ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 61/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 738/M din 22 aprilie 2010 Tribunalul Brașov, secția civilă, litigii de

muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale, invocată

din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii formulate de V.C.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că reclamantul V.C. a chemat în judecată

Ministerul Administrației și Internelor și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că

beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna

schimbării poziției de activitate în cuantum de 56.304 lei, în temeiul art. 31 alin.

(1) și (2)din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, astfel cum a fost modificată; să

fie obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor să asigure de la

bugetul de stat (din bugetul pe anul 2010), prin bugetul Ministerului

Administrației și Internelor fondurile necesare pentru plata sumei de 56.304

lei cu titlu de ajutor cuvenit în baza art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr.

138 din 20 iulie 1999 astfel cum a fost modificat; să fie obligat Ministerul

Administrației și Internelor la plata sumei de

56.304

lei

cu

titlu

de ajutor cuvenit în baza art. 31 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999;

actualizarea sumei de 56.304 lei cu indicele de inflație aferent

perioadei cuprinse între data

scadenței acestei sume (respectiv data

trecerii în rezervă - 31 martie 2009) până la data introducerii cererii de

chemare în judecată.

Reclamantul a mai solicitat

să se dispună obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale de referința a BNR

aferente sumei de 56.304 lei pentru perioada cuprinsă între data

promovării prezentei acțiuni și data plății

efective a capitalului, în temeiul art. 1088 C. civ.

Reclamantul a

precizat că îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 31 alin. (1) din

Legea nr. 138/1999, respectiv: a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, a

fost cadru militar, având o vechime efectivă ca militar de 26 ani 11 luni si 10

zile, cuvenindu-i-se un ajutor egal

cu 15

solde lunare brute iar solda lunară brută este în cuantum de 2.448 lei,

potrivit deciziei de

pensionare.

Instanța a invocat

excepția necompetentei materiale a Tribunalului Brașov în soluționarea

prezentului litigiu, în raport de obiectul acțiunii, având în vedere că

raporturile de muncă nu constituie drepturi de asigurări sociale, dar și în

raport de calitatea reclamantului și a pârâților.

Litigiile de

competența completului de asigurări sociale din cadrul Secției Civile a

Tribunalului Brașov sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 155

si art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Un argument în

susținerea necompetentei Secției Civile a Tribunalului Brașov îl

reprezintă și faptul că acțiunea nu este

formulată împotriva unei case teritoriale de

pensii, ori împotriva Casei

Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.

Prin urmare, Tribunalul

Brașov, secția civilă, litigii de muncă și asigurări sociale a constatat că

drepturile bănești pretinse de reclamant se acordau la pensionarea sa, însă în

virtutea raporturilor de serviciu ce încetau prin pensionare și nicidecum în

virtutea calității de pensionar a reclamantului, pentru a atrage competența

instanței specializate în soluționarea litigiilor privind asigurările sociale.

În consecință, ajutorul bănesc pretins de reclamant de la fostul angajator nu

este un drept de asigurări sociale care să atragă prevederile Legii nr. 19/2000

și jurisdicția asigurărilor sociale introdusă prin acest act normativ.

Învestită prin

declinare Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 160/F/2010 din 4 octombrie 2010 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă și pentru litigii de

muncă și asigurări sociale, complet specializat pentru litigii de muncă și

asigurări sociale și constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî

astfel Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a

reținut că natura juridică a litigiului dedus judecății prin acțiunea

introductivă a reclamantului este aceea de litigiu de muncă și asigurări

sociale, ce privește situația drepturilor și compensațiilor salariale cuvenite

unui militar activ la trecerea sa în rezervă prin pensionare, situație în care

se află reclamantul V.C., fost cadru militar activ în structura Ministerului

Administrației și Internelor - Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență.

În privința

militarilor, însă, legiuitorul nu a făcut o mențiune expresă care să fi permis

ca regulile de competență specială în contencios administrativ să fie

aplicabile în mod direct litigiilor privind drepturile și obligațiile

militarilor.

Ca atare, în absența

unor reguli speciale, exprese, de competență care să dea astfel de litigii în

competența instanțelor de contencios administrativ, competența de soluționare

aparține instanțelor de drept comun în materia litigiilor de muncă și asigurări

sociale, anume completele specializate pentru litigii de muncă și asigurări

sociale din cadrul tribunalului.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C.

proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în

favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Prin acțiunea

formulată reclamantul a solicitat instanței să se constate că beneficiază de un

ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției

de activitate în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr.

138/2009.

Din motivarea acțiunii

rezultă că reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie anticipată.

Deci, obiectul dedus

judecății este unul de muncă și asigurări sociale iar potrivit dispozițiilor

art. 2 pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, competența de

soluționare a acestuia revine Secției specializate pentru conflicte de muncă și

asigurări sociale din cadrul Tribunalului.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Din interpretarea

art. 8 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004, rezultă fără putință de

tăgadă, că poate face obiectul contenciosului administrativ numai refuzul de

efectuare a unei operațiuni administrative, ceea ce presupune o manifestare de

voință în acest sens din partea autorității

administrative,

cerință neîndeplinită în cauză pentru că reclamantul nu atacă nici

un

fel de refuz

, ceea ce nu poate face

obiectul Legii nr. 554/2004.

Din acest punct de

vedere, este irelevant că pârâții chemați în judecată sunt autorități publice

centrale, raportul juridic dedus judecății având

natură civilă pentru că nu privește emiterea unui act administrativ sau

nesoluționarea în termen legal a unei cereri, așa cum aceste noțiuni

sunt definite prin art. 2 alin. (1) lit. c) și h)

din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta

Curte apreciază că nu calitatea de autorități publice a pârâților determină

natura juridică a litigiului de contencios administrativ, ci raportul juridic

dedus judecății, știut fiind că organele autorității administrative pot sta și

în procese de natură civilă, comerciale, etc.

Prin urmare, în

cauză, nu sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

privitor la obiectul acțiunii în contencios administrativ, respectiv de

solicitare de a se efectua o anumită operațiune administrativă necesară pentru

exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim

Litigiul dedus

judecății este, așadar, unul de muncă și asigurări sociale, competența în primă

instanță revenind secției specializate din cadrul tribunalului, potrivit

dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii

și alte drepturi de asigurări sociale.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

primă instanță în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă, litigii de muncă

și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe V.C., Ministerul Administrației și Internelor,

Statul Româna prin Ministerul Finanțelor Publice și Inspectoratul pentru

Situații de Urgență Țara Bârsei, în favoarea Tribunalului Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.