ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3021/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 107A din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de Primarul municipiului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 55 din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. A schimbat sentința în sensul că a admis contestația formulată de reclamanții K.M. și K.O.J. împotriva Dispoziției nr. 1255/2009 emisă de Primarul municipiului Hunedoara. A anulat Dispoziția nr. 1255/2009 și a obligat intimatul să emită o nouă dispoziție de soluționare a notificării nr. 56/N/2001 prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu deducerea sumei de 40.000 lei reprezentând despăgubirea încasată de către K.I.

în baza deciziei nr. 590/1982 a Consiliului Popular al Județului Hunedoara. Au fost menținute dispozițiile din sentință referitoare la transmiterea dispoziției autorității abilitate și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în mod greșit instanța de fond a dispus acordarea de măsuri reparatorii și pentru imobilul teren, în condițiile în care acesta nu a fost niciodată în proprietatea notificatorilor, nu a fost preluat abuziv, fiind proprietatea Statului Român de la înființarea cărții funciare 4452 Hunedoara și nu a fost revendicat cu ocazia formulării notificării.

Declarația autentificată depusă de contestatori, prin care declară pe proprie răspundere că nu au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 trebuie coroborată cu declarația dată de contestator în fața instanței de fond prin care acesta recunoaște că tatăl său a primit despăgubiri modice pentru cota de ¼ din imobil, preluată la momentul plecării din țară. Aceste despăgubiri au fost în sumă de 40.000 lei la momentul plății și instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 și să dispună acordarea de măsuri reparatorii condiționat de scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru construcții din valoarea corespunzătoare a părții de imobil expropriat.

2. Recursurile 2.1. Motive Reclamanții au declarat recurs prin care au criticat hotărârea instanței de apel pentru următoarele motive: În mod nelegal nu le-au fost acordate cheltuielile de judecată în apel deși au solicitat acordarea acestora. Deși apelul pârâtului a fost admis, instanța de apel nu a modificat în totalitate sentința în sensul respingerii contestației reclamanților, ci a îndreptat eroarea instanței de fond care a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care notificarea s-a făcut numai pentru casa de locuit. Prin recursul declarat de pârât s-a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât greșit a fost respinsă excepția lipsei de calitate procesuală a lui K.O.J. Nu există acte din care să rezulte dacă acesta este sau nu moștenitor legal sau testamentar.

Pe testament nu a fost aplicată apostila. În sentință nu s-a făcut nicio referire la lipsa declarației în sensul că reclamanții nu au primit despăgubiri conform art. 5 din Legea nr. 10/2001. 2.2. Analiza recursurilor Recursurile nu sunt întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Faptul că instanța de apel a schimbat în parte sentința nu înseamnă că intimații reclamanți au avut câștig de cauză în etapa apelului. De vreme ce, în urma admiterii apelului pârâtului, s-a stabilit că din suma ce urmează să o primească reclamanții conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 trebuie dedusă suma de 40.000 lei ce reprezintă despăgubirea încasată de K.I. în baza deciziei nr. 590/1982 a Consiliului Popular al Județului Hunedoara, nu poate fi primită susținerea în sensul că reclamanții au avut câștig de cauză în apel.

În realitate, prin soluția instanței de apel intimații reclamanți au căzut în pretenții, motiv pentru care apelantul nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată săvârșite de aceștia în apel. Nu este întemeiat nici recursul declarat de pârât. În primul rând, critica privitoare la faptul că reclamantul K.O.J. nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii întrucât pe testament nu a fost aplicată apostila este o critică făcută omisso medio . În apel, pârâtul a arătat doar faptul că este criticabilă soluția prin care s-a respins excepția lipsei de calitate procesuală a lui K.O.J. în lipsa actelor care să facă dovada calității sale de moștenitor legal sau testamentar al persoanei îndreptățite K.I.

Cât privește modul în care prima instanță a motivat soluția pe care a pronunțat-o, aceasta este o critică ce putea fi făcută exclusiv în apel, iar nu direct în recurs. De altfel, faptul că prima instanță a admis contestația fără să ceară reclamanților să depună declarația la care se referă art. 5 din Legea nr. 10/2001 a fost motivul pentru care a și fost admis apelul pârâtului. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate ambele recursuri, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții K.M., K.O.J. și pârâtul Primarul Municipiului Hunedoara împotriva deciziei nr. 107A din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.