ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iunie 2009, pe rolul Curții de Apel București, secția aVIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.J. de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că, din cuprinsul Notei de Constatare din aprilie 2009, rezultă că pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Județean Mehedinți la data de 9 noiembrie 1983, în calitate de informator, în scopul încadrării informative a unei persoane semnalate că „ s-a manifestat dușmănos la adresa politicii partidului și statului, a redactat și scos din țară o scrisoare cu conținut ostil RS România care a fost transmisă în luna noiembrie 1983 la postul de radio Europa Liberă și a depus cerere de plecare definitivă din țară cu întreaga familie”, semnând, în acest sens un angajament, la data menționată anterior, având numele conspirativ de colaborator „Ș„.

Reclamantul a mai arătat că în această calitate, pârâtul a furnizat mai multe materiale informative care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist de natură a viza îngrădirea dreptului de exprimare și a libertății de opinie a dreptului la liberă circulație precum și a dreptului la viața privată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității. Prin sentința civilă nr. 4111 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului C.J.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a apreciat că în persoana pârâtului sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 reținând,în esență, următoarele: Din conținutul angajamentului din 9 noiembrie 1983 reiese că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale securității statului în direcția informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesa această structură a statului. Urmare a acestui angajament pârâtul a întocmit mai multe note informative referitoare la mai multe persoane care, fie doreau să părăsească România, fie își exprimau dezacordul față de politica de stat și de partid, de la acea vreme.

Instanța de fond a constatat că din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât la 9 noiembrie 1983 și notele informative depuse la dosar, rezultă că pe parcursul colaborării cu organele de securitate pârâtul a furnizat informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat, fiind astfel îndeplinită prima condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Curtea de apel a apreciat că și cea de-a doua condiție prev. de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită, informațiile cuprinse în notele informative întocmite de către pârât fiind de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prevăzute în Constituția României, de la acea dată.

Astfel, din nota informativă din 20 octombrie 1983, semnată de către pârât rezultă că acesta comunica discuții purtate cu o persoană care intenționa să părăsească România, întrucât era nemulțumită de modul de trai. Totodată, din notele informative din 18 noiembrie 1983 și 25 octombrie 1983, semnate, de asemenea, de pârât, reiese că acesta furniza organelor de securitate, informații referitoare la concepțiile politice ale diverselor persoane și la aprecierile acestora, în ceea ce privește situația politică din România, de la acel moment, precum și la legăturile acestora cu cetățeni străini.

Mai reține instanța de fond că din cuprinsul consemnărilor ofițerilor de securitate, reiese că pârâtul oferea relatări detaliate referitoare la persoane care intenționau să emigreze, corespondau cu realizatori ai postului de radio Europa Liberă sau își exprimau opinii critice la adresa organelor Securității, și care erau apreciate corespunzător de către aceste organe, caracterizările pârâtului realizate de ofițerii securității fiind pozitive. În raport cu conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a reținut că prin informațiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată a persoanelor vizate în notele informative, ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile securității, fiind astfel îndeplinită și ce-a de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Împotriva sentinței civile nr. 4111 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul C.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea recursului formulat, recurentul-pârât a arătat că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O., nu a avut dreptul să se apere nici în fața C.N.S.A.S.-ului și nici în fața instanței de judecată. În acest sens, susține recurentul că, fiind din județul Mehedinți, a sosit la Curtea de Apel București după finalizarea ședinței de judecată așa încât nu a avut posibilitatea de a-și face apărări. Cu privire la procedura desfășurată în fața C.N.S.A.S.

susține recurentul că nu a fost chemat niciodată și nu a avut dreptul la un avocat cea ce contravine art. 24 din Constituția României. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Prin motivele de recurs recurentul a invocat doar încălcarea dreptului la apărare atât în fața C.N.S.A.S. cât și în fața instanței de fond, în fața căreia nu a putut fi prezent, nu a formulat apărări pe fondul cauzei și nu a propus administrarea de noi probe.

Înalta Curte reține că recurentul deși a invocat drept motiv de nelegalitate încălcarea dreptului său la apărare nu a înțeles să propună administrarea de probe în recurs și nu au făcut noi precizări de natură a repune în discuție situația de fapt reținută de instanța de fond în cuprinsul hotărârii recurate, așa încât va analiza cauza doar în raport de probele administrate în fața instanței de fond. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată colaborator al securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză instanța de fond a reținut în mod justificat că sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al securității, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă, fără putere de tăgadă, că recurentul-pârât a semnat la data de 9 noiembrie 1983 un angajament cu organele Securității, primind numele conspirativ de colaborator „Ș„, calitate în care, a semnat un număr de 13 note informative, cu valoare operativă, prin care a furnizat, organelor fostei Securități, informații detaliate referitoare la unele persoane care intenționau să emigreze, corespondau cu realizatori ai postului de radio Europa Liberă sau își exprimau opinii critice la adresa organelor Securității, referitoare la concepțiile politice ale diverselor persoane și la aprecierile acestora, în ceea ce privește situația politică din România, de la acel moment, la legăturile acestora cu cetățeni străini.

Este fără dubiu că toate aceste informații, apreciate drept corespunzătoare de către organele fostei Securități, au fost de natură a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată a persoanelor vizate în notele informative. Toate considerentele expuse, au convers către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală,motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J. împotriva sentinței civile nr. 4111 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.