ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2482/2012

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iulie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul 53564/3/2011 în

baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a

dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților B.I.), arestat în

baza Mandatului de arestare preventivă nr. 121/UP emis de Tribunalul București

și C.V. arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 123/UP emis de

Tribunalul București.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpaților C.V. și

B.I. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este

justificată.

S-a apreciat, de

asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de

rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind depășit termenul

rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei

încheieri au formulat recurs inculpații C.V. și B.I., solicitând, fiecare,

punerea în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile

care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursurile în conformitate cu dispozițiile

legale, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită,

privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual-penale, precum

și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual-penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar,

părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile

legii procesual-penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un

control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C.

proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea

acestora potrivit dispozițiilor legii procesual-penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și

ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea

recursului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Hotărârea recurată

poartă mențiunea definitivă astfel că demersurile procesuale ale

recurenților-inculpați apar ca inadmisibile.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual-penală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că, în cauză, recurenții au formulat recurs împotriva

unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile, ca

inadmisibile.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de inculpații B.I. și C.V. împotriva

Încheierii din 20 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată

în Dosarul nr. 65197/3/2011 (1466/2012).

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumei de câte 125 RON, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 iulie 2012.

Procesat

de GGC - AZ