ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul P.C. să se constate existența calității acestuia de

lucrător al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcția de primar al municipiului

Alexandria. Conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1)

teza II din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică

din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității,

persoanele care candidează, sunt alese sau numite în demnitățile sau funcțiile

prevăzute la art. 3 lit. b) - h).

Apreciază că pârâtul

a avut gradul de locotenent major în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 9,

Biroul 2 (1972, 1973).

În această calitate,

în contextul urmăririi informative a unei persoane semnalată pentru „intenții

de evaziune și legături suspecte cu cetățeni străini", pârâtul a derulat

următoarele măsuri:

- „introducerea

mijloacelor de ascultare la domiciliul lui „D.” în vederea stabilirii

legăturilor, precum și a comentariilor ce le face ia domiciliu". Anterior,

pârâtul s-a deplasat la domiciliul urmăritului și a întocmit o schiță a

apartamentului acestuia precum și o Notă de studiu în care raportează despre

situația vecinilor persoanei urmărite. Toate aceste acțiuni au avut ca scop

evident, documentarea posibilității introducerii mijloacelor de ascultare;

- filajul asupra

tuturor legăturilor urmăritului;

- dirijarea rețelei

informative;

- interceptarea

corespondenței familiei obiectivului.

Așa cum reiese din

toate documentele cuprinse în Nota de constatare, activitatea pârâtului s-a

remarcat prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Activitățile

desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au

îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute

și garantate de legislația în vigoare la acea dată:

- dreptul la viață

privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor

telefonice) din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 12 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 2 lit. a), art. 3 lit. g), art. 5

alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, art. 31 alin.

(1), art. 35 alin. (5), lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare

al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum

și pe dispozițiile art. 112 al C. proc. civ.

b) întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâtul a formulat

întâmpinare, prin care a arătat că în calitate de candidat la alegerile din

iunie 2008, a fost verificat din oficiu, eliberându-i-se adeverința nr. 242 din

29 mai 2008, din care rezultă că n-a avut calitatea de lucrător al Securității,

în sensul legii. Aceasta n-a fost contestată în termenul de 30 de zile și ca

atare, față de el și de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, are caracter definitiv.

A mai susținut că,

personal nu a îngrădit sub nici o formă drepturile și libertățile fundamentale

cetățenești prevăzute de Constituția din 1965, drepturi reluate de altfel și în

Constituția din noiembrie 1991. Nu a făcut nici filaj, nici interceptarea

corespondentei și nici pătrunderea în domiciliul obiectivului "D.”. În

acest scop erau unități militare anume constituite, așa cum rezultă din decretul

de înființare a C.S.S. (710/1967).

A mai precizat că „D.

a fost urmărit ca fiind suspect pentru "evaziune", infracțiune

prevăzută de art. 253 C. pen., abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1989 și

legături suspecte cu cetățeni străini. Nu "D." a fost filat ci

"B." - legătura lui. Planul său de măsuri nu a fost pus în aplicare

în ceea ce privește filajul, interceptarea și introducerea tehnicii de

ascultare.

c) sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr. 543

din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul

P.C., constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că activitățile desfășurate de pârât

au condus la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului,

fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

S-a apreciat de prima

instanță că introducerea mijloacelor de ascultare la domiciliul lui „D.”,

întocmirea schiței apartamentului, interceptarea corespondenței, sunt acțiuni

prin care s-au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul P.C.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

pârâtul a susținut că a avut calitatea de ofițer în perioada 1 august 1967 - 31

martie 1975, dar nu a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

A precizat că a avut

în supraveghere informativă întreprinderile de comerț exterior, că măsurile

pentru ascultare și interceptare au fost dispuse de șeful de direcție, că

planul de măsuri pe care l-a întocmit nu a fost pus în aplicare.

S-a susținut că s-a

impus supravegherea lui „D.”, datorită activității acestuia în comerțul

exterior și legăturile sale cu cetățenii străini.

b) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte

examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, apărările pârâtului,

probele cauzei și legislația aplicabilă, reține:

Situația de fapt:

Recurentul-pârât

C.P. a avut gradul de locotenent major în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 9,

biroul nr. 2.

Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a apreciat că pârâtul C.P. a avut

calitatea de ofițer al Securității și a desfășurat activități prin care a

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Legislația

aplicabilă:

O.U.G. nr. 24/2008,

art. 2 lit. a) „lucrător al

Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer

al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv

ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul

susținerii puterii totalitar comuniste”.

Din examinarea

prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se

stabili calitatea de lucrător al Securității, trebuie întrunite cumulativ două

condiții, respectiv persoana să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al

Securității și în perioada 1945 - 1989 și să fi desfășurat activități care au

avut drept consecință suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

În ceea ce privește

prima condiție, aceasta este îndeplinită în cauză, însă nu este suficientă

pentru a conduce la atribuirea calității de lucrător al Securității.

Pentru a stabili

calitatea de lucrător, instanța are obligația legală de a stabili vinovăția

persoanei respective, pe baza materialului probator depus de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității.

În speța analizată,

instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală în raport de probatoriul

administrat de C.N.S.A.S.

Începând cu 8

septembrie 1972 a fost urmărit informativ de către Direcția a II-a numitul

D.A., urmărire ce a încetat la 26 martie 1973.

În acest sens, s-a

întocmit la 20 septembrie 1972 un plan de măsuri pentru acțiunea „D.”, pentru

punerea sub supraveghere a obiectivului B. (cetățean israelian), pentru

interceptarea corespondenței familiei D.

Din notele întocmite

la 26 octombrie 1972 rezultă că s-a consemnat starea de spirit a numitului D.A.

în momentul schimbării acestuia din funcția de director al Geomin. Ulterior,

s-a întocmit un studiu pentru posibilitatea introducerii mijloacelor de

ascultare la domiciliul lui D.A.

Prin nota-raport

întocmită la 26 martie 1973 s-a propus de C.P. închiderea dosarului de urmărire

informativă a lui D.A.

Examinarea acțiunilor

întreprinse de recurent demonstrează că notele raport întocmite de acesta nu

relevă îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

reprezentând aspecte legate de activitatea profesională a persoanei supravegheate.

De asemenea, din

probele cauzei rezultă că schița apartamentului lui D.A. s-a întocmit în raport

de poziția apartamentului familiei Z.

În aceste

circumstanțe, supravegherea nu îndeplinește condiția impusă de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind desfășurarea de activități prin care s-au

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte arată că

în Decizia nr. 843/2011 și Decizia nr. 530/2009 ale Curții Constituționale, s-a

statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnarea publică

a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă,

fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze

premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla

participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de

vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Considerentele

deciziilor de mai sus au efect obligatoriu, astfel că vor produce efecte la

soluționarea prezentului recurs.

Motivele

reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

potrivit cărora orice informație obținută fără acordul persoanei și care nu

viza apărarea intereselor naționale, constituie încălcarea drepturilor și

libertăților cetățenești, sunt nefondate.

Drepturile omului

reglementate prin diverse instrumente internaționale au un regim juridic

diferit, în raport de conținutul lor.

Astfel, există

drepturi intangibile, care nu pot fi suprimate, suspendate sau limitate sub

nicio formă, acestea fiind dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus la

tratamente inumane sau degradante, dreptul de a nu fi adus în stare de sclavie

și dreptul la neretroactivitatea legii penale, drepturi ce se regăsesc inclusiv

în Pactul privitor la drepturile civile și politice.

Însă, atât actele

internaționale cât și cele interne pot institui limitări ale exercițiului unor

drepturi și libertăți ale omului, cu îndeplinirea cumulativă a trei condiții

esențiale, limitările să fie prevăzute de legea națională în materie, să aibă

un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică.

În cazul lui D.A.,

supravegherea s-a justificat prin natura funcției pe care o deținea în comerțul

exterior al României, urmărindu-se un scop legitim de protejare a intereselor

economice ale statului român.

O astfel de abordare

nu are legătură cu regimul comunist, ci are în vedere apărarea intereselor

statului român, care sunt prioritare intereselor private, acestea din urmă fiind

subordonate intereselor naționale generale.

Trebuie arătat că

apărarea intereselor economice ale unei țări reprezintă un scop legitim în

orice sistem, motiv pentru care activitatea pârâtului-recurent nu poate fi

circumscrisă scopului de susținere a puterii totalitar comuniste.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că recursul declarat de

C.P. este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. îl va admite și va

modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de C.P. împotriva Sentinței civile nr. 543 din 28 ianuarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2011.