ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 34/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 24 noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios

administrativ, reclamantul P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, să se constate că beneficiază de un ajutor neimpozabil

stabilit în raport cu solda lunară brută, în cuantum de 80.232 lei, în temeiul

art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 și să fie obligați pârâții la

asigurarea fondurilor necesare și plata sumei respective, actualizată cu

indicele de inflație aferent perioadei cuprinse între data scadenței și data

introducerii cererii de chemare în judecată, precum și a dobânzii legale de

referință.

Cauza a fost

înregistrată inițial la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, fiind scoasă de pe rol și înaintată secției civile – complet

specializat în soluționarea cauzelor de asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 868/M

din 13 mai 2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Brașov, secția

civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale

a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, secția civilă,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul s-a raportat la dispozițiile art. 155 și art. 156 din Legea nr.

19/2000, la obiectul acțiunii, reținând totodată că drepturile bănești pretinse

de reclamant se acordau la pensionarea sa, în virtutea raporturilor de serviciu

ce încetau prin pensionare și nicidecum în virtutea calității de pensionar a

reclamantului, pentru a atrage competența instanței specializate în

soluționarea litigiilor privind asigurările sociale.

Față de dispozițiile art. 6 din

Legea nr. 80/1995, s-a apreciat că reclamantul face parte din categoria

funcționarilor publici cu statut special și s-a făcut trimitere la dispozițiile

art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului

Administrației și Internelor, reținându-se că reclamantul formulează pretenții

împotriva unor autorități publice centrale și că instanța competentă material

să soluționeze cauza este Curtea de Apel Brașov.

Prin sentința civilă nr. 164/F

din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale proprii, invocată în cauză

de către pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al

Județului Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov.

În motivarea acestei hotărâri,

Curtea a reținut că drepturile solicitate de reclamant nu se încadrează în

categoria drepturilor de asigurări sociale prevăzute de Legea nr. 19/2000 și,

respectiv Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, acest drept la

ajutorul stabilit în raport cu solda lunară brută fiind plătit de angajator și

fiind prevăzut de art. 31 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte

drepturi ale personalului militar.

Curtea de Apel a

apreciat, față de dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 30/2007 și ale

Legii nr. 80/1995, că reclamantul nu are calitatea de funcționar public.

Activitatea

Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al județului Brașov

este reglementată de H.G. nr. 1490/2004 și O.G. nr. 88/2001, care nu cuprind

dispoziții derogatorii de la cele generale privind statutul cadrelor militare

încadrate în funcție la acest inspectorat.

Curtea de Apel a

constatat că dispozițiile Legii nr. 80/1995 nu atrag vreo competență a

instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiilor privind

drepturile bănești ale cadrelor militare, ci competența tribunalului în complet

specializat conflicte de muncă.

De asemenea, a arătat

Curtea, și în situația în care competentă să soluționeze cauza ar fi instanța

de contencios administrativ, raportat la instituția care calculează și achită

drepturile bănești solicitate de reclamant, respectiv Inspectoratul pentru

Situații de Urgență „Țara Bârsei” al județului Brașov, față de dispozițiile

art. 10 din Legea contenciosului administrativ, competența de soluționare a

cauzei în primă instanță ar reveni tot Tribunalului Brașov.

Constatând

existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art.

21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov a decis înaintarea

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, apreciază că în cauză există conflict de

competență, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 20 C. proc. civ.

Analizând

conflictul de competență se reține că reclamantul a solicitat, în temeiul art. 31

alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, astfel cum a fost modificată, plata

unui ajutor egal cu 20 de solde lunare brute în sumă de 66,860 lei, respectiv 2

solde lunare brute neimpozabile, în sumă de 13.372 lei, la momentul trecerii în

rezervă.

Aceste

drepturi solicitate de reclamant sunt prevăzute de legiuitor la momentul

trecerii în rezervă, deci la data schimbării poziției de activitate, decurgând

din calitatea de pensionar a persoanei în cauză, începând cu 25 martie 2008, conform

Deciziei nr. 155389 din 3 iulie 2009.

Prin

urmare, drepturile solicitate de reclamant se încadrează în categoria

drepturilor de asigurări sociale.

În raport

de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 164/2001(r1), privind pensiile

militare de stat (în vigoare la momentul sesizării instanței), în ceea ce

privește aceste drepturi cu referire la categoria cadrelor militare în care se

încadrează și reclamantul, sunt aplicabile principiile generale prevăzute de

Legea nr. 19/2000, privind sistemul juridic de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale (de asemenea, în vigoare la momentul sesizării instanței).

Potrivit

art. 155 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000, menționată anterior,

tribunalele, prin secțiile sau completele specializate pentru asigurări

sociale, judecă modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor

și a altor drepturi de asigurări sociale.

Prin

urmare, în raport de aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că revine Tribunalului Brașov, conflicte de muncă

și asigurări sociale, competența materială și teritorială de soluționare a

cauzei deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul P.E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației și Internelor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

și Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al Județului Brașov,

în favoarea Tribunalului Brașov, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 ianuarie 2011.