ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4815/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4732/111/CA din 18 iulie 2006, la Tribunalul Bihor, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T.R. SA, a solicitat în contradictoriu cu A.R.R. București, A.R.R. Bihor - Oradea, M.T.C.T. București și SC G.A.T. SRL , ca prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea licențelor de transport pentru curse speciale pentru schimbul 1 pe traseele 142, 143, 144, 145, 147, 151 și 152 și obligarea pârâtelor la despăgubiri în cuantum de 63.582, 80 RON/ lună, reprezentând venitul lunar din abonamente schimbul 1 pentru curse de deservire generală, începând cu 1 aprilie 2006 și până la data anulării licențelor.

Excepția de necompetență materială a Tribunalului invocată de pârâte a fost admisă și prin sentința civilă nr. 6/CA/207 pronunțată la 11 ianuarie 2007, Tribunalul Bihor, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea. Cauza a fost înregistrată cu același nr. 4732/111/2006 la data de 19 ianuarie 2007 la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că pentru traseele menționate posedă licență de curse regulate cu deservire generală până în anul 2008 și cu toate acestea pârâta Autoritatea Rutieră Română a eliberat licențe speciale de transport pentru aceleași trasee, fiind prejudiciată astfel în activitatea economică ce o desfășoară.

Pârâta Autoritatea Română București a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată și totodată pentru opozabilitate a solicitat introducerea în cauză a SC M.E. SRL, societatea comercială cea mai prejudiciată în eventualitatea în care ar fi anulate licențele de traseu prin servicii speciale. La data de 15 februarie 2007, SC M.E. SRL a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei SC G.A.T. SRL, cerere ce a fost admisă în principiu de către instanță. La data de 16 martie 2007, reclamanta și-a precizat acțiunea inițială de chemare în judecată, solicitând instanței să constate nulitatea licențelor de traseu pentru transport de persoane prin servicii regulate speciale emise în favoarea SC G.A.T.

SRL, cu licențele din 20 noiembrie 2006. Pârâtele A.R.R. și SC G.A.T. SRL față de precizarea de acțiune, au formulat întâmpinare invocând excepția lipsei plângerii prealabile, iar pe fond au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată. De precizat că prin încheierea din 16 februarie 207, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R. Bihor și M.T.C.T. București, care au fost scoase din cauză. Prin sentința nr. 92/CA/2007 din 18 mai 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea principală formulată de reclamantă în contradictoriu cu A.R.R. București și SC G.A.T. SRL, ca rămasă fără obiect și ca inadmisibilă acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva acelorași pârâte, ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile.

Cererea de intervenție în interesul pârâtei SC G.A.T. SRL, formulată de intervenienta SC M.E. SRL, a fost admisă, iar reclamanta a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 2.955, 18 RON către A.R.R. București. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în mod unilateral, reclamanta a înțeles să rezilieze contractul de prestări servicii de transport pe care-l încheiase cu S.C.”M.E.” SRL, rezilierea operând cu începere din luna aprilie 2006, situație în care beneficiarul a încheiat un nou contract cu SC G.A.T. SRL – Valea Mare de Criș și anume un contract de prestări servicii de transport în baza căruia pârâta a obținut licența de transport special de persoane pentru traseele solicitate de beneficiar.

Reține instanța de fond că licențele pentru servicii regulate speciale eliberate pârâtei SC G.A.T. SRL au fost eliberate la 20 mai 2006 și au fost valabile până la data de 19 noiembrie 2006, astfel că acțiunea în anularea acestor acte administrative a rămas fără obiect, condiția valabilității licențelor expirând pe parcursul judecării cauzei. În ceea ce privește acțiunea precizată la 16 martie 2007, instanța de fond reține că prin precizările aduse, reclamanta a schimbat practic obiectul acțiunii ce a formulat-o inițial, solicitându-se anularea unor licențe pentru servicii regulate speciale eliberate la o altă dată (20 noiembrie 2006) și în temeiul unui alt act normativ – Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006 care a abrogat Ordinul M.T.C.T.

nr. 1987/2005. În plus, reține instanța de fond, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă prin care să solicite anularea /revocarea actelor administrative atacate, respectiv licențele de traseu menționate în precizarea de acțiune, ci a solicitat anularea acestora direct instanței de judecată, astfel că, constatând întemeiată excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâte, a respins ca inadmisibilă acțiunea precizată la 16 martie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamanta SC T.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., respectiv „instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, și „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Susține recurenta prin motivele de recurs formulate că în mod eronat instanța de fond a respins ca rămasă fără obiect acțiunea principală, întrucât prin această acțiunea nu a identificat în concret licențele ci numai rutele aferente acestora de traseu speciale și nici nu s-a referit în mod expres la anularea licențelor emise în favoarea SC G.A.T. SRL în luna aprilie 2006, iar prin precizarea de acțiune depusă a concretizat de fapt licențele emise pe traseele arătate, licențele identificate suprapunând-se traseelor contestate. Procedura prealabilă cerută de legea specială, susține recurenta a fost îndeplinită, dovada constituind-o înscrisurile aflate la dosarul cauzei, prin acele plângeri identificând traseele pentru care s-au eliberat licențe pe seama intimatei pârâte SC G.A.T.

SRL. Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare (pe fond) la aceeași instanță. Intimatele - pârâte A.R.R. București și SC G.A.T. SRL precum și intimata intervenientă SC M.E. SRL Aleșd au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Primul motiv de recurs formulat de reclamantă se referă la faptul că în mod eronat instanța de judecată de fond a considerat ca rămasă fără obiect acțiunea principală, pentru că de fapt prin acțiunea inițială nu a identificat în concret licențele ci numai rutele aferente acestora.

Instanța de fond a constatat însă, în mod corect, că licențele de transport pentru servicii speciale eliberate la 20 mai 206 pârâtei SC G.A.T. SRL pentru traseele pentru care reclamanta - recurentă își desfășura activitatea de curse regulate (cursele suprapunându-se conform precizărilor din acțiune ale reclamantei) au fost valabile doar până la data de 19 noiembrie 2006, termen ce s-a împlinit, astfel încât acțiunea în anulare a acestor acte administrative nu mai are obiect. Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, se constată că din conținutul acțiunii inițial formulate rezultă că aceasta s-a referit în mod expres la anularea licențelor de transport pentru curse speciale deținute de pârâta SC G.A.T.

SRL, susținând că acestea se suprapun cu traseele regulate ce le execută ea însăși. Constatând că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, în mod corect instanța de fond nu a mai analizat fondul cauzei pentru a stabili cu exactitate dacă cele două trasee (cele regulate efectuate de reclamantă și cele speciale efectuate de SC G.A.T. SRL ), se suprapuneau întrutotul, intimata-pârâtă A.R.R. susținând că între cele două trasee existau mari diferențe sub aspectul capetelor de trasee, orarul graficelor de circulație, stațiilor de oprire, distanțe pe aceste trasee, etc. Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs referitor la acțiunea precizatoare, instanța de control judiciar constată că și acesta este neîntemeiat.

În acțiunea precizatoare a obiectului acțiunii formulată la 16 martie 2007, recurenta-reclamantă a solicitat instanței să constate nulitatea licențelor de transport de persoane- servicii speciale emise în favoarea SC G.A.T. SRL, indicând seria și numărul acestora, toate acestea fiind eliberate la 20 noiembrie 2006, cerere cu soluționarea căreia prima instanță nu a fost legal investită, la momentul procesual prima zi de înfățișare. Traseele corespunzătoare licențelor indicate în acțiunea precizată nu corespund celor din acțiunea inițial formulată pentru a se putea concluziona că este vorba de aceleași licențe a căror anulare se solicită. Aceste licențe diferă în mod cert pentru că așa cum s-a precizat mai sus ele au date diferite de emitere (1 aprilie 2006 respectiv 20 noiembrie 2006), așa încât în mod corect instanța fondului a considerat ca fiind o nouă cerere acțiunea precizatoare.

Întrucât recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, aceasta neadresându-se organului emitent al actului mai înainte de a se adresa instanței de judecată, în mod just instanța de fond admițând excepția lipsei procedurii prealabile, a respins ca inadmisibilă acțiunea precizatoare formulată de aceasta. Reținându-se deci că instanța de fond a dat o rezolvare corectă acțiunilor formulate de reclamanta recurentă, prin admiterea celor două excepții – lipsa de obiect a cererii principale și inadmisibilitatea acțiunii precizatoare, apare ca fiind de prisos analizarea motivelor de recurs formulate și care se referă la fondul cauzei.

Așa fiind, având în vedere că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, aceasta urmând a fi menținută, în baza art. 312 lit. c) proc. civ., recursul formulat de reclamanta SC T.R. SA – se va respinge ca nefondat. Potrivit art. 274 lit. c) proc. civ. recurenta - reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli cu transportul către intimata-pârâtă SC G.A.T. SRL în sumă de 731,7 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.R. SA împotriva sentinței nr. 92/CA/2007 – P.I. din 18 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă SC G.A.T. SRL în sumă de 731,7 RON. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2007.