ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3021/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3021/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Hotărârea
instanței de apel
Prin decizia
nr. 107A din 17 iunie
2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de
Primarul municipiului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 55 din 24
februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. A schimbat sentința în
sensul că a admis contestația formulată de reclamanții K.M. și K.O.J. împotriva
Dispoziției nr. 1255/2009 emisă de Primarul municipiului Hunedoara. A anulat
Dispoziția nr. 1255/2009 și a obligat intimatul să emită o nouă dispoziție de
soluționare a notificării nr. 56/N/2001 prin care să propună măsuri reparatorii
prin echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu deducerea
sumei de 40.000 lei reprezentând despăgubirea încasată de către K.I. în baza
deciziei nr. 590/1982 a Consiliului Popular al Județului Hunedoara. Au fost
menținute dispozițiile din sentință referitoare la transmiterea dispoziției
autorității abilitate și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de
judecată.
Pentru a decide
astfel, instanța a reținut că în mod greșit instanța de fond a dispus acordarea
de măsuri reparatorii și pentru imobilul teren, în condițiile în care acesta nu
a fost niciodată în proprietatea notificatorilor, nu a fost preluat abuziv, fiind
proprietatea Statului Român de la înființarea cărții funciare 4452 Hunedoara și
nu a fost revendicat cu ocazia formulării notificării.
Declarația
autentificată depusă de contestatori, prin care declară pe proprie răspundere
că nu au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 trebuie coroborată
cu declarația dată de contestator în fața instanței de fond prin care acesta
recunoaște că tatăl său a primit despăgubiri modice pentru cota de ¼ din
imobil, preluată la momentul plecării din țară.
Aceste despăgubiri au
fost în sumă de 40.000 lei la momentul plății și instanța trebuia să facă
aplicarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 și să dispună acordarea
de măsuri reparatorii condiționat de scăderea valorii actualizate a
despăgubirilor primite pentru construcții din valoarea corespunzătoare a părții
de imobil expropriat.
Recursurile
2.1. Motive
Reclamanții au
declarat recurs prin care au criticat hotărârea instanței de apel pentru
următoarele motive:
În mod nelegal nu
le-au fost acordate cheltuielile de judecată în apel deși au solicitat
acordarea acestora. Deși apelul pârâtului a fost admis, instanța de apel nu a
modificat în totalitate sentința în sensul respingerii contestației
reclamanților, ci a îndreptat eroarea instanței de fond care a acordat mai mult
decât s-a cerut, în condițiile în care notificarea s-a făcut numai pentru casa
de locuit.
Prin recursul
declarat de pârât s-a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât greșit a fost
respinsă excepția lipsei de calitate procesuală a lui K.O.J. Nu există acte din
care să rezulte dacă acesta este sau nu moștenitor legal sau testamentar.
Pe testament nu a
fost aplicată apostila. În sentință nu s-a făcut nicio referire la lipsa
declarației în sensul că reclamanții nu au primit despăgubiri conform art. 5
din Legea nr. 10/2001.
2.2. Analiza
recursurilor
Recursurile nu sunt
întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Faptul că instanța de
apel a schimbat în parte sentința nu înseamnă că intimații reclamanți au avut
câștig de cauză în etapa apelului. De vreme ce, în urma admiterii apelului
pârâtului, s-a stabilit că din suma ce urmează să o primească reclamanții
conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 trebuie dedusă suma de 40.000 lei
ce reprezintă despăgubirea încasată de K.I. în baza deciziei nr. 590/1982 a
Consiliului Popular al Județului Hunedoara, nu poate fi primită susținerea în
sensul că reclamanții au avut câștig de cauză în apel. În realitate, prin
soluția instanței de apel intimații reclamanți au căzut în pretenții, motiv
pentru care apelantul nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată
săvârșite de aceștia în apel.
Nu este întemeiat
nici recursul declarat de pârât.
În primul rând,
critica privitoare la faptul că reclamantul K.O.J. nu are calitatea de persoană
îndreptățită la măsuri reparatorii întrucât pe testament nu a fost aplicată
apostila este o critică făcută
omisso medio
. În apel, pârâtul a arătat
doar faptul că este criticabilă soluția prin care s-a respins excepția lipsei
de calitate procesuală a lui K.O.J. în lipsa actelor care să facă dovada
calității sale de moștenitor legal sau testamentar al persoanei îndreptățite K.I.
Cât privește modul în
care prima instanță a motivat soluția pe care a pronunțat-o, aceasta este o
critică ce putea fi făcută exclusiv în apel, iar nu direct în recurs.
De altfel, faptul că
prima instanță a admis contestația fără să ceară reclamanților să depună
declarația la care se referă art. 5 din Legea nr. 10/2001 a fost motivul pentru
care a și fost admis apelul pârâtului.
Față de cele ce
preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse ca
nefondate ambele recursuri, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii
atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de reclamanții K.M., K.O.J. și pârâtul Primarul Municipiului
Hunedoara împotriva deciziei nr. 107A din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 31 martie 2011.