ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1171/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 709/2/2012 (303/2012), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, a menținut starea de arest a inculpaților R.B., G.C. și V.C. A respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul V.C. A respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat, văzând și dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art. 148 lit. f) C. proc.

pen., corespunzând și scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen. constând în buna desfășurare a procesului penal. S-a mai reținut că probele administrate până în prezent justifică incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 68 1 C. proc. pen., din toate aceste probe rezultând că există indicii temeinice, în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor indicate în propunerea de arestare preventivă. Totodată, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. S-a mai reținut că există date din care rezultă că inculpații au încercat să influențeze buna desfășurare a procesului, acționând pentru influențarea martorilor și a părții vătămate.

În privința inculpaților R.B. și V.C., s-a reținut că deși nu sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență, menținerea stării de arest se impune ținând cont de circumstanțele reale în care se presupune că au fost comise faptele, de circumstanțele lor personale dar și de necesitatea de a se evita posibilitatea influențării martorilor și în general a probelor ce urmează a fi administrate. Cu privire la inculpatul G.C. s-a reținut că în cazul acestui inculpat pericolul concret rezultă atât din gravitatea faptei comise, din modalitatea de acționare, acesta săvârșind faptele în calitate de lucrător de poliție, ceea ce este de natură să aducă o afectare gravă încrederii opiniei publice în integritatea instituțiilor statului.

Instanța de fond a reținut că motivele care au stat la baza arestării inculpaților se mențin în continuare astfel că, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen. s-a apreciat că este justificată menținerea stării de arest a inculpaților. Pentru motivele arătate, instanța a apreciat că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Cu privire la cererile de liberare sub control judiciar s-a arătat că recent inculpații au mai formulat astfel de cereri, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că nu este oportună liberarea sub control judiciar. Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recursuri inculpații V.C., R.B. și G.C.

solicitând, în esență, să fie judecați în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte reține că prin rechizitoriul nr. 585/P/2011 din data de 26 ianuarie 2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26 ianuarie 2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., R.B.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., G.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C. pen., împreună cu alți inculpați. În fapt s-a reținut că în data de 29 mai 2011, inculpatul C.C. i-a ajutat pe inculpații M.C., V.C., R.B. și V.G. să scape de urmărirea penală și să rămână cu folosul infracțiunii, în legătură cu săvârșirea de către aceștia din urmă a unei fapte de furt dintr-un autoturism, comisă în aceeași dată, sens în care a apelat la comisarul șef de poliție G.C.

La rândul său, inculpatul G.C. în conformitate cu înțelegerea prealabilă i-a asigurat pe cei patru inculpați că nu vor suporta rigorile legii și le-a solicitat acestora prin intermediul lui C.C. să arunce bunurile furate în curtea Poliției Municipiului Urziceni, urmând ca dosarul să rămână în evidența cauzelor cu autori necunoscuți. Ulterior, i-a prezentat ofițerului însărcinat cu instrumentarea dosarului, bunurile sustrase afirmând că le-a găsit întâmplător. În data de 27 iulie 2009, inculpatul C.C., împreună cu fiul său, inculpatul C.V., s-a deplasat la domiciliul părții vătămate F.S.

(cunoștință a părții vătămate L.G.), căreia i-au cerut să-și retragă plângerile depuse la poliție împotriva lor și să le comunice adresa la care se află prietenul acesteia, L.G., amenințând-o că, în caz contrar, o vor supune la perversiuni sexuale și o vor obliga să se prostitueze (soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni a fost infirmată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție). Prin ordonanțele nr. 585/P/2011 din datele de 31 octombrie 2011, 23 noiembrie 2011 și 15 decembrie 2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații M.Ș., A.V., A.L., A.G., M.T., M.C., V.C., C.V., G.C., M.S.F.Ș., M.Vi., Gh.C.

pentru săvârșirea faptelor mai sus expuse. Față de inculpații A.G., Gh.C., G.C., M.Ș., M.T., A.L. și A.V. au fost emise mandate de arestare preventivă cu numerele 156/UP/2011, 157/UP/2011, 158/UP/2011, 160/UP/2011, 159/UP/2011, 154/UP/2011 și 154/UP/2011, pentru o perioadă de 29 zile, prin încheierea din data de 31 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosar nr. 9370/3/2011, mandate ce au fost prelungite până la data de 28 ianuarie 2012, inclusiv, reținându-se că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, rezultă din probele efectuate până în prezent, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, rapoartele psihologice, raportul de expertiză medico-legală; procese-verbale declarații martori cu identitate protejată; procese - verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice; procese - verbale de constituirea planșelor fotografice în vederea prezentării pentru recunoaștere; procese-verbale de percheziții domiciliare și planșe fotografice aferente; procese - verbale de efectuare a unor percheziții informatice; planșe fotografice privind bunurile găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare; harta relațională privind o grupare infracțională ce este condusă de M.Ș.; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; raportul din data de 31 octombrie 2011 a ag.

șef de poliție Ț.N.; procesul verbal din data de 31 octombrie 2011 a comisarului de poliție A.C. din cadrul I.G.P.R. - Direcția de Investigații Criminale; procesul verbal din data de 31 octombrie 2011 privind desigilarea locuinței numitei A.C., situată în com. B., jud. Ialomița; procesele-verbale de investigații; procesul verbal de verificare din data de 28 octombrie 2011 a calității de revoluționar a numitului P.C. Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel București a reținut ca fiind justificată incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 68 1 C. proc. pen., din toate probele administrate până la acest moment rezultând că există indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor indicate în propunerea de arestare preventivă.

Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, în sensul existenței indiciilor că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele și împrejurările comiterii faptelor - prin exercitarea de violențe asupra părților vătămate, inculpații acționând împreună pentru a înfrânge rezistența victimelor, faptă care prezintă un grad de pericol ridicat dar și din temerea că, lăsați în libertate, inculpații ar putea comite fapte de același gen.

Este de subliniat că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie să se facă abstracție de gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, de modalitatea comiterii acestor fapte, de scopul și urmările activității infracționale. În privința inculpaților R.B. și V.C., deși nu sunt trimiși în judecată pentru fapte de violență, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, menținerea stării de arest se impune ținând cont de circumstanțele reale în care se presupune că au fost comise faptele, de circumstanțele lor personale, dar și de necesitatea de a se evita posibilitatea influențării martorilor și în general a probelor ce urmează a fi administrate.

Cu privire la inculpatul G.C., pericolul concret rezultă atât din gravitatea faptei comise, din modalitatea comiterii acesteia, din calitatea pe care inculpatul a avut-o la momentul săvârșirii faptei, aceea de lucrător de poliție, ceea ce este de natură să afecteze grav încrederea opiniei publice în integritatea autorităților statului. Procedând la verificarea legalității arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel București a apreciat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, reținând de asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. În ceea ce privește cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc.

pen. față de considerentele mai sus expuse și de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, interesul public al menținerii ordinii trecând înaintea dreptului inculpaților arestați preventiv, la libertate. Temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană. Înalta Curte constată că nici critica referitoare la nemotivarea încheierii recurate nu este întemeiată. Încheierea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de fond a realizat o analiză a situației de fapt și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc.

pen., a motivat în drept soluția pronunțată și a răspuns tuturor criticilor formulate de apărare, ca atare apreciază Înalta Curte că nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea încheierii. Față de considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate de inculpați, ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.C., R.B. și G.C. împotriva încheierii din 14 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 709/2/2012/a3 (303/2012). Obligă recurenții inculpați G.C. și R.B. la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat V.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.