ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15

iunie 2009, pe rolul Curții de Apel București, secția aVIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR

SECURITĂȚII a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.J. de colaborator

al Securității.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că, din cuprinsul Notei de Constatare din aprilie 2009,

rezultă că pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Județean Mehedinți la

data de 9 noiembrie 1983, în calitate de informator, în scopul încadrării

informative a unei persoane semnalate că „ s-a manifestat dușmănos la adresa

politicii partidului și statului, a redactat și scos din țară o scrisoare cu

conținut ostil RS România care a fost transmisă în luna noiembrie 1983 la

postul de radio Europa Liberă și a depus cerere de plecare definitivă din țară

cu întreaga familie”, semnând, în acest sens un angajament, la data menționată

anterior, având numele conspirativ de colaborator „Ș„.

Reclamantul a mai

arătat că în această calitate, pârâtul a furnizat mai multe materiale

informative care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist de natură a viza îngrădirea dreptului de exprimare și a

libertății de opinie a dreptului la liberă circulație precum și a dreptului la

viața privată.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea securității.

Prin sentința civilă nr. 4111 din 24

noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU

STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII și a constatat calitatea de colaborator al

Securității în privința pârâtului C.J.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a apreciat că în persoana pârâtului sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

reținând,în esență, următoarele:

Din conținutul

angajamentului din 9 noiembrie 1983 reiese că pârâtul a acceptat colaborarea în

secret cu organe ale securității statului în direcția informării asupra unor

aspecte sau fenomene negative, ce interesa această structură a statului.

Urmare a acestui

angajament pârâtul a întocmit mai multe note informative referitoare la mai

multe persoane care, fie doreau să părăsească România, fie își exprimau

dezacordul față de politica de stat și de partid, de la acea vreme.

Instanța de fond a

constatat că din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv

angajamentul semnat de către pârât la 9 noiembrie 1983 și notele informative

depuse la dosar, rezultă că pe parcursul colaborării cu organele de securitate

pârâtul a furnizat informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, în mod detaliat, fiind astfel îndeplinită prima condiție impusă de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea de apel a

apreciat că și cea de-a doua condiție prev. de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, este îndeplinită, informațiile cuprinse în notele informative

întocmite de către pârât fiind de natură să aducă atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, prevăzute în Constituția României, de la

acea dată.

Astfel, din nota

informativă din 20 octombrie 1983, semnată de către pârât rezultă că acesta

comunica discuții purtate cu o persoană care intenționa să părăsească România,

întrucât era nemulțumită de modul de trai. Totodată, din notele informative din

18 noiembrie 1983 și 25 octombrie 1983, semnate, de asemenea, de pârât, reiese

că acesta furniza organelor de securitate, informații referitoare la

concepțiile politice ale diverselor persoane și la aprecierile acestora, în

ceea ce privește situația politică din România, de la acel moment, precum și la

legăturile acestora cu cetățeni străini.

Mai reține instanța

de fond că din cuprinsul consemnărilor ofițerilor de securitate, reiese că

pârâtul oferea relatări detaliate referitoare la persoane care intenționau să

emigreze, corespondau cu realizatori ai postului de radio Europa Liberă sau își

exprimau opinii critice la adresa organelor Securității, și care erau apreciate

corespunzător de către aceste organe, caracterizările pârâtului realizate de

ofițerii securității fiind pozitive.

În raport cu

conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a reținut că prin

informațiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare

și dreptul la viață privată a persoanelor vizate în notele informative, ca

urmare a angajamentului de colaborare cu structurile securității, fiind astfel

îndeplinită și ce-a de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva sentinței

civile nr. 4111 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul C.J., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea

recursului formulat, recurentul-pârât a arătat că nu a beneficiat de un proces

echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O., nu a avut dreptul să se apere nici în

fața C.N.S.A.S.-ului și nici în fața instanței de judecată. În acest sens,

susține recurentul că, fiind din județul Mehedinți, a sosit la Curtea de Apel

București după finalizarea ședinței de judecată așa încât nu a avut

posibilitatea de a-și face apărări. Cu privire la procedura desfășurată în fața

C.N.S.A.S. susține recurentul că nu a fost chemat niciodată și nu a avut

dreptul la un avocat cea ce contravine art. 24 din Constituția României.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin motivele de

recurs recurentul a invocat doar încălcarea dreptului la apărare atât în fața C.N.S.A.S.

cât și în fața instanței de fond, în fața căreia nu a putut fi prezent, nu a

formulat apărări pe fondul cauzei și nu a propus administrarea de noi probe.

Înalta Curte reține

că recurentul deși a invocat drept motiv de nelegalitate încălcarea dreptului

său la apărare nu a înțeles să propună administrarea de probe în recurs și nu

au făcut noi precizări de natură a repune în discuție situația de fapt reținută

de instanța de fond în cuprinsul hotărârii recurate, așa încât va analiza cauza

doar în raport de probele administrate în fața instanței de fond.

Astfel, potrivit art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată

colaborator al securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub

ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză instanța de

fond a reținut în mod justificat că sunt întrunite cumulativ cele trei condiții

prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al securității,

în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă, fără putere de

tăgadă, că recurentul-pârât a semnat la data de 9 noiembrie 1983 un angajament

cu organele Securității, primind numele conspirativ de colaborator „Ș„,

calitate în care, a semnat un număr de 13 note informative, cu valoare

operativă, prin care a furnizat, organelor fostei Securități, informații

detaliate referitoare la unele persoane care intenționau să emigreze,

corespondau cu realizatori ai postului de radio Europa Liberă sau își exprimau

opinii critice la adresa organelor Securității, referitoare la concepțiile

politice ale diverselor persoane și la aprecierile acestora, în ceea ce

privește situația politică din România, de la acel moment, la legăturile

acestora cu cetățeni străini. Este fără dubiu că toate aceste informații,

apreciate drept corespunzătoare de către organele fostei Securități, au fost de

natură a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață

privată a persoanelor vizate în notele informative.

Toate considerentele

expuse, au convers către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond

este temeinică și legală,motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.J. împotriva sentinței civile nr. 4111 din 24 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2010.