ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 311/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17

august 2009 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanta D.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

de Integritate, anularea actului de constatare nr. 77/II/2009 prin care aceasta

a constatat faptul că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate în

perioada 23 ianuarie 2006 – 30 aprilie 2009.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este angajată în cadrul Instituției Prefectului Județului Iași în

funcția de manager public din data de 23 ianuarie 2006 și că, începând cu data

de 10 aprilie 2009, a fost suspendată, la cerere, în baza art. 95 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 188/1999, pentru creșterea copilului în vârstă de până la

doi ani.

A mai arătat că, din data de 25

iunie 2007, este asociat la firmele SC H.R. SRL și SC R.H.O. SRL, cu un procent

de beneficii și pierderi de 5%, fără a ocupa nici o funcție și fără a desfășura

vreo activitate remunerată, situație pe care a declarat-o în fiecare an în

cadrul declarației de interese, fără a efectua nici un demers în calitate de

asociat, fără a semna acte, fără a face personal acte și/sau fapte de comerț. În

consecință, nu poate fi încadrată în vreun caz de incompatibilitate, iar prin

deținerea calității de asociat este doar participant la beneficii și pierderi.

Reclamanta a susținut că actul de

constatare contestat este emis cu încălcarea prevederilor legale, ea nefiind

înștiințată cu privire la începerea verificării, situație în care actul este

nul de drept.

Prin sentința civilă nr. 61/CA din 9

martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea introdusă de reclamanta D.M.I. în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Integritate.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că pârâta Agenția Națională de Integritate a fost sesizată

de Instituția Prefectului Județului Iași cu privire la o posibilă stare de

incompatibilitate în care se află reclamanta în dubla sa calitate de funcționar

public, respectiv manager public la Instituția Prefectului Județului Iași și asociat la firmele SC H.R. SRL și SC R.H.O. SRL

Iași.

La data de 10 martie 2009, pârâta a

expediat înștiințarea prin care i se aducea la cunoștință reclamantei faptul că

sunt efectuate verificări în legătură cu o posibilă stare de incompatibilitate,

adresă primită de reclamantă la data de 13 martie 2009.

Instanța de fond a constatat, din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, faptul că, din declarația de interese

dată pe proprie răspundere la data de 04 februarie 2008, cu ocazia numirii în

funcție, reclamanta a menționat calitatea de asociat cu un procent de 5% din

capitalul social la SC H.R. SRL și SC R.H.O. SRL, ambele cu sediul în

municipiul Iași. Astfel, aceasta s-a aflat în stare de incompatibilitate în

perioada 23 ianuarie 2006 - 30 aprilie 2009, în sensul dispozițiilor art. 94

alin. (2) lit. c) din Legea nr.161/2003, întrucât a deținut simultan atât

funcția publică de manager public la Instituția Prefectului Județului Iași, cât și calitatea de asociat la SC H.R. SRL Iași și SC

R.H.O. SRL Iași în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale

menționate, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura

alte activități, remunerate sau nu, în cadrul autorităților sau instituțiilor

publice, în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care

funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe

durata numirii sale, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților

comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau

privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată.

Curtea a apreciat că suspendarea

activității societăților începând cu luna mai 2009 nu este relevantă, întrucât

de la data când reclamanta a fost numită manager public și până la data de 30

aprilie 2009 cea în cauză nu a efectuat nici un demers pentru a ieși din starea

de incompatibilitate, cu toate că a menționat în declarația de interese, depusă

la data de 04 februarie 2008, că este asociat la cele două societăți

comerciale.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta D.M.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin cererea de recurs se aduc

critici sentinței atacate arătându-se, în esență, că deținerea calității de

asociat într-o societate comercială nu este enumerată în Legea nr. 161/2003 ca

incompatibilitate cu funcția publică.

De asemenea, precizează că deținerea

calității de asociat într-o societate nu reprezintă o activitate în sine, legea

referindu-se doar la exercitarea de funcții sau desfășurarea de activități, or,

în cadrul societăților comerciale unde este asociat nu a participat la acte

decizionale sau care să fie privite ca activitate în cadrul acestora.

În cuprinsul hotărârii atacate nu se

regăsesc argumentele pentru care au fost înlăturate apărările sale cu privire

la aceste aspecte.

Precizează recurenta-reclamantă și

faptul că în mod eronat în cuprinsul actului contestat, s-a menționat că s-a

aflat în stare de incompatibilitate de la 23 ianuarie 2006, deși a achiziționat

părți sociale în cadrul celor două societăți abia la 25 iunie 2007.

Se susține și faptul că nu a fost

înștiințată cu privire la începerea verificării în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 144/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției

Naționale de Integritate, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale

incidente la momentul emiterii actului atacat, apreciază că acesta este

nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Deși recurenta-reclamantă nu indică

în mod expres motivele de nelegalitate ale hotărârii, instanța de recurs

apreciază că toate criticile formulate se circumscriu dispozițiilor art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut ca incident în cauză, întrucât

criticile care vizează faptul că hotărârea nu cuprinde argumentele pentru care

au fost înlăturate apărările sale sunt nefondate.

După cum se constată sentința

atacată respectă cerințele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind

menționate în cuprinsul acesteia considerentele de fapt și de drept care au

condus la respingerea acțiunii reclamantei.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu poate fi reținut ca incident în cauză

pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Necontestat este faptul că

recurenta-reclamantă a deținut calitatea de asociat la SC H.R. SRL Iași și SC

R.H.O. SRL Iași începând cu 25 iunie 2007, iar la 30 aprilie 2009 a fost

suspendată activitatea celor două societăți comerciale.

Recurenta-reclamantă a deținut

funcția de manager public în cadrul Instituției Prefectului Județului Iași din

23 ianuarie 2006, iar începând cu 10 iunie 2009 a fost suspendată, la cerere,

în baza art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 republicată, privind

Statutul funcționarilor publici, pentru creșterea copilului în vârstă de până

la 2 ani.

În cuprinsul declarației de

interese, recurenta-reclamantă a menționat că deține calitatea de asociat la

cele două societăți comerciale.

Potrivit art. 94 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările

ulterioare, „(2) funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot

desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

….lit. c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte

unități cu scop lucrativ, în sectorul public sau privat, în cadrul unei

asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată”.

Rezultă din cuprinsul acestor

dispoziții legale interdicția funcționarilor publici de a desfășura alte

activități remunerate în cadrul societăților comerciale. Prin activități

remunerate se înțelege inclusiv orice activitate aducătoare de venituri, altele

decât cele obținute ca urmare a exercitării funcției publice.

Întrucât, așa cum s-a reținut

anterior, recurenta-reclamantă este asociat la cele două societăți comerciale,

este evident că acesteia i se cuvine o cotă din profitul acestora, cum dealtfel

chiar aceasta a menționat în cererea de recurs. Prin urmare,

recurenta-reclamantă se încadrează în ipoteza normei juridice menționate

anterior, de a nu desfășura „alte activități remunerate”, situație în care

intervine incompatibilitatea calității de funcționar public cu cea de asociat a

unor societăți comerciale aflate în stare de funcțiune.

În consecință, în mod corect

instanța a interpretat și aplicat dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 161/2003 menționată anterior, fiind nefondate criticile cu privire la

aceste aspecte.

Față de cele expuse, se reține că

este temeinică și legală sentința atacată prin care s-a respins acțiunea

reclamantei de anulare a actului de constatare nr. 76/I.I./2009, considerat ca

fiind legal.

Este adevărat că, în raport de înscrisurile

ce se află la dosarul cauzei, starea de incompatibilitate a

recurentei-reclamante, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, a

intervenit pentru perioada 25 iunie 2007 – 30 aprilie 2009.

Faptul că în dispozitivul actului de

constatare s-a prevăzut că recurenta-reclamantă în perioada 23 ianuarie 2006 –

30 aprilie 2009 s-a aflat în stare de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor

art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/ 2003, iar în cuprinsul acestuia se

reține starea de incompatibilitate pentru perioada 25 iunie 2007 – 30 aprilie 2009,

reprezintă o eroare materială care nu influențează soluția privind legalitatea

actului, starea de incompatibilitate urmând a fi reținută pentru perioada 25

iunie 2007 – 30 aprilie 2009.

Nu pot fi reținute nici criticile

privind încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (8), (9) din Legea nr. 144/2007,

constând în faptul că recurenta-reclamantă nu a fost încunoștințată despre

începerea verificării de către Agenția Națională de Integritate în legătură cu o

posibilă stare de incompatibilitate, întrucât intimata-pârâtă a făcut dovezi în

acest sens, fiind corectă situația reținută de instanța de fond.

Față de toate aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004

cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.M.I. împotriva sentinței

civile nr. 61/CA din 9 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2011.