ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 576/2012

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin încheierea din

9 februarie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a

penală în dosarul nr. 4652/87/2011, în baza art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților C.M.V.

și M.Ș.

În esență, s-a reținut că temeiurile avute în vedere la

luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate

a inculpaților, existând indicii temeinice că

inculpații au comis fapta pentru care sunt cercetați, iar lăsarea lor în

libertate prezentând un

pericol concret pentru ordinea publică, ținând

seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, dar și de circumstanțele

personale ale inculpaților.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi

inculpați, solicitând cercetarea lor în stare de libertate, justificată de

conduita lor procesuală corectă.

Recursurile sunt

nefondate.

Inculpații sunt cercetați în stare de arest pentru

săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, reținându-se că

într-un loc public au aplicat multiple, repetate și puternice lovituri

cu pumnii și picioarele victimei B.V., cauzându-i

leziuni

traumatice ce i-au pus viața în primejdie.

Examinând actele și lucrările dosarului rezultă că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva

inculpaților subzistă și justifică privarea lor de libertate în continuare.

Astfel, în cauză există mai mult decât o presupunere

rezonabilă că inculpații au comis faptele imputate, în condițiile în care

aceștia nu le-au contestat, beneficiind de un tratament sancționator atenuat ca

urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen.

Împrejurarea că inculpații au optat pentru această

procedură simplificată de judecare a cauzei, urmare a recunoașterii faptelor

imputate, nu poate conduce însă automat și la concluzia că ei pot fi cercetați

în stare de libertate.

În acest context, Curtea constată că inculpații sunt

cercetați

și în primă instanță condamnați

pentru o comiterea în public a unor

acte de violență ce au pus în

primejdie viața unei persoane, situație în care cercetarea lor în stare de

libertate ar avea o rezonanță negativă și ar crea o stare de neliniște

justificată în rândul opiniei publice.

Pe

de altă parte, nici circumstanțele personale ale

inculpaților nu pledează pentru punerea lor în libertate, în condițiile

în care anterior comiterii faptelor ei nu aveau un statut social cert

(loc de muncă sau ocupație stabilă), iar unul dintre ei nu se află la primul

conflict cu legea penală.

În aceste condiții,

măsura dispusă de instanța de fond, de a-i

cerceta pe inculpați în

continuare în stare de arest, este legală și temeinică, astfel încât

recursurile acestora sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând

și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpații C.M.V. și M.Ș. împotriva

încheierii din 9 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, în dosarul nr. 4652/87/2011/a1.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie

2012.