ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4815/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4732/111/CA din 18

iulie 2006, la Tribunalul Bihor, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC T.R. SA, a solicitat în contradictoriu cu A.R.R. București,

A.R.R. Bihor - Oradea, M.T.C.T. București și SC G.A.T. SRL , ca prin sentința

ce va pronunța, instanța să dispună anularea licențelor de transport pentru

curse speciale pentru schimbul 1 pe traseele 142, 143, 144, 145, 147, 151 și

152 și obligarea pârâtelor la despăgubiri în cuantum de 63.582, 80 RON/ lună,

reprezentând venitul lunar din abonamente schimbul 1 pentru curse de deservire

generală, începând cu 1 aprilie 2006 și până la data anulării licențelor.

Excepția de necompetență

materială a Tribunalului invocată de pârâte a fost admisă și prin sentința

civilă nr. 6/CA/207 pronunțată la 11 ianuarie 2007, Tribunalul Bihor, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea.

Cauza a fost înregistrată cu

același nr. 4732/111/2006 la data de 19 ianuarie 2007 la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a precizat că pentru traseele menționate posedă licență de curse

regulate cu deservire generală până în anul 2008 și cu toate acestea pârâta

Autoritatea Rutieră Română a eliberat licențe speciale de transport pentru

aceleași trasee, fiind prejudiciată astfel în activitatea economică ce o

desfășoară.

Pârâta Autoritatea Română București

a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată

și totodată pentru opozabilitate a solicitat introducerea în cauză a SC M.E.

SRL, societatea comercială cea mai prejudiciată în eventualitatea în care ar fi

anulate licențele de traseu prin servicii speciale.

La data de 15 februarie 2007,

SC M.E. SRL a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei SC G.A.T. SRL,

cerere ce a fost admisă în principiu de către instanță.

La data de 16 martie 2007,

reclamanta și-a precizat acțiunea inițială de chemare în judecată, solicitând

instanței să constate nulitatea licențelor de traseu pentru transport de

persoane prin servicii regulate speciale emise în favoarea SC G.A.T. SRL, cu licențele

din 20 noiembrie 2006.

Pârâtele A.R.R. și SC G.A.T.

SRL față de precizarea de acțiune, au formulat întâmpinare invocând excepția

lipsei plângerii prealabile, iar pe fond au cerut respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

De precizat că prin

încheierea din 16 februarie 207, instanța de fond a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.R.R. Bihor și M.T.C.T. București, care au fost

scoase din cauză.

Prin sentința nr. 92/CA/2007

din 18 mai 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea principală formulată de reclamantă

în contradictoriu cu A.R.R. București și SC G.A.T. SRL, ca rămasă fără obiect

și ca inadmisibilă acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva

acelorași pârâte, ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile.

Cererea de intervenție în

interesul pârâtei SC G.A.T. SRL, formulată de intervenienta SC M.E. SRL, a fost

admisă, iar reclamanta a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată în

sumă de 2.955, 18 RON către A.R.R. București.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că în mod unilateral, reclamanta a înțeles

să rezilieze contractul de prestări servicii de transport pe care-l încheiase

cu S.C.”M.E.” SRL, rezilierea operând cu începere din luna aprilie 2006,

situație în care beneficiarul a încheiat un nou contract cu SC G.A.T. SRL – Valea

Mare de Criș și anume un contract de prestări servicii de transport în baza

căruia pârâta a obținut licența de transport special de persoane pentru

traseele solicitate de beneficiar.

Reține instanța de fond că

licențele pentru servicii regulate speciale eliberate pârâtei SC G.A.T. SRL au

fost eliberate la 20 mai 2006 și au fost valabile până la data de 19 noiembrie

2006, astfel că acțiunea în anularea acestor acte administrative a rămas fără

obiect, condiția valabilității licențelor expirând pe parcursul judecării

cauzei.

În ceea ce privește acțiunea

precizată la 16 martie 2007, instanța de fond reține că prin precizările aduse,

reclamanta a schimbat practic obiectul acțiunii ce a formulat-o inițial,

solicitându-se anularea unor licențe pentru servicii regulate speciale

eliberate la o altă dată (20 noiembrie 2006) și în temeiul unui alt act

normativ – Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006 care a abrogat Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005.

În plus, reține instanța de

fond, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă prin care să solicite

anularea /revocarea actelor administrative atacate, respectiv licențele de

traseu menționate în precizarea de acțiune, ci a solicitat anularea acestora

direct instanței de judecată, astfel că, constatând întemeiată excepția lipsei

procedurii prealabile, invocată de pârâte, a respins ca inadmisibilă acțiunea

precizată la 16 martie 2007.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal, reclamanta SC T.R. SA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând motivele de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., respectiv „instanța

interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, și „hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii”.

Susține recurenta prin

motivele de recurs formulate că în mod eronat instanța de fond a respins ca

rămasă fără obiect acțiunea principală, întrucât prin această acțiunea nu a

identificat în concret licențele ci numai rutele aferente acestora de traseu

speciale și nici nu s-a referit în mod expres la anularea licențelor emise în

favoarea SC G.A.T. SRL în luna aprilie 2006, iar prin precizarea de acțiune

depusă a concretizat de fapt licențele emise pe traseele arătate, licențele identificate

suprapunând-se traseelor contestate.

Procedura prealabilă cerută

de legea specială, susține recurenta a fost îndeplinită, dovada constituind-o

înscrisurile aflate la dosarul cauzei, prin acele plângeri identificând

traseele pentru care s-au eliberat licențe pe seama intimatei pârâte SC G.A.T. SRL.

Recurenta solicită admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare (pe fond) la

aceeași instanță.

Intimatele - pârâte A.R.R. București

și SC G.A.T. SRL precum și intimata intervenientă SC M.E. SRL Aleșd au depus întâmpinări,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței

de fond ca legală și temeinică.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Primul motiv de recurs

formulat de reclamantă se referă la faptul că în mod eronat instanța de

judecată de fond a considerat ca rămasă fără obiect acțiunea principală, pentru

că de fapt prin acțiunea inițială nu a identificat în concret licențele ci

numai rutele aferente acestora.

Instanța de fond a constatat

însă, în mod corect, că licențele de transport pentru servicii speciale eliberate

la 20 mai 206 pârâtei SC G.A.T. SRL pentru traseele pentru care reclamanta - recurentă

își desfășura activitatea de curse regulate (cursele suprapunându-se conform

precizărilor din acțiune ale reclamantei) au fost valabile doar până la data de

19 noiembrie 2006, termen ce s-a împlinit, astfel încât acțiunea în anulare a

acestor acte administrative nu mai are obiect.

Contrar celor susținute de

recurenta-reclamantă, se constată că din conținutul acțiunii inițial formulate

rezultă că aceasta s-a referit în mod expres la anularea licențelor de

transport pentru curse speciale deținute de pârâta SC G.A.T. SRL, susținând că

acestea se suprapun cu traseele regulate ce le execută ea însăși.

Constatând că acest capăt de

cerere a rămas fără obiect, în mod corect instanța de fond nu a mai analizat

fondul cauzei pentru a stabili cu exactitate dacă cele două trasee (cele

regulate efectuate de reclamantă și cele speciale efectuate de SC G.A.T. SRL ),

se suprapuneau întrutotul, intimata-pârâtă A.R.R. susținând că între cele două trasee

existau mari diferențe sub aspectul capetelor de trasee, orarul graficelor de circulație,

stațiilor de oprire, distanțe pe aceste trasee, etc.

Cât privește cel de-al

doilea motiv de recurs referitor la acțiunea precizatoare, instanța de control

judiciar constată că și acesta este neîntemeiat.

În acțiunea precizatoare a

obiectului acțiunii formulată la 16 martie 2007, recurenta-reclamantă a

solicitat instanței să constate nulitatea licențelor de transport de persoane-

servicii speciale emise în favoarea SC G.A.T. SRL, indicând seria și numărul

acestora, toate acestea fiind eliberate la 20 noiembrie 2006, cerere cu

soluționarea căreia prima instanță nu a fost legal investită, la momentul procesual

prima zi de înfățișare.

Traseele corespunzătoare

licențelor indicate în acțiunea precizată nu corespund celor din acțiunea inițial

formulată pentru a se putea concluziona că este vorba de aceleași licențe a

căror anulare se solicită.

Aceste licențe diferă în mod

cert pentru că așa cum s-a precizat mai sus ele au date diferite de emitere (1

aprilie 2006 respectiv 20 noiembrie 2006), așa încât în mod corect instanța

fondului a considerat ca fiind o nouă cerere acțiunea precizatoare.

Întrucât recurenta-reclamantă

nu a îndeplinit procedura prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr.

262/2007, aceasta neadresându-se organului emitent al actului mai înainte de a

se adresa instanței de judecată, în mod just instanța de fond admițând excepția

lipsei procedurii prealabile, a respins ca inadmisibilă acțiunea precizatoare

formulată de aceasta.

Reținându-se deci că

instanța de fond a dat o rezolvare corectă acțiunilor formulate de reclamanta

recurentă, prin admiterea celor două excepții – lipsa de obiect a cererii

principale și inadmisibilitatea acțiunii precizatoare, apare ca fiind de prisos

analizarea motivelor de recurs formulate și care se referă la fondul cauzei.

Așa fiind, având în vedere

că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, aceasta

urmând a fi menținută, în baza art. 312 lit. c) proc. civ., recursul formulat

de reclamanta SC T.R. SA – se va respinge ca nefondat.

Potrivit art. 274 lit. c)

proc. civ. recurenta - reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată reprezentând cheltuieli cu transportul către intimata-pârâtă SC G.A.T.

SRL în sumă de 731,7 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC T.R. SA împotriva sentinței nr. 92/CA/2007 – P.I. din 18 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă

la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă SC G.A.T. SRL în sumă

de 731,7 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2007.