ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 331/2012

Asupra recursurilor de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 25 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2427/122/2011 (96/2012), Curtea de Apel București – secția I penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.F. și B.S. Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum și pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpaților în libertate. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații B.F. și B.S., solicitând să fie judecați în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte reține că, prin rechizitoriul nr. 1006/P/2011 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în data de 29 septembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a celor doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara zile de 9 septembrie 2011, ora 20 30 , pe fondul consumului de alcool și a unui conflict preexistent, inculpații B.F. și B.S. (tată și fiu), au pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate T.N. ocazie cu care l-au agresionat fizic, l-au doborât la pământ, timp în care B.S. la imobilizat, iar B.F. i-a aplicat cu intensitate șase lovituri de cuțit părții vătămate, în zone vitale ale corpului, provocându-i acestuia leziuni traumatice corporale grave ce au necesitat intervenția operatorie de urgență pentru salvarea vieții. Prin sentința penală nr. 578 din 15 decembrie 2011, Tribunalul Giurgiu –Secția penală – Cauze Generale, a dispus, printre altele, condamnarea inculpaților, după cum urmează: B.S.

la pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale și, B.F. - la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale Nemulțumiți de soluția pronunțată, inculpații au declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați.

Procedând la verificarea legalității arestării preventive, în mod corect, Curtea de Apel București – Secția I penală a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților reținând, de asemenea, că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. La dosar există indicii temeinice din care rezultă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen. Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt întrunite în cauză cumulativ, gravitatea faptelor comise, modalitatea și mijloacele de săvârșire a acestora, urmarea produsă, constând în decesul părții vătămate, justifică soluția adoptată de prima instanță.

Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere și circumstanțele personale ale acestora care se află în stare de recidivă. Față de considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpați pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F. și B.S. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. 2427/122/2011 (96/2012). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2012.