ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 331/2012

Asupra recursurilor

de față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din

25 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2427/122/2011 (96/2012), Curtea de

Apel București – secția I penală, a menținut starea de arest preventiv a

inculpaților B.F. și B.S.

Pentru a dispune

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că subzistă temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum și pericolul

social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpaților

în libertate.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații B.F. și B.S.,

solicitând să fie judecați în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub

toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de

inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele

ce urmează.

Înalta Curte reține

că, prin rechizitoriul nr. 1006/P/2011 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Giurgiu, în data de 29 septembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de arest preventiv a celor doi inculpați, pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174

alin. (1) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara

zile de 9 septembrie 2011, ora 20

30

, pe fondul consumului de alcool

și a unui conflict preexistent, inculpații B.F. și B.S. (tată și fiu), au

pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate T.N. ocazie cu care

l-au agresionat fizic, l-au doborât la pământ, timp în care B.S. la imobilizat,

iar B.F. i-a aplicat cu intensitate șase lovituri de cuțit părții vătămate, în

zone vitale ale corpului, provocându-i acestuia leziuni traumatice corporale grave

ce au necesitat intervenția operatorie de urgență pentru salvarea vieții.

Prin sentința penală nr.

578 din 15 decembrie 2011, Tribunalul Giurgiu –Secția penală – Cauze Generale,

a dispus, printre altele, condamnarea inculpaților, după cum urmează:

B.S. la pedeapsa cea

mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de

3 ani după executarea pedepsei principale și,

B.F. - la pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de

3 ani după executarea pedepsei principale

Nemulțumiți de

soluția pronunțată, inculpații au declarat apel împotriva sentinței de

condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București

pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați.

Procedând la

verificarea legalității arestării preventive, în mod corect, Curtea de Apel

București – Secția I penală a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpaților reținând, de asemenea, că în cauză subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prev. de art.

143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La dosar există

indicii temeinice din care rezultă că inculpații au comis faptele reținute în

sarcina lor, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt întrunite în cauză cumulativ,

gravitatea faptelor comise, modalitatea și mijloacele de săvârșire a acestora,

urmarea produsă, constând în decesul părții vătămate, justifică soluția

adoptată de prima instanță.

Faptul că în cauză a

intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare

privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului

penal, având în vedere și circumstanțele personale ale acestora care se află în

stare de recidivă.

Față de

considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive

față de inculpați pronunțată de Curtea de Apel București este legală și

temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații B.F. și B.S. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2012 a Curții

de Apel București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. 2427/122/2011

(96/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2012.