ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7576/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr. 2797/30 din 7 mai 2009, reclamanții V.D.A.V. și V.P.R., prin mandatar B.I.I., au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, și Consiliul local Timișoara, și au solicitat obligarea pârâtului Primarul municipiului Timișoara să emită dispoziția de soluționare a notificării prin care au revendicat imobilul situat în Timișoara, str. P.C. În motivarea acțiunii, au arătat că Dispoziția nr. 2673 din 29 decembrie 2004, la care se face referire în adresa din 31 martie 2009, pe care au primit-o la 7 aprilie 2009, nu li s-a comunicat. Prin Sentința civilă nr. 1437 din 4 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2797/30/2009, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanții V.D.A.V.

și V.P.R., prin mandatar B.I.I., împotriva pârâților Primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, prin primar, și Consiliul local Timișoara, reținând că prin notificarea formulată de reclamantul V.D.A.V., înregistrată sub nr. 159 din 12 februarie 2002, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, str. P.C., constând în Fabrica de Ciorapi R.O.C.C.A., înscris în CF nr. x Timișoara. Prin Dispoziția nr. 2673 din 29 decembrie 2004, notificarea a fost soluționată prin respingere, pe considerentul că solicitantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate invocat și nici a calității de persoană îndreptățită. Această dispoziție a fost comunicată reclamantului V.D.A.V.

la data de 19 ianuarie 2005, pe adresa Aleea F.C.R., Timișoara, adresa indicată ca domiciliu ales în cuprinsul notificării. Acțiunea de față, formulată la 07 mai 2009, a fost făcută cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar dispoziția fiind emisă, acțiunea nu are obiect. Prin Decizia civilă nr. 473/A din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanții V.D.A.V. și V.P.R., reținând, în esență, următoarele: Este adevărat că în sarcina unității notificate există obligația legală, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001, de a răspunde la notificare prin dispoziție/decizie motivată. În cazul de față, însă, notificarea formulată de reclamantul V.D.A.V.

pentru restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. x Timișoara a fost soluționată prin Dispoziția nr. 2673 din 29 decembrie 2004, ce a fost comunicată reclamantului V.D.A.V. la adresa indicată în notificare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții V.D.A.V. și V.P.R., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate, au arătat următoarele: Prima instanță nu a soluționat corect procesul, în sensul că nu a obligat pe pârâți să-i comunice dispoziția primarului referitoare la notificarea sa. Întrucât a indicat un domiciliu ales în cuprinsul notificării dar nu a indicat, în lumina dispoziției art. 93 C. proc.

civ. și persoana la care să i se comunice actele, dispoziția primarului trebuia să i se comunice direct reclamantului cu aviz de primire, ceea ce, în speță, nu s-a realizat, motiv pentru care nici până în prezent nu a intrat în posesia acesteia. Din numeroasele acte existente la dosarul administrativ rezultă și domiciliul reclamantei și, drept urmare, pârâții aveau obligația legală de a-i comunica direct dispoziția primarului, ceea ce nu s-a făcut și deci a fost obligat să introducă acțiunea care formează obiectul acestui dosar. Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Obiectul prezentului litigiu îl constituie pretenția reclamanților de a se soluționa notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, din 12 februarie 2002, pentru restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, str. P.C.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea formulată de V.D.A.V. a fost soluționată prin Dispoziția nr. 2673 din 29 decembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Timișoara, astfel că, legal, prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia recurată, s-a reținut că prezenta acțiune nu are obiect. În ceea ce privește critica recurenților-reclamanți, în sensul că dispoziția de soluționare a notificării nu i-a fost comunicată personal notificatorului, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 93 din C. proc. civ., acesta și-a ales numai domiciliul nu și persoana căreia trebuia să i se facă comunicarea, instanța constată următoarele: Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul V.D.A.V.

și-a ales domiciliul la care să i se comunice actele de procedură, inclusiv dispoziția ce se va da în soluționarea notificării, iar dispoziția de soluționare a notificării a fost comunicată la domiciliul ales, menționat în cuprinsul notificării. Or, dacă este vorba de un domiciliu ales, procedura de comunicare trebuie îndeplinită la persoana la al cărei domiciliu s-a făcut alegerea. Prin urmare, dacă această persoană primește citația, procedura este legal îndeplinită. În speță, comunicarea dispoziției s-a făcut la domiciliul ales de reclamant și a fost primită de persoana la al cărei domiciliu s-a făcut alegerea, astfel că procedura de comunicare a Dispoziției nr. 2673 din 29 decembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Timișoara este legală.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți V.D.A.V. și V.P.R..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții V.D.A.V. și V.P.R. împotriva Deciziei nr. 473/A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.