inculpatul M.Ș., însoțit de fiul său, minor la acea dată,

inculpatul M.S.F.Ș., soția sa, inculpata M.V. și inculpatul A.V. au pătruns,

fără drept, în locuința numitei S.A.M., situată în municipiul Urziceni, județul

Ialomița, strada T, fără consimțământul acesteia. În aceleași împrejurări, cei

patru le-au dus pe S.D., S.A.M. și fiica minoră L.M.L., într-o cameră,

blocându-le, în timp ce M.Ș. o căuta pe partea vătămată L.P. în celelalte

camere ale apartamentului. Întrucât nu a găsit-o pe partea vătămată, în timp ce

o imobiliza pe minora de 4 ani, L.M.L., inculpatul M.Ș. a apelat-o telefonic pe

partea vătămată L.G., comunicându-i că, în cazul în care nu-i va restitui

sumele de bani datorate, o va abuza sexual pe minoră și o va sechestra.

În cursul anului

2007, urmare a unei datorii de 1.000 euro, pe care L.G. o avea din anul 2006

față de inculpatul T.M. și care, prin dobânzi, a ajuns la 36.000 euro,

inculpatul T.M. a exercitat amenințări în mod repetat asupra părții vătămate

L.P., solicitându-i acesteia să-i plătească suma pretinsă. Urmare a acestor

amenințări, partea vătămată a convins-o pe angajata sa V.S. să-i vândă fiicei

inculpatului T.M., numita M.C., în anul 2007, un apartament evaluat la suma de

42.000 euro, contra sumei de 6.000 euro, pentru stingerea acelei datorii. După

încheierea acestui contract oneros, la solicitarea părții vătămate V.S.

adresată inculpatului T.M., privind restituirea sumei de 6.000 euro, ce-i

revenea în urma vânzării apartamentului, inculpatul a amenințat-o cu moartea

pentru a o determina să renunțe la pretențiile sale.

În data de 05 august

2009, inculpatul T.M. a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată F.S.

solicitându-i-se în schimb, să divulge adresa la care se ascundea

administratora societății concubinului său, L.G., numita V.S.

În luna martie 2009,

inculpatul A.V. (urmare a unui împrumut de 6.500 euro acordat părții vătămate

R.D., în cursul anului 2008 și care, în urma dobânzii de camătă, s-a ridicat în

anul 2009 la suma de 20.000 euro și, ulterior, la suma de 50.000 euro),

împreună cu inculpatul A.L. zis C. și în complicitate cu inculpatul A.G., a

chemat-o pe partea vătămată R.D. la adresa numitului A.G., situată în

municipiul Urziceni, strada MV, județul Ialomița, sub pretextul purtării unei

discuții cu privire la pretinsele sumele datorate de către partea vătămată

inculpatului A.V. Cu acest prilej cei trei l-au sechestrat pe R.D.,

nepermițându-i să iasă din locuința respectivă și să vorbească la telefon,

obligându-l să semneze trei chitanțe fictive prin care recunoștea pretinse

datorii și prin care le ceda acestora bunuri mobile și imobile, utilizând în

acest scop violențe fizice și psihice.

În data de 09 iulie

2009, inculpatul A.V. a pătruns, fără drept, împreună cu alte două persoane

(identificate ulterior ca fiind A.M., soția lui A.V. și A.C., fiica lui A.V.),

în domiciliul părții vătămate R.C., mama părții vătămate R.D., asupra căreia a

exercitat acte de șantaj, prilej cu care au distrus ușa imobilului (în cauză a

fost depusă plângere prealabilă, în termen legal, la Poliția Municipiului

Urziceni, într-o cauză penală conexată la prezentul dosar).

În data de 12 iulie

2009, inculpatul A.V., cu intenție, împreună cu trei persoane (una dintre

persoane identificată, ulterior, ca fiind C.M.), a blocat, în trafic

autoturismul părții vătămate, R.D., cu autoturismul său, a distrus autoturismul

părții vătămate, exercitând asupra acesteia acte de șantaj, în scopul obținerii

pretinselor sume de bani datorate.

În data de 14

septembrie 2009, inculpatul A.V. a exercitat amenințări asupra martorului T.M.,

angajatului părții vătămate, R.D., cu scopul de a o determina pe aceasta din

urmă să îi plătească o sumă de bani.

În luna octombrie

2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la locuința părții vătămate R.C., situată în

municipiul Urziceni, strada G, județ Ialomița, unde i-a adresat acesteia și

părții vătămate R.D. injurii și cuvinte jignitoare, cu scopul de a-i determina

să achite o pretinsă datorie lui A.V. Tot cu această ocazie, a pulverizat un

spray paralizant înspre părțile vătămate, provocându-le leziuni oculare.

În luna octombrie

2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la bufetul B. SA, situat pe B-dul Republicii

din municipiul Urziceni, în zona gării, unde își desfășoară activitatea partea

vătămată R.C., adresându-i acesteia amenințări și injurii, în sensul că îi

ucide pe unii membri ai familiei dacă nu îi dă o pretinsă datorie. Cu această

ocazie a imobilizat-o pe partea vătămată R.C., ducând-o cu forța în spatele

tejghelei, unde i-a aplicat o lovitură cu podul palmei.

În data de 01 august

2010, inculpatul A.V., în timp ce se afla pe B-dul Republicii din municipiul

Urziceni, a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată R.M. (soția părții

vătămate R.D.) în cazul în care nu-i va da sumele de bani solicitate.

În data de 29 mai

2011, inculpatul C.C. l-a ajutat pe inculpatul M.C. să scape de urmărirea

penală și să rămână cu folosul infracțiunii, în legătură cu săvârșirea de către

acesta din urmă a unei fapte de furt dintr-un autoturism, comisă în aceeași

dată, sens în care a apelat la comisarul șef de poliție C.G., care, la rândul

său, în data de 29 mai 2011, l-a ajutat pe M.C. să păstreze produsul

infracțiunii de furt și să zădărnicească urmărirea penală, ascunzându-i

ofițerului de cercetare penală, din subordinea sa, identitatea reală a

autorului.

În ziua de 25 august

2011, inculpatul Ț.G. i-a solicitat inculpatului M.Ș. să exercite presiuni

psihice asupra părții vătămate A.G., pentru ca aceasta din urmă să-i remită o

pretinsă datorie de 3.000 euro, inculpatul M.Ș. amenințând-o telefonic pe

partea vătămată.

De la momentul

arestării preventive a fost completat probatoriul prin audierea martorilor

V.M., D.E., O.C., N.E., Z.I., R.G., C.V., C.G., recunoașterile după planșele

fotografice a inculpatului T.M. de către martorii V.M. și D.E., reaudiată

partea vătămată F.S. și inculpații M.C. și C.C., au fost preluate prin

rezoluțiile Procurorului General un număr de trei dosare de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Urziceni și conexate la prezentul dosar, a fost infirmată rezoluția

din Dosarul nr. 1224/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni și s-a

procedat la desigilarea coletelor ce conțineau bunurile ridicate cu ocazia

perchezițiilor domiciliare din data de 31 octombrie 2011, ocazie cu care au

fost identificate mai multe înscrisuri în care erau consemnate împrumuturile

acordate cu dobândă tip camătă unor persoane, printre care și părților vătămate

și certificate de înmatriculare ale unor autoturisme ai căror proprietari erau

alte persoane decât inculpații ori membrii familiilor acestora.

Parchetul a învederat

că în cauză, urmează a fi efectuate următoarele acte de urmărire penală:

- solicitarea

emiterii unor mandate de arestare în lipsă față de A.C., A.M., M.C. și M.T.L.,

care se află pe teritoriul Franței;

- audierea

persoanelor (aproximativ 10) care, după cum rezultă din înscrisurile ridicate

cu ocazia perchezițiilor domiciliare din data de 31 octombrie 2011, au

împrumutat în sistem camătă diverse sume de bani de la inculpați, în vederea

identificării de potențiale părți vătămate;

- identificarea și

audierea în calitate de martor a numitului „B.";

- audierea

inculpaților V.C. și a numiților R.B. și V.G., despre care există indicii

temeinice că ar fi coautori la săvârșirea infracțiunii de furt din data de 29

mai 2011;

- identificarea și

audierea celorlalte persoane care l-au ajutat pe inculpatul G.C. să o agreseze

pe partea vătămată L.G. la data de 18 aprilie 2009.

- identificarea și

audierea martorilor oculari care au asistat la agresiunea din data de 18

aprilie 2009 asupra părții vătămate L.G.;

- prezentarea

materialului de urmărire penală;

- întocmirea

rechizitoriului.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele: S-a constatat că

propunerea de arestare preventivă este întemeiată numai în ceea ce-i privește

pe inculpații A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș., exceptându-l pe

inculpatul minor M.S.F.Ș.

Astfel, sunt

întrunite cerințele art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând indicii

temeinice care să justifice bănuiala rezonabilă, pentru un observator obiectiv,

că inculpații au comis infracțiunile de care sunt acuzați.

Mijloacele de probă

pe care s-au întemeiat existența acestor indicii au fost următoarele:

declarațiile părților vătămate R.C. și R.D., declarația martorilor S.P. și

T.M., declarațiile martorilor cu identitate protejată F.A. și A.l., declarație

martor M.N., recunoașteri după planșa fotografică efectuată de către R.C.,

R.D., A.l. și M.N., copie conformă cu originalul a Dosarului civil nr.

2469/330/2011 al Judecătoriei Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr.

3065/330/2010 și 2867/330/2010 ale Judecătoriei Urziceni; procesul-verbal de

percheziție domiciliară potrivit căruia în locuința inculpatului au fost găsite

un 6 chitanțe de mână, prin care diverse persoane erau împrumutate cu sume

între 5.000 euro și 250.000.000 ROL.

declarația părții vătămate F.S., recunoaștere inculpatului după planșă

fotografică efectuată de către partea vătămată, declarațiile părților vătămate

S.A.M., S.D., L.G. și L.P., referatul de evaluare psihologică privind pe

minorul L.M.L., recunoașterea după planșa fotografică efectuată de către partea

vătămată S.A., transcrierea convorbirii din 14 ianuarie 2010 obținută de la

Serviciul de urgență 112, nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților M.Ș. și

A.V. care recunosc că s-au deplasat la apartamentul părții vătămate în data de

14 ianuarie 2010; declarația părții vătămate R.D., declarația martorilor S.P.

și T.M., recunoașteri după planșa fotografică efectuată de către R.D., copie

conformă cu originalul a Dosarului civil nr. 2469/330/2011 al Judecătoriei

Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr. 3065/330/2010 și nr.

2867/330/2010 ale Judecătoriei Urziceni; declarație parte vătămată R.C., R.M.

și R.D., declarația martor R.V., declarație martor cu identitate protejată

F.A., raport psihologic privind situația minorului R.M., transcrierea

convorbirii din 09 iulie 2009 obținută de la Serviciul de urgență 112,

recunoaștere după planșa fotografică efectuată de R.C., R.D., R.M., S.P., T.M.

și F.A.

declarația părții vătămate R.D., declarația martorilor S.P. și T.M., copie

conformă cu originalul a Dosarului civil nr. 2469/330/2011 al Judecătoriei

Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr. 3065/330/2010 și 2867/330/2010

ale Judecătoriei Urziceni, procesul-verbal de percheziție domiciliară din care

reiese că la domiciliul inculpatului A.G. a fost găsită, în original, chitanța

despre care partea vătămată R.D. susține că a recunoscut, sub amenințare, o datorie

de 34.000 euro, precum și o altă chitanță, întocmită de inculpatul A.G. și

numitul L.L., prin care, acesta din urmă recunoștea o datorie de 13.000 euro și

se obligă să lase garanție un imobil.

declarația părții vătămate L.G. din data de 19 mai 2011, declarația martorului

ocular F.S., transcrierea convorbirii din 18 aprilie 2009 obținută de la

Serviciul de urgență 112, Raportul de expertiză medico-legală nr. Al/8088/2011,

care atestă leziunile traumatice provocate părții vătămate L.G., recunoașterea

inculpatului G.C. după planșa fotografică efectuată de către partea vătămată

L.G. și martora F.S.; procesul-verbal de percheziție domiciliară din care

reiese că în locuința inculpatului fost descoperită o sabie similară celei

descrise ca fiind folosită în agresiunea asupra victimei L.G., precum și o bâte

de baseball.

declarația părții vătămate P.V.M. și recunoașterea după planșa fotografică a

numitului M.C. zis V., declarația inculpatului M.C. și a martorei M.C., luate

de către inculpatul C.G., în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară,

transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.G. și inculpatul

C.C. în ziua săvârșirii infracțiunii de furt, din care rezultă că cei doi

inculpați ajung la o înțelegere, în sensul ca numitul C.C. să recupereze

bunurile furate și să i le predea lui C.G., cu condiția ca acesta din urmă să

nu îl reaudieze pe inculpatul M.C. și să introducă dosarul în evidența cauzelor

cu autori necunoscuți, lucru cu care C.G. este de acord, raportul întocmit de

către Subinspector de poliție B.S., care avea spre instrumentare dosarul

privind furtul din data de 19 august 2001.

declarație de parte vătămată L.P. și V.S., antecontractul de vânzare-cumpărare

și contractul de vânzare-cumpărare autentificate privind imobilul aparținând

părții vătămate V.S. vândut numitei M.C. - fiica inculpatului T.M. (din

conținutul cărora rezultă că partea vătămată nu a primit prețul apartamentului

în fața notarului, susținând că acești bani i-ar fi fost dați anterior),

declarațiile părților vătămate F.S., V.S. și L.P., declarațiile martorilor V.M.

și D.E., recunoașterile după planșa fotografică efectuate de către V.S., F.S.,

V.M. și D.E.

declarațiile părților vătămate S.A.M., S.D., L.G. și L.P., referatul de

evaluare psihologică privind pe minorul L.M.L., recunoașterea după planșa

fotografică efectuată de către partea vătămată S.A., transcrierea convorbirii

din 14 ianuarie 2010 obținută de la Serviciul de urgență 112, nu în ultimul

rând, declarațiile inculpaților M.Ș. și A.V. care recunosc că s-au deplasat la

apartamentul părții vătămate în data de 14 ianuarie 2010; declarație parte

vătămată A.G., transcrierea convorbirilor telefonice purtate în data de 25

august 2011 între Ț.G. și M.Ș., respectiv între M.Ș. și A.G.; procesul-verbal

de percheziție la domiciliul inculpaților M.Ș., M.V., M.S.F.Ș., unde au fost

descoperite mai multe contracte de împrumut cu diverse persoane fizice și

juridice.

Apărările acestor

inculpați care, după caz, au negat prezența la locul și momentul comiterii

faptelor, sau au recunoscut că au fost prezenți în locurile respective, dar au

negat comiterea unor fapte de natură penală, au fost infirmate de celelalte

mijloace de probă, ce au conturat o presupunere rezonabilă că acești 7

inculpați au comis faptele pentru care sunt cercetați.

Faptul că în sarcina

inculpatului A.G. s-a reținut forma de participație a complicității, nu face ca

acesta să aibă o situație mai ușoară în raport cu autorii faptelor, cu atât mai

mult cu cât percheziția domiciliară a relevat și alte cazuri în care acesta a

acordat împrumuturi unor persoane fizice, fiind suspectat că practică

cămătăria.

Referitor la

inculpatul M.T., deși limitele pedepselor pentru cele trei infracțiuni de

șantaj reținute în sarcina acestuia nu sunt foarte ridicate (6 luni - 5 ani),

Curtea nu a făcut abstracție de antecedentele sale penale, ca și de

împrejurarea că ulterior arestării preventive s-au adăugat alte probe privind

activitatea sa infracțională (depozițiile martorilor V.M. și D.E., ca și

recunoașterile după planșa fotografică efectuate de către aceștia).

În privința

inculpatului C.G., ulterior arestării sale, participația sa infracțională a

fost bine conturată în urma audierii inculpaților C.C. și M.C.

Apărarea inculpatului

G.C. referitoare la suspiciunea corectitudinii certificatului medico-legal a

urmat a fi elucidată pe parcursul anchetei, iar raportat la încadrarea juridică

dată faptei la acest moment de către procuror (tentativă la omor calificat),

care nu poate fi cenzurată de instanță, acuzația a fost suficient de gravă ca

să impună o măsură preventivă extremă. Este cert că leziunile produse prin

lovirea cu sabia au fost minore și nu au pus viața părții vătămate în

primejdie, numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale 25 - 30 fiind

determinat de fractura constatată, însă contradicția existentă între cele două

certificate medicale, primul atestând doar 10 zile de îngrijiri medicale

necesare vindecării, ar fi trebuit lămurită pentru stabilirea încadrării

juridice corespunzătoare.

În privința

inculpaților M.Ș., A.L. și A.V., Curtea a constatat că au cele mai multe

acuzații, ultimii doi nu s-au aflat la primul conflict cu legea penală.

Au fost îndeplinite

și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Este adevărat că

potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, necesitatea arestării

preventive nu se poate examina numai în funcție de gravitatea pedepsei (cauza

Letellier contra Franței).

Pe de altă parte,

pericolul pentru ordinea publică nu a putut fi apreciat în mod abstract, așa

încât, în lipsa unei definiții legale, evaluarea sa se face prin raportare la

scopul măsurilor preventive, prin utilizarea criteriilor enumerate de art. 136

alin. ultim C. proc. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii,

sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care

se ia măsura.

Drept urmare, nu s-a

putut susține că pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat exclusiv la

persoana inculpatului, fără să fie avute în vedere natura, gravitatea faptei și

împrejurările concrete de comitere a acesteia, așa cum s-a conturat în raport

de probele administrate până la acest moment.

Sub acest aspect,

infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați au fost comise în urmă

cu circa 2 ani, însă faptele au prezentat o gravitate deosebită (inculpații

sunt cercetați pentru infracțiuni contra libertății persoanei, infracțiuni

contra persoanei și infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției); unii

dintre inculpați au desfășurat o activitate infracțională cu caracter de

continuitate și repetabilitate; pentru unele din aceste infracțiuni au fost

date soluții de neîncepere a urmăririi penale, ulterior infirmate de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, existând indicii că

organele judiciare de la nivel local au asigurat o anumită protecție acestor

inculpați; dosarul s-a aflat într-un stadiu procesual incipient, căci după

preluarea cauzelor de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, urmărirea penală a fost începută in personam în luna octombrie 2011.

În plus, din punct de vedere al datelor personale, s-a constatat că numiții

A.L., A.V. și M.T., sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Toate acestea au

determinat concluzia că pentru buna desfășurare a procesului penal s-a impus,

în continuare, privarea de libertate a celor opt inculpați.

Prin raportare la

toate aceste elemente, s-a apreciat că circumstanțele personale favorabile ale

inculpaților, constând în lipsa antecedentelor penale în ceea ce-i privește pe

A.G., G.C., C.G., M.Ș., respectiv existența unei familii și a unei ocupații

stabile în ceea ce-i privește pe A.G., G.C., C.G. și M.Ș., nu au diminuat

într-o măsură suficientă periculozitatea inculpaților, pentru a putea dispune

lăsarea acestora în stare de libertate, neexistând temeiuri pentru luarea unei

alte măsuri preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi

localitatea sau țara).

În ceea ce-l privește

pe inculpatul C.G., fapta a prezentat o periculozitate deosebită, chiar dacă infracțiunea

pentru care este cercetat este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni

la 7 ani. Din probele administrate a rezultat că acesta a comis fapta în

calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, acționând cu numitul C.C. pentru

a-l favoriza pe numitul M.C. și a intervenit în desfășurarea anchetei penale,

preluând un corp delict pe care l-a predat ofițerului de caz (subinspectorul

B.S.), în scopul de a asigura înlăturarea răspunderii penale a autorului

furtului.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul M.Ș., pericolul pentru ordinea publică a fost conturat și de

atitudinea sa în timpul efectuării percheziției domiciliare. Din

procesul-verbal încheiat în acest sens, declarația martorului asistent C.C. și

raportul întocmit de unul dintre lucrătorii din forțele de intervenție a

reieșit că în prezența organelor de poliție și a martorilor asistenți, M.Ș. i-a

transmis fiului său, M.D.I.A.: „dacă asta (n.a. percheziția) este din cauza lui

"X" (n.a. parte vătămată L.P.) să-l cauți pe băiatul lui "X"

și să-i iei viața".

Referitor la

inculpatul M.S.F.Ș. Curtea a observat că în raport de vârsta pe care o avea la

data comiterii faptelor (minor în vârstă de 17 ani), de împrejurarea că s-a

aflat sub influența autorității părintești exercitată de inculpatul M.Ș., a apreciat

că pentru buna desfășurare a procesului penal nu a fost necesară arestarea

preventivă, nefiind îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. i) teza a II-a

C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Ceea ce-l

diferențiază pe inculpatul M.S.F.Ș. de ceilalți 7 inculpați a fost, pe de o

parte, starea de minoritate existentă la momentul comiterii faptelor (ceea ce

determină și un regim sancționator mai redus), dar și gravitatea mai redusă a

acestora, fiind vorba de o manifestare izolată (în ziua de 14 ianuarie 2010),

în concret inculpatul asistând pasiv la acțiunea tatălui său.

Din această

perspectivă, având în vedere circumstanțele reale astfel cum au fost expuse, în

special gravitatea mai redusă a faptelor, ca și lipsa antecedentelor penale,

Curtea a apreciat că scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. s-a putut

realiza în ceea ce-l privește pe inculpatul minor prin luarea unei măsuri

restrictive de libertate, cu stabilirea unui control judiciar adecvat, de

natură a garanta buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs inculpații A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. și

M.Ș., solicitând casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de

prelungire a măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, iar Curtea de Apel București nu este competentă să o

soluționeze.

Examinând încheierea

atacată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu cauza, conform

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților A.V., A.L., A.G.,

G.C., C.G., M.T. și M.Ș. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în

temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă

de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă

temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea

de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Față de dispoziția

legală enunțată, se constată că, pentru a se dispune prelungirea măsurii

arestării preventive a inculpaților, trebuie să fie întrunite condițiile

prevăzute de art. 143 C. proc. pen., în sensul să existe probe sau indicii

temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și să

existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., iar acestea

să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care

să justifice privarea de libertate.

Corect, s-a apreciat

de instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun

în continuare privarea de libertate a inculpaților A.V., A.L., A.G., G.C.,

C.G., M.T. și M.Ș., fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 155 și urm. C. proc.

pen.

În cauză, există

probe și indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68

1

C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au

săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar în acest sens se au în

vedere interceptări ale convorbirilor telefonice, coroborate cu depozițiile

părților vătămate, martorilor, procese-verbale de percheziție domiciliară și

recunoaștere din planșa foto.

În sensul art. 5

parag. 1 din Convenție, legalitatea privării de libertate este condiționată de

existenta unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit o infracțiune de

către inculpat, iar noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea

europeană în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator

obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea

respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare

pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare.

În cauză, probele

strânse până la acest moment procesual oferă suficiente indicii în sensul că

inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Referitor la condiția

impusă de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă în continuare

pentru fiecare dintre inculpați, întrucât unele dintre infracțiunile presupus

săvârșite au pedeapsa prevăzută de lege, închisoarea mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

Inculpații au fost

arestați preventiv pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social

ridicat, ceea ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

faptele respective, din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a

faptelor și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen -

șantaj, lipsire de libertate în mod nelegal, distrugere, violare de domiciliu,

favorizare a infractorului, tentativă de omor și care generează o stare de

neîncredere și insecuritate în rândul societății.

Susținerile

inculpaților A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș., în sensul că nu

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât sunt necunoscuți cu

antecedente penale, au familii organizate și anterior arestării preventive

aveau locuri de muncă, sunt într-adevăr circumstanțe favorabile inculpaților,

însă în raport de natura infracțiunilor presupus a fi comise, de caracterul

organizat al activității infracționale desfășurată pe o perioadă de timp, de

gradul de pericol social al faptelor, este justificată aprecierea primei instanțe

că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Faptele pentru care

sunt cercetați inculpații prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului

creează o stare de neliniște capabilă să justifice prelungirea duratei

arestării preventive, iar durata rezonabilă a arestării preventive nu a fost

depășită în cauză, prin raportare la criteriile utilizate de Curtea Europeană

pentru a determina caracterul rezonabil al acestui termen; durata efectivă a

detenției, cuantumul pedepsei în caz de condamnare, complexitatea cauzei.

Astfel fiind, Înalta

Curte în acord cu prima instanță constată că temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și

justifică necesitatea menținerii în continuare a inculpaților în stare de arest

pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. (1) C.

proc. pen. De asemenea, măsura arestării preventive se impune a fi prelungită

și pentru efectuarea actelor de urmărire penală indicate în cererea de

prelungire a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică.

Critica apărării

referitoare la necompetența primei instanțe în soluționarea propunerii de

prelungire a măsurii arestării preventive este nefondată.

În conformitate cu

dispozițiile art. 155 alin. (2) C. proc. pen., prelungirea duratei arestării

preventive a inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni

competența să judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în grad

acesteia în a cărei circumscripție se află locul de deținere, locul unde s-a

constatat săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului

din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea

penală.

În cauză, instanța

competentă să judece cauza în fond este curtea de apel dată fiind calitatea

inculpatului C.G. - comisar șef de poliție, fiind ofițer de poliție judiciară.

Ca atare, Curtea de

Apel București este competentă să soluționeze și propunerea de arestare

preventivă a inculpaților, fiind în același timp și instanța în a cărei

circumscripție se afla locul de deținere a inculpaților - Arestul Direcției

Generale de Poliție al Municipiului București.

Pentru aceste

considerente, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpații A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. și M.Ș. împotriva

Încheierii din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 10050/2/2011 (3877/2011), iar în temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații A.V., A.L., A.G., G.C., C.G.,

M.T. și M.Ș. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 10050/2/2011 (3877/2011).

Obligă recurentul

inculpat M.T. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții

inculpați A.V., A.L., A.G., G.C., C.G. și M.Ș. la plata sumei de câte 200 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - LM