ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 34/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ, reclamantul P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate că beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, în cuantum de 80.232 lei, în temeiul art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 și să fie obligați pârâții la asigurarea fondurilor necesare și plata sumei respective, actualizată cu indicele de inflație aferent perioadei cuprinse între data scadenței și data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și a dobânzii legale de referință.

Cauza a fost înregistrată inițial la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, fiind scoasă de pe rol și înaintată secției civile – complet specializat în soluționarea cauzelor de asigurări sociale. Prin sentința civilă nr. 868/M din 13 mai 2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Brașov, secția civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, secția civilă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul s-a raportat la dispozițiile art. 155 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, la obiectul acțiunii, reținând totodată că drepturile bănești pretinse de reclamant se acordau la pensionarea sa, în virtutea raporturilor de serviciu ce încetau prin pensionare și nicidecum în virtutea calității de pensionar a reclamantului, pentru a atrage competența instanței specializate în soluționarea litigiilor privind asigurările sociale. Față de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 80/1995, s-a apreciat că reclamantul face parte din categoria funcționarilor publici cu statut special și s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, reținându-se că reclamantul formulează pretenții împotriva unor autorități publice centrale și că instanța competentă material să soluționeze cauza este Curtea de Apel Brașov.

Prin sentința civilă nr. 164/F din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale proprii, invocată în cauză de către pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al Județului Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. În motivarea acestei hotărâri, Curtea a reținut că drepturile solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria drepturilor de asigurări sociale prevăzute de Legea nr. 19/2000 și, respectiv Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, acest drept la ajutorul stabilit în raport cu solda lunară brută fiind plătit de angajator și fiind prevăzut de art. 31 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar.

Curtea de Apel a apreciat, față de dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 30/2007 și ale Legii nr. 80/1995, că reclamantul nu are calitatea de funcționar public. Activitatea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al județului Brașov este reglementată de H.G. nr. 1490/2004 și O.G. nr. 88/2001, care nu cuprind dispoziții derogatorii de la cele generale privind statutul cadrelor militare încadrate în funcție la acest inspectorat. Curtea de Apel a constatat că dispozițiile Legii nr. 80/1995 nu atrag vreo competență a instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiilor privind drepturile bănești ale cadrelor militare, ci competența tribunalului în complet specializat conflicte de muncă.

De asemenea, a arătat Curtea, și în situația în care competentă să soluționeze cauza ar fi instanța de contencios administrativ, raportat la instituția care calculează și achită drepturile bănești solicitate de reclamant, respectiv Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al județului Brașov, față de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, competența de soluționare a cauzei în primă instanță ar reveni tot Tribunalului Brașov. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că în cauză există conflict de competență, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 20 C. proc. civ. Analizând conflictul de competență se reține că reclamantul a solicitat, în temeiul art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, astfel cum a fost modificată, plata unui ajutor egal cu 20 de solde lunare brute în sumă de 66,860 lei, respectiv 2 solde lunare brute neimpozabile, în sumă de 13.372 lei, la momentul trecerii în rezervă. Aceste drepturi solicitate de reclamant sunt prevăzute de legiuitor la momentul trecerii în rezervă, deci la data schimbării poziției de activitate, decurgând din calitatea de pensionar a persoanei în cauză, începând cu 25 martie 2008, conform Deciziei nr. 155389 din 3 iulie 2009. Prin urmare, drepturile solicitate de reclamant se încadrează în categoria drepturilor de asigurări sociale.

În raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 164/2001(r1), privind pensiile militare de stat (în vigoare la momentul sesizării instanței), în ceea ce privește aceste drepturi cu referire la categoria cadrelor militare în care se încadrează și reclamantul, sunt aplicabile principiile generale prevăzute de Legea nr. 19/2000, privind sistemul juridic de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (de asemenea, în vigoare la momentul sesizării instanței). Potrivit art. 155 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000, menționată anterior, tribunalele, prin secțiile sau completele specializate pentru asigurări sociale, judecă modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.

Prin urmare, în raport de aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revine Tribunalului Brașov, conflicte de muncă și asigurări sociale, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al Județului Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.