ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 141/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea reclamanta C.N.T.E.E.E.T. SA, cu sediul în București a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Isaccea și Primarul Orașului Isaccea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea titlurilor executorii nr. 15, 16, 17 și 18 din 18 noiembrie2008 și somațiile nr. 10272, 10274, 10276 și 10278 din 18 noiembrie 2008 emise de Consiliul Local Isaccea, ca fiind netemeinice și nelegale și pe cale de consecință să fie exonerată reclamanta de la plata sumelor prevăzute în titlurile executorii și în somațiile de plată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republic, C.N.T.E.E.E.T. SA a înaintat spre soluționare către Consiliul Local Isaccea și Primarul Orașului Isaccea contestația nr. 25307 din 15 decembrie 2008, formulată împotriva titlurilor executorii 15, 16, 17 și 18 din 18 noiembrie 2008 și a somațiilor nr. 10272, 10274, 10276 și 10278 din 18 noiembrie 2008 emise de Consiliul Local Isaccea și prin care solicită anularea titlurilor executorii 15, 16, 17 și 18 din 18 noiembrie 2008 și a somațiilor nr. 10272, 10274, 10276 și 10278 din 18 noiembrie 2008 emise de Consiliul Local Isaccea. Contestația a fost înregistrată la Consiliul Local Isaccea și Primarul Orașului Isaccea la data de 17 decembrie 2008. Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 5 54/2004 cu modificările și completările ulterioare, pârâții aveau obligația de a soluționa plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii.

Deoarece reclamanta nu a primit un răspuns din partea Consiliului Loca Isaccea și a Primarului Orașului Isaccea, aceasta se consideră vătămată îi drepturile și interesele sale legitime a curmare a nesoluționării contestației. A mai arătat reclamanta că la data de 16 mai 2007 s-a încheiat între părți Convenția de eșalonare a plăților nr. C. 107 din 16 mai 2007, prin care au fost eșalonate obligațiile de plată ale „T.E." SA din următoarele titluri executorii: nr. 6/2005, 7/2005, 8/2005, nr. 9/2005, nr. 11/2005, nr. 12/200: 13/2005 și 14/2005.

Toate sumele prevăzute în aceste titluri executorii au fost achitate la termenele convenite în Convenția de eșalonare a plăților nr. C.107 din 16 mai 2007. î ncălcând dispozițiile convenției menționate, la data de 18 noiembrie 2008, Consiliul Local Isaccea și Primarul Orașului Isaccea au emis titlurile executorii nr. 15, 16, 17 și 18. A c onsiderat reclamanta că titlurile executoriii și somațiile plată emise în baza acestora, sunt nelegale deoarece au fost emise în lipsa unui titlu de creanță. Prin sentința nr. 1382 din 13 iulie 2009, Tribunalul Tulcea a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Tulcea a reținut că reclamanta, prin cererea cu care a investit instanța cât și prin susținerile reprezentatului acesteia la termenul din 08 iulie 2009 a precizat că înțelege să își întemeieze cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, apreciind că titlurile executorii și somațiile atacate sunt acte administrative și privesc taxe și impozite, astfel că în raport de valoarea obligațiilor de plată stabilită prin aceasta și a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Constanța.

Curtea de Apel Constanța, prin sentința nr. 456/CA din 19 octombrie 2009 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța; a disjuns cererea având ca obiect anularea somațiilor de plată nr. 10272, 10274, 10276 și 10278 din 18 noiembrie 2008 de cererea având ca obiect anularea titlurilor executorii nr. 15, 16, 17, 18/2008 - pe care a păstrat-o pentru soluționare; a fixat termen la 9 noiembrie 2009, cu citarea părților; a declinat cauza spre competență soluționare Judecătoriei Tulcea sub aspectul cererii privind anularea somațiilor de plată; a constatat ivit conflictul negativ de competență în legătură cu această cerere; a înaintat dosarul pentru realizarea regulatorului de competență I.C.C.J., secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de apel a reținut că în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea somațiilor emise de pârâtul Consiliul Local Isaccea, nu este competentă material să soluționeze această cerere. Somația de plată reprezintă actul prin care se dispune începerea executării silite potrivit art. 145 alin. (1) C. proc. fisc. și acesta poate fi contestat pe calea contestației la executare conform art. 172 alin. (3) C. proc. fisc. Față de natura somațiilor de plată, respectiv aceea de acte de executare silită, și de împrejurarea că soluționarea acestei cereri cade în competența judecătoriei ca instanță cu plenitudine de competență în materie de executare, a declinat soluționarea cererii către această instanță.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost învestită de Curtea de Apel Constanța, constată că în cauză nu există conflict negativ de competență. Reglementarea legală: Cod procedură civilă, art. 20 alin. (2): când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină. Așadar, pentru a exista conflict negativ de competență este necesar să existe cel puțin două hotărâri irevocabile pronunțate de instanțe de grade diferite, care s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină, iar declinarea de competență trebuie să fie reciprocă. Situația de fapt Așa cum s-a enunțat mai sus, în cauza prezentă, Tribunalul Tulcea a declinat competența de soluționare la Curtea de Apel Constanța, iar Curtea de Apel Constanța la Judecătoria Tulcea.

În speță nu este întrunită cerința legală enunțată, întrucât cele două instanțe nu și-au declinat reciproc competența una în favoarea celeilalte, astfel încât nu există conflict negativ de competență, existând declinări succesive, dar la alte instanțe. Conflictul negativ ar fi existat când cele 2 instanțe, respectiv Tribunalul și Curtea de apel și-ar fi declinat competența unul în favoarea celeilalte, și astfel nici una nu se consideră competentă să judece. Ori, în speță, Tribunalul a declinat la Curtea de Apel, iar Curtea de Apel a declinat la Judecătorie, astfel încât instanțele nu se află în conflict negativ context în care nu sunt îndeplinite cerințele art. 20 alin. (2) C. proc. civ. În sensul explicat în precedent este și jurisprudența constantă a jurisdicției supreme (decizia nr. 2755/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată că nu există conflict negativ de competență. Trimite cauza pentru continuarea judecății la Judecătoria Tulcea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.