ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalul Brașov, reclamanții Comuna Vulcan prin Primar, Consiliul Local al

Comunei Vulcan, Primarul Comunei Vulcan și intervenientul C.G. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii nr.

VI/222 din 17 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de

soluționare a Contestațiilor și a Deciziei nr. 3 din 17 ianuarie 2011 emisă de

Camera de Conturi Brașov.

generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr.

272/CA din 18 ianuarie 2012, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanții Comuna Vulcan prin Primar, Consiliul Local al Comunei Vulcan,

Primarul Comunei Vulcan, C.G. și pe pârâta Curtea de Conturi a României, în

favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Brașov a reținut, în esență, că în cauză s-a

solicitat anularea unei încheieri emise de comisia prevăzută de pct. 213 din

Anexa 1 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind

organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi,

încheiere pronunțată în soluționarea unei contestații formulate împotriva unei

decizii emise de o structură a Curții de Conturi, respectiv de Camera de

Conturi Brașov.

S-a reținut că

potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ., tribunalul judecă procesele

și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în

competența curților de apel, astfel că prezentul litigiu intră în categoria

celor date în competența Curților de Apel și aceasta și deoarece încheierea

este emisă de Curtea de Conturi a României, organ central care atrage

competența Curții de Apel.

Tribunalul Brașov a

constatat că nu se poate reține incidența, în cauză, dispozițiilor pct. 539 din

Regulament, potrivit cărora "acțiunile de control/audit care la data

intrării în vigoare a prezentului regulament se află în stadiu de execuție sau

valorificare a constatărilor vor fi finalizate în conformitate cu prevederile

regulamentului aplicabil la momentul începerii acestor acțiuni".

În acest context,

Tribunalul a reținut că încheierea atacată este emisă de Curtea de Conturi a

României la data de 17 mai 2011, deci după intrarea în vigoare a Hotărârii nr.

130/2010 (01 ianuarie 2011) iar acțiunea formulată de reclamanți este

ulterioară acestei date, fiind introdusă la data de 3.06.2011.

Prin Sentința nr.

43/F din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalul Brașov.

Curtea de Apel Brașov

a reținut că potrivit soluției pentru unificarea practicii adoptată în ședința

plenului judecătorilor, secției de contencios administrative și fiscal a ICCJ,

s-a stabilit că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor

având ca obiect acțiuni prin care se solicită anularea încheierii emise de

Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative

formulate împotriva măsurilor dispuse prin decizia emisă de camera de conturi

județeană.

Conchizând, Curtea de

Apel a constatat că dispozițiile pct. 228 din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea curții de

apel, competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii

emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de

competență stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și

Decizia nr. 4522/2011 prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a

dispozițiilor respective din Regulament.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Brașov a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Pentru a soluționa

conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei,

se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea

măsurilor dispuse la pct. 2 din Decizia Camerei de Conturi Brașov nr. 3 din 17

ianuarie 2011, anularea Încheierii nr. VI/222 din 17 mai 2011 a Curții de

Conturi a României emisă în soluționarea contestației împotriva deciziei

menționate anterior.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și

care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ.

Potrivit

dispozițiilor pct. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie

2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi

județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care „suspendă

obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de

Soluționare a Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data

comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor,

prin care se respinge integral sau parțial contestația".

În raport de

dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce

efecte juridice, fiind supus obligației executării este decizia structurii

Curții de Conturi prin care se respinge integral sau parțial contestația,

acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura

juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Este adevărat că

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la pct. 227 că

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit pct. 228 din

același regulament, „competența de soluționare a sesizării formulate de

conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de

soluționare a contestațiilor, aparține secției de contencios administrativ și

fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul

entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ".

Referindu-se la

competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Dat fiind faptul că

dispozițiile din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului

administrativ, se pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare

a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii

deduse judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a Curții de

Conturi, respectiv de o autoritate publică județeană.

Dispozițiile pct. 228

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv

în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun

prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin

dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria

legilor organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în

raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

În concluzie, față de

toate argumentele expuse, Înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., stabilește că în

cazul în care se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei

structurii Curții de Conturi, revine competența materială de soluționare a

cauzei tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât

obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură județeană a

Curții de Conturi, ca autoritate publică județeană.

În cazul în care, în

procedura instituită de Regulament pentru soluționarea contestației la decizie

intervine desființarea/anularea deciziei emise de structura Curții de Conturi,

printr-o încheiere emisă de comisia de soluționare a contestației, care se

substituie astfel deciziei structurii județene, competența materială de

soluționare a cauzei revine Curții de Apel, secția contencios administrativ și

fiscal, întrucât, în această situație, actul administrativ care produce efecte

juridice și „dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", fiind

supus executării este această încheiere emisă de o comisie care funcționează în

cadrul Curții de Conturi a României, autoritate publică centrală.

În altă ordine, chiar

dacă soluțiile referitoare la excepțiile de nelegalitate produc efecte juridice

doar între părțile din litigiu, faptul că prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie

2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal în dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul

Împotriva Sentinței civile nr. 112/2011 a Curții de

Apel Bacău prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat

nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea

Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, întărește argumentele expuse anterior

cu privire la competența materială de soluționare a unor astfel cauze.

Cum în cauză,

contestația împotriva Deciziei nr. 3 din 17 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi

Brașov a fost respinsă prin Încheierea nr. VI/222 din 17 mai 2011, competența

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Comuna Vulcan prin Primar,

Consiliul Local al Comunei Vulcan, Primarul Comunei Vulcan, pe pârâta Curtea de

Conturi a României și pe intervenientul C.G., în favoarea Tribunalului Brașov,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 mai 2012.