ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1171/2012

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie 2012 pronunțată

în Dosarul nr. 709/2/2012 (303/2012), Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, printre altele, a menținut starea de arest a inculpaților R.B., G.C. și

V.C.

A respins cererea de

liberare sub control judiciar formulată de inculpatul V.C.

A respins cererile de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau

localitatea.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a constatat, văzând și dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art. 148 lit. f) C. proc.

pen., corespunzând și scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen. constând în

buna desfășurare a procesului penal.

S-a mai reținut că

probele administrate până în prezent justifică incidența în cauză a

dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 68

1

C. proc.

pen., din toate aceste probe rezultând că există indicii temeinice, în sensul

săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor indicate în propunerea de

arestare preventivă.

Totodată, instanța de

fond a constatat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f)

C. proc. pen.

S-a mai reținut că

există date din care rezultă că inculpații au încercat să influențeze buna

desfășurare a procesului, acționând pentru influențarea martorilor și a părții

vătămate.

În privința

inculpaților R.B. și V.C., s-a reținut că deși nu sunt trimiși în judecată

pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență, menținerea stării de arest se impune

ținând cont de circumstanțele reale în care se presupune că au fost comise

faptele, de circumstanțele lor personale dar și de necesitatea de a se evita

posibilitatea influențării martorilor și în general a probelor ce urmează a fi

administrate.

Cu privire la

inculpatul G.C. s-a reținut că în cazul acestui inculpat pericolul concret

rezultă atât din gravitatea faptei comise, din modalitatea de acționare, acesta

săvârșind faptele în calitate de lucrător de poliție, ceea ce este de natură să

aducă o afectare gravă încrederii opiniei publice în integritatea instituțiilor

statului.

Instanța de fond a

reținut că motivele care au stat la baza arestării inculpaților se mențin în

continuare astfel că, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. s-a

apreciat că este justificată menținerea stării de arest a inculpaților.

Pentru motivele

arătate, instanța a apreciat că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării

preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.

Cu privire la

cererile de liberare sub control judiciar s-a arătat că recent inculpații au

mai formulat astfel de cereri, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a

constatat că nu este oportună liberarea sub control judiciar.

Împotriva acestei

încheieri în termen legal au declarat recursuri inculpații V.C., R.B.

și G.C. solicitând,

în esență, să fie judecați în stare de libertate arătând că nu mai subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub

toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de

inculpați nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele

ce urmează.

Înalta Curte reține

că prin rechizitoriul nr. 585/P/2011 din data de

26 ianuarie 2012, înregistrat pe

rolul acestei instanțe la data de 26 ianuarie 2012, au fost trimiși în

judecată, în stare de arest preventiv, inculpații V.C., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută de

art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., R.B. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută de art. 26

raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., G.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

favorizarea infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C. pen., împreună cu

alți inculpați.

În fapt s-a reținut că

în data de 29 mai 2011, inculpatul C.C. i-a ajutat pe inculpații M.C., V.C., R.B.

și V.G. să scape de urmărirea penală și să rămână cu folosul infracțiunii, în legătură

cu săvârșirea de către aceștia din urmă a unei fapte de furt dintr-un autoturism,

comisă în aceeași dată, sens în care a apelat la comisarul șef de poliție G.C. La

rândul său, inculpatul G.C. în conformitate cu înțelegerea prealabilă i-a asigurat

pe cei patru inculpați că nu vor suporta rigorile legii și le-a solicitat acestora

prin intermediul lui C.C. să arunce bunurile furate în curtea Poliției Municipiului

Urziceni, urmând ca dosarul să rămână în evidența cauzelor cu autori necunoscuți.

Ulterior, i-a prezentat ofițerului însărcinat cu instrumentarea dosarului, bunurile

sustrase afirmând că le-a găsit întâmplător.

În data de 27 iulie 2009,

inculpatul C.C., împreună cu fiul său, inculpatul C.V., s-a deplasat la domiciliul

părții vătămate F.S. (cunoștință a părții vătămate L.G.), căreia i-au cerut să-și

retragă plângerile depuse la poliție împotriva lor și să le comunice adresa la care

se află prietenul acesteia, L.G., amenințând-o că, în caz contrar, o vor supune

la perversiuni sexuale și o vor obliga să se prostitueze (soluția de neîncepere

a urmăririi penale dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni a

fost infirmată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).

Prin ordonanțele nr. 585/P/2011

din datele de 31 octombrie 2011, 23 noiembrie 2011 și 15 decembrie 2011 a fost pusă

în mișcare acțiunea penală față de inculpații M.Ș., A.V., A.L., A.G., M.T., M.C.,

V.C., C.V., G.C., M.S.F.Ș., M.Vi., Gh.C. pentru săvârșirea faptelor mai sus expuse.

Față de inculpații A.G.,

Gh.C., G.C., M.Ș., M.T., A.L. și A.V. au fost emise mandate de arestare preventivă

cu numerele 156/UP/2011, 157/UP/2011, 158/UP/2011, 160/UP/2011, 159/UP/2011, 154/UP/2011

și 154/UP/2011, pentru o perioadă de 29 zile, prin încheierea din data de 31

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosar nr. 9370/3/2011,

mandate ce au fost prelungite până la data de 28 ianuarie 2012, inclusiv, reținându-se

că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Situația de fapt, astfel

cum a fost reținută, rezultă din probele efectuate până în prezent, respectiv plângerile

și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, rapoartele psihologice,

raportul de expertiză medico-legală; procese-verbale declarații martori cu identitate

protejată; procese - verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice;

procese - verbale de constituirea planșelor fotografice în vederea prezentării pentru

recunoaștere; procese-verbale de percheziții domiciliare și planșe fotografice aferente;

procese - verbale de efectuare a unor percheziții informatice; planșe fotografice

privind bunurile găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare; harta relațională

privind o grupare infracțională ce este condusă de M.Ș.;

procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; raportul din data de

31 octombrie 2011 a ag. șef de poliție Ț.N.; procesul verbal din

data de 31 octombrie 2011 a comisarului de poliție A.C. din cadrul I.G.P.R.

- Direcția de Investigații Criminale; procesul verbal din data de 31 octombrie

2011 privind desigilarea locuinței numitei A.C., situată în com. B., jud. Ialomița;

procesele-verbale de investigații; procesul verbal de verificare din data de

28 octombrie 2011 a calității de revoluționar a numitului P.C.

Înalta Curte constată

că în mod corect Curtea de Apel București a reținut ca fiind justificată incidența

în cauză a dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 68

1

C. proc. pen., din toate probele administrate până la acest moment rezultând că

există indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor

indicate în propunerea de arestare preventivă.

Și condițiile prevăzute

de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, în sensul existenței

indiciilor că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică

reiese din circumstanțele și împrejurările comiterii faptelor - prin exercitarea

de violențe asupra părților vătămate, inculpații acționând împreună pentru a înfrânge

rezistența victimelor, faptă care prezintă un grad de pericol ridicat dar și din

temerea că, lăsați în libertate, inculpații ar putea comite fapte de același gen.

Este de subliniat că în

aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie să se facă abstracție de

gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, de modalitatea

comiterii acestor fapte, de scopul și urmările activității infracționale.

În privința inculpaților

R.B. și V.C., deși nu sunt trimiși în judecată pentru fapte de violență, așa cum

în mod corect a reținut și instanța de fond, menținerea stării de arest se impune

ținând cont de circumstanțele reale în care se presupune că au fost comise faptele,

de circumstanțele lor personale, dar și de necesitatea de a se evita posibilitatea

influențării martorilor și în general a probelor ce urmează a fi administrate.

Cu privire la inculpatul

G.C., pericolul concret rezultă atât din gravitatea faptei comise, din modalitatea

comiterii acesteia, din calitatea pe care inculpatul a avut-o la momentul săvârșirii

faptei, aceea de lucrător de poliție, ceea ce este de natură să afecteze grav încrederea

opiniei publice în integritatea autorităților statului.

Procedând la verificarea

legalității arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel București a apreciat

ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, reținând

de asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.

În ceea ce privește cererile

formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură

neprivativă de libertate, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen. față de considerentele mai sus expuse

și de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, interesul public al menținerii

ordinii trecând înaintea dreptului inculpaților arestați preventiv, la libertate.

Temeiurile de fapt și

de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților

nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea

unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană.

Înalta Curte constată

că nici critica referitoare la nemotivarea încheierii recurate nu este întemeiată.

Încheierea atacată cuprinde

motivele pe care se sprijină, instanța de fond a realizat o analiză a situației

de fapt și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., a motivat

în drept soluția pronunțată și a răspuns tuturor criticilor formulate de apărare,

ca atare apreciază Înalta Curte că nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea

încheierii.

Față de considerentele

arătate, apreciind că soluția adoptată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile

declarate de inculpați, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații V.C., R.B. și G.C. împotriva încheierii din

14 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 709/2/2012/a3 (303/2012).

Obligă recurenții inculpați

G.C. și R.B. la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat

V.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 aprilie

2012.