ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Brașov, reclamanții Comuna Vulcan prin Primar, Consiliul Local al Comunei Vulcan, Primarul Comunei Vulcan și intervenientul C.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii nr. VI/222 din 17 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de soluționare a Contestațiilor și a Deciziei nr. 3 din 17 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi Brașov. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința nr. 272/CA din 18 ianuarie 2012, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Comuna Vulcan prin Primar, Consiliul Local al Comunei Vulcan, Primarul Comunei Vulcan, C.G.

și pe pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brașov a reținut, în esență, că în cauză s-a solicitat anularea unei încheieri emise de comisia prevăzută de pct. 213 din Anexa 1 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, încheiere pronunțată în soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii emise de o structură a Curții de Conturi, respectiv de Camera de Conturi Brașov. S-a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc.

civ., tribunalul judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel, astfel că prezentul litigiu intră în categoria celor date în competența Curților de Apel și aceasta și deoarece încheierea este emisă de Curtea de Conturi a României, organ central care atrage competența Curții de Apel.

Tribunalul Brașov a constatat că nu se poate reține incidența, în cauză, dispozițiilor pct. 539 din Regulament, potrivit cărora "acțiunile de control/audit care la data intrării în vigoare a prezentului regulament se află în stadiu de execuție sau valorificare a constatărilor vor fi finalizate în conformitate cu prevederile regulamentului aplicabil la momentul începerii acestor acțiuni". În acest context, Tribunalul a reținut că încheierea atacată este emisă de Curtea de Conturi a României la data de 17 mai 2011, deci după intrarea în vigoare a Hotărârii nr. 130/2010 (01 ianuarie 2011) iar acțiunea formulată de reclamanți este ulterioară acestei date, fiind introdusă la data de 3.06.2011. Prin Sentința nr. 43/F din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Brașov.

Curtea de Apel Brașov a reținut că potrivit soluției pentru unificarea practicii adoptată în ședința plenului judecătorilor, secției de contencios administrative și fiscal a ICCJ, s-a stabilit că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor dispuse prin decizia emisă de camera de conturi județeană.

Conchizând, Curtea de Apel a constatat că dispozițiile pct. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea curții de apel, competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Brașov a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Pentru a soluționa conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea măsurilor dispuse la pct. 2 din Decizia Camerei de Conturi Brașov nr. 3 din 17 ianuarie 2011, anularea Încheierii nr. VI/222 din 17 mai 2011 a Curții de Conturi a României emisă în soluționarea contestației împotriva deciziei menționate anterior.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor pct. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care „suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația". În raport de dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligației executării este decizia structurii Curții de Conturi prin care se respinge integral sau parțial contestația, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Este adevărat că regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la pct. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit pct. 228 din același regulament, „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ". Referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Dat fiind faptul că dispozițiile din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei,

referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a Curții de Conturi, respectiv de o autoritate publică județeană. Dispozițiile pct. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ. De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială. Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, față de toate argumentele expuse, Înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., stabilește că în cazul în care se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei structurii Curții de Conturi, revine competența materială de soluționare a cauzei tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, ca autoritate publică județeană.

În cazul în care, în procedura instituită de Regulament pentru soluționarea contestației la decizie intervine desființarea/anularea deciziei emise de structura Curții de Conturi, printr-o încheiere emisă de comisia de soluționare a contestației, care se substituie astfel deciziei structurii județene, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât, în această situație, actul administrativ care produce efecte juridice și „dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", fiind supus executării este această încheiere emisă de o comisie care funcționează în cadrul Curții de Conturi a României, autoritate publică centrală.

În altă ordine, chiar dacă soluțiile referitoare la excepțiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între părțile din litigiu, faptul că prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul Împotriva Sentinței civile nr. 112/2011 a Curții de Apel Bacău prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, întărește argumentele expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a unor astfel cauze. Cum în cauză, contestația împotriva Deciziei nr. 3 din 17 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Brașov a fost respinsă prin Încheierea nr. VI/222 din 17 mai 2011, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Comuna Vulcan prin Primar, Consiliul Local al Comunei Vulcan, Primarul Comunei Vulcan, pe pârâta Curtea de Conturi a României și pe intervenientul C.G., în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2012.