ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7576/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Timiș, sub nr. 2797/30 din 7 mai 2009, reclamanții V.D.A.V. și V.P.R., prin

mandatar B.I.I., au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului

Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, și Consiliul local Timișoara, și

au solicitat obligarea pârâtului Primarul municipiului Timișoara să emită

dispoziția de soluționare a notificării prin care au revendicat imobilul situat

în Timișoara, str. P.C.

În motivarea

acțiunii, au arătat că Dispoziția nr. 2673 din 29 decembrie 2004, la care se

face referire în adresa din 31 martie 2009, pe care au primit-o la 7 aprilie

2009, nu li s-a comunicat.

Prin Sentința civilă

nr. 1437 din 4 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2797/30/2009, Tribunalul

Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanții V.D.A.V. și V.P.R., prin

mandatar B.I.I., împotriva pârâților Primarul municipiului Timișoara,

Municipiul Timișoara, prin primar, și Consiliul local Timișoara, reținând că

prin notificarea formulată de reclamantul V.D.A.V., înregistrată sub nr. 159

din 12 februarie 2002, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat

în Timișoara, str. P.C., constând în Fabrica de Ciorapi R.O.C.C.A., înscris în

CF nr. x Timișoara.

Prin Dispoziția nr.

2673 din 29 decembrie 2004, notificarea a fost soluționată prin respingere, pe

considerentul că solicitantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate

invocat și nici a calității de persoană îndreptățită.

Această dispoziție a

fost comunicată reclamantului V.D.A.V. la data de 19 ianuarie 2005, pe adresa

Aleea F.C.R., Timișoara, adresa indicată ca domiciliu ales în cuprinsul

notificării.

Acțiunea de față,

formulată la 07 mai 2009, a fost făcută cu depășirea termenului legal de 30 de

zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar dispoziția fiind emisă, acțiunea nu are

obiect.

Prin Decizia civilă

nr. 473/A din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a

respins apelul declarat de reclamanții V.D.A.V. și V.P.R., reținând, în esență,

următoarele:

Este adevărat că în

sarcina unității notificate există obligația legală, prevăzută de art. 26 din

Legea nr. 10/2001, de a răspunde la notificare prin dispoziție/decizie

motivată.

În cazul de față,

însă, notificarea formulată de reclamantul V.D.A.V. pentru restituirea în

natură a imobilului înscris în CF nr. x Timișoara a fost soluționată prin

Dispoziția nr. 2673 din 29 decembrie 2004, ce a fost comunicată reclamantului

V.D.A.V. la adresa indicată în notificare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții V.D.A.V. și V.P.R.,

criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate, au arătat următoarele:

Prima instanță nu a

soluționat corect procesul, în sensul că nu a obligat pe pârâți să-i comunice

dispoziția primarului referitoare la notificarea sa.

Întrucât a indicat un

domiciliu ales în cuprinsul notificării dar nu a indicat, în lumina dispoziției

art. 93 C. proc. civ. și persoana la care să i se comunice actele, dispoziția

primarului trebuia să i se comunice direct reclamantului cu aviz de primire,

ceea ce, în speță, nu s-a realizat, motiv pentru care nici până în prezent nu a

intrat în posesia acesteia.

Din numeroasele acte

existente la dosarul administrativ rezultă și domiciliul reclamantei și, drept

urmare, pârâții aveau obligația legală de a-i comunica direct dispoziția

primarului, ceea ce nu s-a făcut și deci a fost obligat să introducă acțiunea

care formează obiectul acestui dosar.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului

litigiu îl constituie pretenția reclamanților de a se soluționa notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, din 12 februarie 2002,

pentru restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, str. P.C.

Potrivit art. 25

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea formulată de V.D.A.V.

a fost soluționată prin Dispoziția nr. 2673 din 29 decembrie 2004 emisă de

Primarul municipiului Timișoara, astfel că, legal, prin sentința primei

instanțe, păstrată prin decizia recurată, s-a reținut că prezenta acțiune nu

are obiect.

În ceea ce privește

critica recurenților-reclamanți, în sensul că dispoziția de soluționare a

notificării nu i-a fost comunicată personal notificatorului, întrucât, potrivit

dispozițiilor art. 93 din C. proc. civ., acesta și-a ales numai domiciliul nu

și persoana căreia trebuia să i se facă comunicarea, instanța constată

următoarele:

Prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul V.D.A.V. și-a ales

domiciliul la care să i se comunice actele de procedură, inclusiv dispoziția ce

se va da în soluționarea notificării, iar dispoziția de soluționare a

notificării a fost comunicată la domiciliul ales, menționat în cuprinsul notificării.

Or, dacă este vorba

de un domiciliu ales, procedura de comunicare trebuie îndeplinită la persoana

la al cărei domiciliu s-a făcut alegerea.

Prin urmare, dacă

această persoană primește citația, procedura este legal îndeplinită.

În speță, comunicarea

dispoziției s-a făcut la domiciliul ales de reclamant și a fost primită de

persoana la al cărei domiciliu s-a făcut alegerea, astfel că procedura de

comunicare a Dispoziției nr. 2673 din 29 decembrie 2004 emisă de Primarul

municipiului Timișoara este legală.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți V.D.A.V. și V.P.R..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții V.D.A.V. și V.P.R. împotriva

Deciziei nr. 473/A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2011.