ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3021/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

instanței de apel

Prin decizia

nr. 107A din 17 iunie

2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de

Primarul municipiului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 55 din 24

februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. A schimbat sentința în

sensul că a admis contestația formulată de reclamanții K.M. și K.O.J. împotriva

Dispoziției nr. 1255/2009 emisă de Primarul municipiului Hunedoara. A anulat

Dispoziția nr. 1255/2009 și a obligat intimatul să emită o nouă dispoziție de

soluționare a notificării nr. 56/N/2001 prin care să propună măsuri reparatorii

prin echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu deducerea

sumei de 40.000 lei reprezentând despăgubirea încasată de către K.I. în baza

deciziei nr. 590/1982 a Consiliului Popular al Județului Hunedoara. Au fost

menținute dispozițiile din sentință referitoare la transmiterea dispoziției

autorității abilitate și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că în mod greșit instanța de fond a dispus acordarea

de măsuri reparatorii și pentru imobilul teren, în condițiile în care acesta nu

a fost niciodată în proprietatea notificatorilor, nu a fost preluat abuziv, fiind

proprietatea Statului Român de la înființarea cărții funciare 4452 Hunedoara și

nu a fost revendicat cu ocazia formulării notificării.

Declarația

autentificată depusă de contestatori, prin care declară pe proprie răspundere

că nu au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 trebuie coroborată

cu declarația dată de contestator în fața instanței de fond prin care acesta

recunoaște că tatăl său a primit despăgubiri modice pentru cota de ¼ din

imobil, preluată la momentul plecării din țară.

Aceste despăgubiri au

fost în sumă de 40.000 lei la momentul plății și instanța trebuia să facă

aplicarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 și să dispună acordarea

de măsuri reparatorii condiționat de scăderea valorii actualizate a

despăgubirilor primite pentru construcții din valoarea corespunzătoare a părții

de imobil expropriat.

2.1. Motive

Reclamanții au

declarat recurs prin care au criticat hotărârea instanței de apel pentru

următoarele motive:

În mod nelegal nu

le-au fost acordate cheltuielile de judecată în apel deși au solicitat

acordarea acestora. Deși apelul pârâtului a fost admis, instanța de apel nu a

modificat în totalitate sentința în sensul respingerii contestației

reclamanților, ci a îndreptat eroarea instanței de fond care a acordat mai mult

decât s-a cerut, în condițiile în care notificarea s-a făcut numai pentru casa

de locuit.

Prin recursul

declarat de pârât s-a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât greșit a fost

respinsă excepția lipsei de calitate procesuală a lui K.O.J. Nu există acte din

care să rezulte dacă acesta este sau nu moștenitor legal sau testamentar.

Pe testament nu a

fost aplicată apostila. În sentință nu s-a făcut nicio referire la lipsa

declarației în sensul că reclamanții nu au primit despăgubiri conform art. 5

din Legea nr. 10/2001.

2.2. Analiza

recursurilor

Recursurile nu sunt

întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Faptul că instanța de

apel a schimbat în parte sentința nu înseamnă că intimații reclamanți au avut

câștig de cauză în etapa apelului. De vreme ce, în urma admiterii apelului

pârâtului, s-a stabilit că din suma ce urmează să o primească reclamanții

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 trebuie dedusă suma de 40.000 lei

ce reprezintă despăgubirea încasată de K.I. în baza deciziei nr. 590/1982 a

Consiliului Popular al Județului Hunedoara, nu poate fi primită susținerea în

sensul că reclamanții au avut câștig de cauză în apel. În realitate, prin

soluția instanței de apel intimații reclamanți au căzut în pretenții, motiv

pentru care apelantul nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată

săvârșite de aceștia în apel.

Nu este întemeiat

nici recursul declarat de pârât.

În primul rând,

critica privitoare la faptul că reclamantul K.O.J. nu are calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii întrucât pe testament nu a fost aplicată

apostila este o critică făcută

omisso medio

. În apel, pârâtul a arătat

doar faptul că este criticabilă soluția prin care s-a respins excepția lipsei

de calitate procesuală a lui K.O.J. în lipsa actelor care să facă dovada

calității sale de moștenitor legal sau testamentar al persoanei îndreptățite K.I.

Cât privește modul în

care prima instanță a motivat soluția pe care a pronunțat-o, aceasta este o

critică ce putea fi făcută exclusiv în apel, iar nu direct în recurs.

De altfel, faptul că

prima instanță a admis contestația fără să ceară reclamanților să depună

declarația la care se referă art. 5 din Legea nr. 10/2001 a fost motivul pentru

care a și fost admis apelul pârâtului.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse ca

nefondate ambele recursuri, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții K.M., K.O.J. și pârâtul Primarul Municipiului

Hunedoara împotriva deciziei nr. 107A din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 martie 2011.