ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 576/2012

Asupra recursurilor penale de față; Prin încheierea din 9 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. 4652/87/2011, în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților C.M.V. și M.Ș. În esență, s-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând indicii temeinice că inculpații au comis fapta pentru care sunt cercetați, iar lăsarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi inculpați, solicitând cercetarea lor în stare de libertate, justificată de conduita lor procesuală corectă. Recursurile sunt nefondate. Inculpații sunt cercetați în stare de arest pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, reținându-se că într-un loc public au aplicat multiple, repetate și puternice lovituri cu pumnii și picioarele victimei B.V., cauzându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie. Examinând actele și lucrările dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților subzistă și justifică privarea lor de libertate în continuare. Astfel, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpații au comis faptele imputate, în condițiile în care aceștia nu le-au contestat, beneficiind de un tratament sancționator atenuat ca urmare a aplicării art. 320 1 C. proc.

pen. Împrejurarea că inculpații au optat pentru această procedură simplificată de judecare a cauzei, urmare a recunoașterii faptelor imputate, nu poate conduce însă automat și la concluzia că ei pot fi cercetați în stare de libertate. În acest context, Curtea constată că inculpații sunt cercetați și în primă instanță condamnați pentru o comiterea în public a unor acte de violență ce au pus în primejdie viața unei persoane, situație în care cercetarea lor în stare de libertate ar avea o rezonanță negativă și ar crea o stare de neliniște justificată în rândul opiniei publice. Pe de altă parte, nici circumstanțele personale ale inculpaților nu pledează pentru punerea lor în libertate, în condițiile în care anterior comiterii faptelor ei nu aveau un statut social cert (loc de muncă sau ocupație stabilă), iar unul dintre ei nu se află la primul conflict cu legea penală.

În aceste condiții, măsura dispusă de instanța de fond, de a-i cerceta pe inculpați în continuare în stare de arest, este legală și temeinică, astfel încât recursurile acestora sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.M.V. și M.Ș. împotriva încheierii din 9 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4652/87/2011/a1. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2012.