ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.C. să se constate existența calității acestuia de lucrător al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcția de primar al municipiului Alexandria. Conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care candidează, sunt alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h). Apreciază că pârâtul a avut gradul de locotenent major în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 9, Biroul 2 (1972, 1973). În această calitate, în contextul urmăririi informative a unei persoane semnalată pentru „intenții de evaziune și legături suspecte cu cetățeni străini", pârâtul a derulat următoarele măsuri: - „introducerea mijloacelor de ascultare la domiciliul lui „D.” în vederea stabilirii legăturilor, precum și a comentariilor ce le face ia domiciliu". Anterior, pârâtul s-a deplasat la domiciliul urmăritului și a întocmit o schiță a apartamentului acestuia precum și o Notă de studiu în care raportează despre situația vecinilor persoanei urmărite.

Toate aceste acțiuni au avut ca scop evident, documentarea posibilității introducerii mijloacelor de ascultare; - filajul asupra tuturor legăturilor urmăritului; - dirijarea rețelei informative; - interceptarea corespondenței familiei obiectivului. Așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de constatare, activitatea pârâtului s-a remarcat prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: - dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 2 lit. a), art. 3 lit. g), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, art. 31 alin. (1), art. 35 alin. (5), lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 112 al C. proc. civ. b) întâmpinarea formulată în cauză Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în calitate de candidat la alegerile din iunie 2008, a fost verificat din oficiu, eliberându-i-se adeverința nr. 242 din 29 mai 2008, din care rezultă că n-a avut calitatea de lucrător al Securității, în sensul legii.

Aceasta n-a fost contestată în termenul de 30 de zile și ca atare, față de el și de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, are caracter definitiv. A mai susținut că, personal nu a îngrădit sub nici o formă drepturile și libertățile fundamentale cetățenești prevăzute de Constituția din 1965, drepturi reluate de altfel și în Constituția din noiembrie 1991. Nu a făcut nici filaj, nici interceptarea corespondentei și nici pătrunderea în domiciliul obiectivului "D.”. În acest scop erau unități militare anume constituite, așa cum rezultă din decretul de înființare a C.S.S. (710/1967). A mai precizat că „D. a fost urmărit ca fiind suspect pentru "evaziune", infracțiune prevăzută de art. 253 C. pen., abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1989 și legături suspecte cu cetățeni străini.

Nu "D." a fost filat ci "B." - legătura lui. Planul său de măsuri nu a fost pus în aplicare în ceea ce privește filajul, interceptarea și introducerea tehnicii de ascultare. c) sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 543 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul P.C., constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că activitățile desfășurate de pârât au condus la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. S-a apreciat de prima instanță că introducerea mijloacelor de ascultare la domiciliul lui „D.”, întocmirea schiței apartamentului, interceptarea corespondenței, sunt acțiuni prin care s-au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P.C. a) Motivele de recurs În motivele de recurs pârâtul a susținut că a avut calitatea de ofițer în perioada 1 august 1967 - 31 martie 1975, dar nu a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului. A precizat că a avut în supraveghere informativă întreprinderile de comerț exterior, că măsurile pentru ascultare și interceptare au fost dispuse de șeful de direcție, că planul de măsuri pe care l-a întocmit nu a fost pus în aplicare.

S-a susținut că s-a impus supravegherea lui „D.”, datorită activității acestuia în comerțul exterior și legăturile sale cu cetățenii străini. b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei și legislația aplicabilă, reține: Situația de fapt: Recurentul-pârât C.P. a avut gradul de locotenent major în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 9, biroul nr. 2. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a apreciat că pârâtul C.P. a avut calitatea de ofițer al Securității și a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Legislația aplicabilă: O.U.G.

nr. 24/2008, art. 2 lit. a) „lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste”. Din examinarea prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se stabili calitatea de lucrător al Securității, trebuie întrunite cumulativ două condiții, respectiv persoana să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității și în perioada 1945 - 1989 și să fi desfășurat activități care au avut drept consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

În ceea ce privește prima condiție, aceasta este îndeplinită în cauză, însă nu este suficientă pentru a conduce la atribuirea calității de lucrător al Securității. Pentru a stabili calitatea de lucrător, instanța are obligația legală de a stabili vinovăția persoanei respective, pe baza materialului probator depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În speța analizată, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală în raport de probatoriul administrat de C.N.S.A.S. Începând cu 8 septembrie 1972 a fost urmărit informativ de către Direcția a II-a numitul D.A., urmărire ce a încetat la 26 martie 1973. În acest sens, s-a întocmit la 20 septembrie 1972 un plan de măsuri pentru acțiunea „D.”, pentru punerea sub supraveghere a obiectivului B. (cetățean israelian), pentru interceptarea corespondenței familiei D. Din notele întocmite la 26 octombrie 1972 rezultă că s-a consemnat starea de spirit a numitului D.A.

în momentul schimbării acestuia din funcția de director al Geomin. Ulterior, s-a întocmit un studiu pentru posibilitatea introducerii mijloacelor de ascultare la domiciliul lui D.A. Prin nota-raport întocmită la 26 martie 1973 s-a propus de C.P. închiderea dosarului de urmărire informativă a lui D.A. Examinarea acțiunilor întreprinse de recurent demonstrează că notele raport întocmite de acesta nu relevă îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, reprezentând aspecte legate de activitatea profesională a persoanei supravegheate. De asemenea, din probele cauzei rezultă că schița apartamentului lui D.A. s-a întocmit în raport de poziția apartamentului familiei Z. În aceste circumstanțe, supravegherea nu îndeplinește condiția impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind desfășurarea de activități prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Înalta Curte arată că în Decizia nr. 843/2011 și Decizia nr. 530/2009 ale Curții Constituționale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Considerentele deciziilor de mai sus au efect obligatoriu, astfel că vor produce efecte la soluționarea prezentului recurs. Motivele reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, potrivit cărora orice informație obținută fără acordul persoanei și care nu viza apărarea intereselor naționale, constituie încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești, sunt nefondate. Drepturile omului reglementate prin diverse instrumente internaționale au un regim juridic diferit, în raport de conținutul lor. Astfel, există drepturi intangibile, care nu pot fi suprimate, suspendate sau limitate sub nicio formă, acestea fiind dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane sau degradante, dreptul de a nu fi adus în stare de sclavie și dreptul la neretroactivitatea legii penale, drepturi ce se regăsesc inclusiv în Pactul privitor la drepturile civile și politice.

Însă, atât actele internaționale cât și cele interne pot institui limitări ale exercițiului unor drepturi și libertăți ale omului, cu îndeplinirea cumulativă a trei condiții esențiale, limitările să fie prevăzute de legea națională în materie, să aibă un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică. În cazul lui D.A., supravegherea s-a justificat prin natura funcției pe care o deținea în comerțul exterior al României, urmărindu-se un scop legitim de protejare a intereselor economice ale statului român. O astfel de abordare nu are legătură cu regimul comunist, ci are în vedere apărarea intereselor statului român, care sunt prioritare intereselor private, acestea din urmă fiind subordonate intereselor naționale generale.

Trebuie arătat că apărarea intereselor economice ale unei țări reprezintă un scop legitim în orice sistem, motiv pentru care activitatea pârâtului-recurent nu poate fi circumscrisă scopului de susținere a puterii totalitar comuniste. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că recursul declarat de C.P. este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. îl va admite și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de C.P. împotriva Sentinței civile nr. 543 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2011.