ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3496/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, sub nr. 7446/2/2009, reclamanta Ț.E.

a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând

obligarea pârâtului să admită cererea privind redobândirea cetățeniei române și

să fie obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata de cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii

reclamanta a arătat că, în anul 2004, s-a adresat Ministerul Justiției – C.P.C.,

după care timp de patru ani nu au primit nici un răspuns.

În luna mai 2008 s-a adresat

Direcției Cetățenie, pentru a se comunica stadiul soluționării, împreună cu

cazierele actualizate, însă cererile tot nu au fost soluționate, ulterior, la

data de 17 iunie 2009 a revenit cu o nouă cerere, urmare căreia i s-a comunicat

că volumul cererilor este foarte mare, reclamanta considerând că termenul de

soluționare a cererii sale nu poate fi considerat nici pe departe un termen

rezonabil.

În drept, cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 101 din Legea nr.

21/1991, modificată și completată C.E.D.O., Constituția României.

În susținerea cererii reclamanta a

depus la dosarul cauzei în, xerocopie, dovada efectuării procedurii prealabile.

La data de 27 octombrie 2009,

pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea a rămas fără

obiect, întrucât, în ședința din data de 09 septembrie 2009, cererea

reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv, întocmindu-se Raportul

prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991, în care s-a menționat că sunt

îndeplinite condițiile legale pentru redobândirea cetățeniei române, raport ce

va fi înaintat ministrului justiției și libertăților cetățenești, care, după

constatarea îndeplinirii condițiilor art. 18 din lege, va emite ordinul de

dobândire a cetățeniei române, ce va fi publicat în M. Of. al României.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3661 din 3

noiembrie 2009, a admis excepția și a respins acțiunea reclamantei Ț.E. în

contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, ca rămasă

fără obiect.

A obligat pârâtul la plata către

reclamantă a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A reținut în considerentele

hotărârii, prima instanță că în raport cu obiectul acțiunii, poziția pârâtului

și conținutul adresei nr. 16836/ DC din 20 octombrie 2009, acțiunea a rămas

fără obiect.

A obligat pârâtul la plata

cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, susținând, în

esență, că instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că obiectul

pretențiilor deduse judecății a fost realizat și că prin urmare, dezlegarea

dată de instanță primului capăt de cerere face imposibilă aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., și obligarea autorității la

plata cheltuielilor de judecată.

Pe de altă parte autoritatea pârâtă

a analizat favorabil cererea de redobândire a cetățeniei înainte de primul

termen de judecată și practic instanța nu mai putea constata o culpă a

autorității reprezentată de refuzul de a da curs pretențiilor reclamantei.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată.

De la această regulă există și

excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora

pârâtul care a recunoscut ca prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului

nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a

fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speța dedusă judecății,

reclamarea a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2004

conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a fost soluționată într-un

termen rezonabil s-a adresat instanței judecătorești la data de 31 iulie 2009.

Astfel, este adevărat că, la data de

9 septembrie 2009, cererea a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia

pentru cetățenie, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamanta - intimată

formulase prezenta acțiune și după ce anterior acțiunii pârâtului în justiție, formulase,

pe cale administrativă, și memorii de urgentare a soluționării dosarului.

În acest context, instanța de fond,

prin sentința pronunțată a constatat că obiectul cerere a fost realizat, în

sensul că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei a fost

examinată, dar a reținut și culpa autorității de a nu soluționa cererea într-un

termen rezonabil și de a nu-i comunica acest aspect, fapt ce a determinat

formularea acțiunii și implicit efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

În final, este de reținut că deși

acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect nu înseamnă că autoritatea nu a

căzut în pretenții, în condițiile în care, „pretențiile” deduse judecății au

reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul

judecății cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar

cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției sale.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că, în mod legal instanța de fond a obligat instituția pârâtă la

plata cheltuielilor de judecată și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3661 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2010.