ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3223/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3223/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamantele SC A.S.E. SRL, SC A.L. SRL, SC A.T.T.

SRL, SC D. SRL, SC G.E.D. SRL, SC I.L.E. SRL, SC M.T. SRL, SC P.I.S. SRL, SC I.

SRL, SC K.S. SRL, SC P.L. SRL, SC R.I. SRL, SC T.L. SRL, SC T.T. și L.I. SCS au

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii suspendarea executării parțiale a Ordinului Ministrul

Transporturilor și Infrastructurii nr. 1172/2009, pentru modificarea și

completarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere

și a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul ministrului

transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006, în sensul suspendării

executării următoarelor prevederi din ordin: „Art. I. pct. 21. La art. 136, lit.

e) se modifică și va avea următorul cuprins:

e) în funcție de forma juridică de

organizare:

I. copie legalizată a ultimului

bilanț contabil înregistrat la administrația financiară, din care să reiasă că

societatea comercială are un capital propriu în valoare de minimum 50.000 euro

pentru acoperirea eventualelor daune provocate clienților, rezultate din

efectuarea activității; în situația în care societățile comerciale sunt

nou-înființate, capitalul propriu va fi înlocuit cu capitalul subscris și

vărsat; în situația în care capitalul propriu, respectiv capitalul subscris și

vărsat nu acoperă această valoare, se va completa cu scrisoare de garanție

bancară”.

„Art. V. - Până la data de 31 martie

2010, deținătorii de licență pentru activități conexe transportului rutier,

activități de intermediere a operațiunilor de transport rutier public, care au

obținut licența în baza asigurării pentru răspundere civilă pentru activități

conexe, vor depune la agenția teritorială a A.R.R. emitentă a documentelor

prevăzute la art. 136 lit. e) din Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor

și turismului nr. 1.892/2006, în caz contrar licența pentru activități conexe

transportului rutier, activități de intermediere a operațiunilor de transport rutier

public deținută va fi retrasă”.

au stat la baza formulării cererii.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că în Monitorul Oficial nr. 799/2009 a fost publicat Ordinul nr. 117/2009

al ministrului transporturilor și infrastructurii prin care se modifică și se

completează Normele privind organizare și efectuarea transporturilor rutiere și

a activităților conexe acestor; aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor,

construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006.

Au mai arătat reclamantele că au

formulat în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângere

prealabilă împotriva Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr.

1172/2009, pentru modificarea și completarea Normelor privind organizarea și

efectuarea transporturilor rutiere și a activitățile conexe acestora, aprobate

prin Ordinul Ministrului Transporturilor Construcțiilor și Turismului nr. 1.892/2006,

prin care au solicitat anularea parțială a acestuia.

Ca urmare a răspunsului primit de la

pârât au formulat și depus la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, o cerere de chemare în judecată ce a foi înregistrată

cu numărul 822/2/2010 având ca obiect anularea parțială a Ordinului nr. 1172/2009

emis de Ministrul Transporturilor și Infrastructurii, sub aspectul anulării

prevederilor sus-menționate. Consideră reclamantele că cererea de suspendare

este întemeiată pe existența unui caz bine justificat, iar prin admiterea ei se

va preîntâmpina producerea unor pagube iminente.

Ministerul Transporturilor Infrastructurii.

La data de 19 februarie 2010,

pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu

motivarea că nu sunt îndeplinii condițiile cerute de lege care să determine

instanța să dispună suspendare parțială a actului administrativ cu caracter

normativ contestat.

Prin sentința nr. 1045 din 26 februarie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamante și a anulat în parte Ordinul nr.

1172/2009, emis de pârât, în privința art. I, pct. 21 și art. V.

Prin încheiere din data de 2 martie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii în sensul că a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurate în dispozitivul sentinței nr. 1045 din 26 februarie 2010, dispunând

suspendarea executării ordinului nr. 1172 din 12 noiembrie 2009, în loc de

anularea parțială a acestuia.

au stat la baza formării convingerii instanței.

Curtea a reținut că există o

îndoială serioasă în privința legalității Ordinului atacat.

Prin Ordinul nr. 1172/2009 se

încalcă prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „actele normative date

în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în

limitele și potrivit normelor care le ordonă”.

De asemenea, prin Ordinul nr. 1172/2009

se încalcă și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României care

prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau

contravenționale mai favorabile.

Prin prevederile contestate din

Ordinul nr. 1172/2009 se încalcă actul normativ de bază prin limitarea

termenului de valabilitate al licențelor pe activități conexe.

Astfel, o licență eliberată în luna

octombrie 2009, în loc să fie valabilă (așa cum menționează O.U.G. nr. 109/2005)

până în luna octombrie 2014, va fi valabilă până cel târziu în data de 31

martie 2010, adică maximum 6 luni.

Acest fapt demonstrează grava

încălcare a dispozițiilor legii de bază care instituie dreptul reclamantelor la

desfășurarea de activități conexe transportului rutier, activități de

intermediere a operațiunilor de transport rutier public, în baza unei licențe

valabile, cu atât mai mult cu cât operatorii de transport au plătit deja un

tarif pentru 5 ani pentru eliberarea licenței pentru activități conexe

transportului rutier.

Schimbarea condițiilor de obținere a

licenței chiar pe parcursul valabilității acesteia, afectează securitatea

raporturilor juridice administrative dintre autoritatea publică centrală și

persoana care dorește să desfășoare activități conexe transportului rutier,

activități de intermediere a operațiunilor de transport rutier public.

Mai reține Curtea că dispozițiile art.

I pct. 21 din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1172/2009,

contravin dispozițiilor art. 45 - Libertatea economică și art. 53 - Restrângerea

exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituția României.

Și nu în ultimul rând, Curtea a

apreciat că stabilirea cuantumului pentru capitalul propriu, capitalul social,

scrisoare de garanție bancară în moneda Euro, astfel cum este stipulat la art. I

pct. 21 din Ordinul nr. 1172/2009, încalcă, de asemenea, dispozițiile art. 137 alin.

(2) din Constituția României, potrivit căruia „Moneda națională este leul, iar

subdiviziunea acestuia, banul”.

SC A.S.E. SRL, SC A.L. SRL, SC A.T.T. SRL, SC D. SRL, SC G.E.D. SRL, SC I.L.E.

SRL, SC M.T. SRL, SC P.I.S. SRL, SC I. SRL, SC K.S. SRL, SC P.L. SRL, SC R.I.

SRL, SC T.L. SRL, SC T.T. și L.I. SCS împotriva sentinței nr. 1045 din 26

februarie 2010 și a încheierii din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Recurentele - reclamante critică

sentința civilă nr. 1045 din 26 februarie 2010 și încheierea din 2 martie 2010

din perspectiva aplicării greșite a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004

modificată și completată și a faptului că s-a solicitat suspendarea executării

actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Recurentele arată că, deși

judecătorul fondului a reținut că s-a formulat acțiune pentru anularea parțială

a dispozițiilor Ordinului nr. 1172/2009, în mod greșit nu s-a ținut seama de

prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, soluția legală fiind aceea de

suspendare a executării actului până la soluționarea irevocabilă a cauzei și nu

până la pronunțarea instanței de fond.

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

7.1. Cu privire la împrejurările de

fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității

ordinului contestat, recurentul apreciază că sunt respectate în tot principiile

instituite de normele de tehnică legislativă.

7.1.1. Prevederile H.G. nr. 76/2009

modificată și completată și cele ale O.U.G. nr. 109/2005 modificată și

completată, rețin în sarcina ministerului posibilitatea:

- eliberării reglementărilor

specifice în domeniul transporturilor rutiere și al activităților conexe;

- stabilirii normelor obligatorii

pentru operațiuni de transport rutier, precum și pentru operatorii de

activități conexe transportului rutier;

- elaborării normelor privind

organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe

acestora, precum și controlării respectării acestora.

Textul dispozițiilor contestate

justifică oportunitatea intervenției legislative motivat de acoperirea

eventualelor daune provocate clienților de către operatorii activităților

conexe în derularea raporturilor juridice încheiate în exercițiul acestor

activități.

Dispozițiile art. I pct. 29 din

Legea nr. 218/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 74/2008 pentru modificarea și

completarea O.U.G. nr. 109/2005, ale art. 62 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2005

aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 102/2006,

modificată și completată, prevăzute în mod expres în preambulul Ordinului nr. 1172/2009,

reprezintă temeiul juridic procedural care conferă M.T.I. competența generală

de a emite norme de aplicare a O.U.G. nr. 109/2005.

7.1.2. Pentru aceleași argumente,

recurentul critică soluția instanței de fond care, deși reține că ordinul

contestat adaugă alte prevederi cadrului legal instituit prin dispozițiile

O.U.G. nr. 109/2005, nu indică textul de lege prevăzut de acest act normativ

care să impună limitele de reglementare prin dispoziții ierarhic inferioare.

7.2. O altă critică formulată

împotriva soluției instanței de fond se referă la încălcarea principiului

neretroactivității legii.

Textul art. V din ordinul contestat

dispune pentru viitor, având ca termen de referință o dată ulterioară

publicării acestuia în M. Of.

Prevederile contestate în speță

dispun pentru viitor și condiționează exercițiul acestor activități, începând

din 31 martie 2010, de îndeplinirea unor noi condiții, oportune diminuării

riscului generat de activitățile desfășurate.

7.3. Ordinul contestat nu impune

operatorilor constituirea unui capital social peste limita impusă de dispozițiile

Legii societăților comerciale nr. 31/1990 modificată și completată, ci se

raportează la valoarea capitalului social, oricare ar fi acesta, potrivit

dispozițiilor statutare ale operatorilor, în determinarea bonității economice

și financiare menită să asigure stingerea oricăror obligații pecuniare

rezultate din eventuala derulare defectuoasă a activității acestora.

Referirea la moneda euro s-a

realizat potrivit dispozițiilor comunitare, datorită stabilității mult mai mari

a acestei monede.

7.4. În ceea ce privește argumentele

reținute de prima instanță pe aspectul pagubei iminente, se apreciază de către

recurent că acestea nu justifică certitudinea prejudiciului material viitor al

reclamantelor.

recurentul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la recursul declarat

de reclamante.

Intimatul - pârât solicită

respingerea recursului ca nefondat.

Instanța de fond a calificat corect

cererea de suspendare în raport de dispozițiile art. 14 din legea

contenciosului administrativ, având în vedere că cererea de suspendare a

O.M.T.I. nr. 1172/2009 a format obiectul unui alt dosar decât celui dedus

soluționării Curții de Apel București pentru anularea aceluiași ordin.

II. Considerentele instanței de

recurs.

pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

1.1. Recursul este fondat.

1.2. Din perspectiva cazului bine

justificat se observă că instanța de fond reține că prin Ordinul nr. 1172/2009

s-au încălcat prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 în sensul că

acest act normativ depășește limitele actului normativ de nivel superior pe

care îl interpretează.

Instanța de fond nu-și motivează

însă opțiunea, nu arată în concret care sunt prevederile din O.U.G. nr. 109/2005

încălcate de art. I pct. 2.1 și art. V din Ordinul nr. 1172/2009.

O.U.G. nr. 109/2005 conferă

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii competența generală de a emite

norme de aplicare, inclusiv pentru operatorii de activități conexe.

1.3. Ordinul contestat are prevederi

ce se aplică pentru viitor, iar analizarea efectelor acestor măsuri pentru

fiecare reclamant nu se poate realiza pe calea procedurii sumare prevăzută art.

14 și 15 din Legea contenciosului administrativ.

1.4. Aspectele ce țin de „limitarea

accesului agenților economici la desfășurarea activităților conexe

transportului rutier, prin impunerea unui capital social în valoare de minimum

50.000 euro”, precum și dacă această restrângere este necesară într-o societate

democratică nu pot fi analizate decât cu ocazia cercetării fondului cauzei.

Faptul că suma de 50.000 euro este

foarte mare, în aprecierea judecătorului fondului, sunt probleme ce pot fi

dezlegate odată cu fondul.

De asemenea, referirea la moneda

euro, fără a se realiza o aprofundare a prevederilor comunitare în domeniu nu

este de natură a constata îndeplinită condiția cazului bine justificat.

1.5. Paguba iminentă în accepțiunea

textelor legale incidente, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, nu poate fi dedusă, astfel cum a procedat judecătorul fondului, din

aplicarea actului administrativ contestat.

Condiția pagubei iminente poate fi

reținută din împrejurări exterioare actului administrativ ce țin exclusiv de

situația specifică persoanei ce se pretinde a fi vătămată, ceea ce în speță nu

s-a demonstrat.

1.6. Instanța de recurs reține, în

favoarea argumentelor dezvoltate de recurent și faptul că prin sentința civilă

pronunțată la 2 iunie 2010, Curtea de Apel București a respins pe fond acțiunea

de anulare parțială a Ordinului nr. 1172/2009, de unde rezultă că prezumția de

legalitate a actului nu a fost răsturnată.

de reclamantele SC A.S.E. SRL, SC A.L. SRL, SC A.T.T. SRL, SC D. SRL, SC G.E.D.

SRL, SC I.L.E. SRL, SC M.T. SRL, SC P.I.S. SRL, SC I. SRL, SC K.S. SRL, SC P.L.

SRL, SC R.I. SRL, SC T.L. SRL, SC T.T. și L.I. SCS.

2.1. Recursul este nefondat.

2.2. Având în vedere că motivele de

recurs privesc numai perioada până la care subzistă măsura suspendării

executării Ordinului nr. 1172/2009, dispusă de instanța de fond, precum și

faptul că recursul pârâtului a fost considerat a fi întemeiat, urmează a se

constata neîntrunirea motivelor de recurs formulate de societățile reclamante.

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, recursul declarat de reclamante va fi respins ca

nefondat.

teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din

aceeași lege, recursul formulat de pârât va fi admis.

încheierea recurate și a se respinge cererea de suspendare a executării

Ordinului nr. 1172/2009 ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.S.E.

SRL, SC A.L. SRL, SC A.T.T. SRL, SC D. SRL, SC G.E.D. SRL, SC I.L.E. SRL, SC M.T.

SRL, SC P.I.S. SRL, SC P.I. SRL, SC K.S. SRL, SC P.L. SRL, SC R.I. SRL, SC T.L.

SRL, SC T.T. și L.I. SCS împotriva sentinței nr. 1045 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a încheierii

din 2 martie 2010 a aceleiași instanțe, ca nefondat.

Admite recursul declarat de

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința recurată și

încheierea din data de 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de suspendare a

executării Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1172/2009

art. I, pct. 21 și art. V, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2010.