ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 311/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 august 2009 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea actului de constatare nr. 77/II/2009 prin care aceasta a constatat faptul că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 23 ianuarie 2006 – 30 aprilie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este angajată în cadrul Instituției Prefectului Județului Iași în funcția de manager public din data de 23 ianuarie 2006 și că, începând cu data de 10 aprilie 2009, a fost suspendată, la cerere, în baza art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani.

A mai arătat că, din data de 25 iunie 2007, este asociat la firmele SC H.R. SRL și SC R.H.O. SRL, cu un procent de beneficii și pierderi de 5%, fără a ocupa nici o funcție și fără a desfășura vreo activitate remunerată, situație pe care a declarat-o în fiecare an în cadrul declarației de interese, fără a efectua nici un demers în calitate de asociat, fără a semna acte, fără a face personal acte și/sau fapte de comerț. În consecință, nu poate fi încadrată în vreun caz de incompatibilitate, iar prin deținerea calității de asociat este doar participant la beneficii și pierderi. Reclamanta a susținut că actul de constatare contestat este emis cu încălcarea prevederilor legale, ea nefiind înștiințată cu privire la începerea verificării, situație în care actul este nul de drept.

Prin sentința civilă nr. 61/CA din 9 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea introdusă de reclamanta D.M.I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta Agenția Națională de Integritate a fost sesizată de Instituția Prefectului Județului Iași cu privire la o posibilă stare de incompatibilitate în care se află reclamanta în dubla sa calitate de funcționar public, respectiv manager public la Instituția Prefectului Județului Iași și asociat la firmele SC H.R. SRL și SC R.H.O. SRL Iași.

La data de 10 martie 2009, pârâta a expediat înștiințarea prin care i se aducea la cunoștință reclamantei faptul că sunt efectuate verificări în legătură cu o posibilă stare de incompatibilitate, adresă primită de reclamantă la data de 13 martie 2009. Instanța de fond a constatat, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, faptul că, din declarația de interese dată pe proprie răspundere la data de 04 februarie 2008, cu ocazia numirii în funcție, reclamanta a menționat calitatea de asociat cu un procent de 5% din capitalul social la SC H.R. SRL și SC R.H.O. SRL, ambele cu sediul în municipiul Iași. Astfel, aceasta s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 23 ianuarie 2006 - 30 aprilie 2009, în sensul dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr.161/2003, întrucât a deținut simultan atât funcția publică de manager public la Instituția Prefectului Județului Iași, cât și calitatea de asociat la SC H.R.

SRL Iași și SC R.H.O. SRL Iași în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale menționate, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau nu, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată.

Curtea a apreciat că suspendarea activității societăților începând cu luna mai 2009 nu este relevantă, întrucât de la data când reclamanta a fost numită manager public și până la data de 30 aprilie 2009 cea în cauză nu a efectuat nici un demers pentru a ieși din starea de incompatibilitate, cu toate că a menționat în declarația de interese, depusă la data de 04 februarie 2008, că este asociat la cele două societăți comerciale. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta D.M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs se aduc critici sentinței atacate arătându-se, în esență, că deținerea calității de asociat într-o societate comercială nu este enumerată în Legea nr. 161/2003 ca incompatibilitate cu funcția publică.

De asemenea, precizează că deținerea calității de asociat într-o societate nu reprezintă o activitate în sine, legea referindu-se doar la exercitarea de funcții sau desfășurarea de activități, or, în cadrul societăților comerciale unde este asociat nu a participat la acte decizionale sau care să fie privite ca activitate în cadrul acestora. În cuprinsul hotărârii atacate nu se regăsesc argumentele pentru care au fost înlăturate apărările sale cu privire la aceste aspecte.

Precizează recurenta-reclamantă și faptul că în mod eronat în cuprinsul actului contestat, s-a menționat că s-a aflat în stare de incompatibilitate de la 23 ianuarie 2006, deși a achiziționat părți sociale în cadrul celor două societăți abia la 25 iunie 2007. Se susține și faptul că nu a fost înștiințată cu privire la începerea verificării în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 144/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente la momentul emiterii actului atacat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Deși recurenta-reclamantă nu indică în mod expres motivele de nelegalitate ale hotărârii, instanța de recurs apreciază că toate criticile formulate se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut ca incident în cauză, întrucât criticile care vizează faptul că hotărârea nu cuprinde argumentele pentru care au fost înlăturate apărările sale sunt nefondate. După cum se constată sentința atacată respectă cerințele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind menționate în cuprinsul acesteia considerentele de fapt și de drept care au condus la respingerea acțiunii reclamantei. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., de asemenea, nu poate fi reținut ca incident în cauză pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Necontestat este faptul că recurenta-reclamantă a deținut calitatea de asociat la SC H.R. SRL Iași și SC R.H.O. SRL Iași începând cu 25 iunie 2007, iar la 30 aprilie 2009 a fost suspendată activitatea celor două societăți comerciale. Recurenta-reclamantă a deținut funcția de manager public în cadrul Instituției Prefectului Județului Iași din 23 ianuarie 2006, iar începând cu 10 iunie 2009 a fost suspendată, la cerere, în baza art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici, pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani. În cuprinsul declarației de interese, recurenta-reclamantă a menționat că deține calitatea de asociat la cele două societăți comerciale.

Potrivit art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, „(2) funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: ….lit. c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, în sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată”. Rezultă din cuprinsul acestor dispoziții legale interdicția funcționarilor publici de a desfășura alte activități remunerate în cadrul societăților comerciale.

Prin activități remunerate se înțelege inclusiv orice activitate aducătoare de venituri, altele decât cele obținute ca urmare a exercitării funcției publice. Întrucât, așa cum s-a reținut anterior, recurenta-reclamantă este asociat la cele două societăți comerciale, este evident că acesteia i se cuvine o cotă din profitul acestora, cum dealtfel chiar aceasta a menționat în cererea de recurs. Prin urmare, recurenta-reclamantă se încadrează în ipoteza normei juridice menționate anterior, de a nu desfășura „alte activități remunerate”, situație în care intervine incompatibilitatea calității de funcționar public cu cea de asociat a unor societăți comerciale aflate în stare de funcțiune. În consecință, în mod corect instanța a interpretat și aplicat dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 menționată anterior, fiind nefondate criticile cu privire la aceste aspecte.

Față de cele expuse, se reține că este temeinică și legală sentința atacată prin care s-a respins acțiunea reclamantei de anulare a actului de constatare nr. 76/I.I./2009, considerat ca fiind legal.

Este adevărat că, în raport de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, starea de incompatibilitate a recurentei-reclamante, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, a intervenit pentru perioada 25 iunie 2007 – 30 aprilie 2009. Faptul că în dispozitivul actului de constatare s-a prevăzut că recurenta-reclamantă în perioada 23 ianuarie 2006 – 30 aprilie 2009 s-a aflat în stare de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/ 2003, iar în cuprinsul acestuia se reține starea de incompatibilitate pentru perioada 25 iunie 2007 – 30 aprilie 2009, reprezintă o eroare materială care nu influențează soluția privind legalitatea actului, starea de incompatibilitate urmând a fi reținută pentru perioada 25 iunie 2007 – 30 aprilie 2009. Nu pot fi reținute nici criticile privind încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (8), (9) din Legea nr. 144/2007, constând în faptul că recurenta-reclamantă nu a fost încunoștințată despre începerea verificării de către Agenția Națională de Integritate în legătură cu o posibilă stare de incompatibilitate, întrucât intimata-pârâtă a făcut dovezi în acest sens, fiind corectă situația reținută de instanța de fond.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.M.I. împotriva sentinței civile nr. 61/CA din 9 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.