ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5796/2010

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov și precizată ulterior, reclamantul D.R.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și

Internelor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P.

Brașov, și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Brașov, să se constate că

este beneficiar al unui ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută avută

în luna schimbării poziției de activitate în cuantum de 100.590 RON, în temeiul

art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, modificată, să fie obligat

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să asigure de la

bugetul de stat fondurile necesare pentru plata sumei de 100.590 RON cu titlu

de ajutor cuvenit în baza art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 și

actulaizarea sumei de 100.090 RON cu indicele de inflație aferent perioadei

cuprinse între data scadenței acestei sume până la data introducerii cererii de

chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 406/M din 18 martie

2010, Tribunalul Brașov a admis excepția de necompetență materială și a

declinat cauza, spre soluționare Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal.

A reținut Tribunalul Brașov, secția civilă,

completul de litigii de muncă, faptul că litigiul dedus judecății nu se încadrează

în cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 155 și art. 156 din Legea

nr. 19/2000, iar acțiunea nu este formulată împotriva Casei Naționale de Pensii

și Asigurări Sociale, pentru a fi în prezenta unui litigiu de asigurări sociale.

A mai reținut Tribunalul Brașov că reclamantul

pretinde drepturile bănești în virturea calității sale de funcționar public cu statut

special, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999,

competența materială revine instanței de contencios administrativ, în speță Curtea

de Apel Brașov, secția contencios administrativ, având în vedere că pretențiile

sunt îndreptate împotriva unei autorități publice centrale.

Prin sentința nr. 140/F/2010, Curtea de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ

de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

a hotărî asupra conflictului.

A reținut Curtea de Apel Brașov că drepturile

solicitate de reclamant sunt stabilite prin Legea nr. 138/1999 privind salarizarea

și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,

ordine publică și siguranță națională.

A mai constatat Curtea de Apel Brașov că

legea distinge între cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază

de contract și funționarii publici cu statut special, iar reclamantul a avut gradul

militar de locotonent colonel potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind

Statutul cadrelor militare.

S-a concluzionat în sensul că reclamantul

a avut un contract de muncă atipic cu unitatea militară angajatoare și nu raporturi

de serviciu, calitatea de funcționar public cu statut special fiind atribuită de

legiuitor, în mod expres, anumitor categorii de salariați, reclamantul neputându-se

încadra în vreuna dintre acestea. Prin urmare, competența aparține Tribunalului

Brașov, secția civilă, completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând

că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa

pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat prin capătul principal al cererii

introductive de instanță, astfel cum a fost precizată, să se constate că este beneficiar

al unui al unui ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării

poziției de activitate în cuantum de 100.590 RON, în temeiul art. 31 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 138/1999, modificată.

Reclamantul a arătat că drepturile bănești

solicitate i se cuvin în virtutea calității sale de fost cadru militar activ, respectiv

ofițer în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Brașov, trecut în rezervă

cu drept de pensie.

Analizând pretențiile deduse judecății

Înalta Curte constată că reclamantul a avut gradul militar de locotenent colonel

[ofițer cu grad superior potrivit art. 2 alin. (2)

1

lit. B din Legea

nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare] în cadrul Inspectoratului de Urgență

al Județului Brașov. Cu ocazia pensionării anticipate, la 46 de ani, a solicitat

acordarea ajutorului bănesc stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna

schimbării poziției de activitate de la fostul angajator, drepturi bănești prevăzute

de dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea

și alte drepturi ale personalului militar.

Aplicând dispozițiile legale invocate de

reclamant, precum și de autoritățile pârâte ca temei de drept al pretențiilor deduse

judecății, la situația de fapt rezultată din actele dosarului, se constată că reclamantul

a avut calitatea de cadru militar activ al Ministerului Administrației și Internelor,

între acesta și unitatea militară angajatoare - Inspectoratul de Urgență al Județului

Brașov existând un raport de muncă atipic, căruia i se aplică dispozițiile legilor

speciale, respectiv Legea nr. 80/1995, iar în ceea ce privește salarizarea, Legea

nr. 138/1999. În acest context, având în vedere că drepturile bănești ale personalului

militar sunt asimilate salariului care este unul din elementele raportului de muncă,

litigiul cade sub incidența art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor

de muncă, care precizează că toate conflictele ce rezultă din raporturile de muncă

sunt conflicte de muncă.

Prin urmare, instanța competentă material

să soluționeze în fond prezenta cauză se stabilește în raport de dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. care prevede că tribunalele judecă „conflictele

de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altei instanțe”.

În concluzie, soluționarea în primă instanță

a prezentului litigiu cade în competența materială a Tribunalului Brașov, secția

litigii de muncă, sens în care Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamantul D.R. și pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență

Brașov, Ministerul Administrației și Internelor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice și D.G.F.P. Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

decembrie 2010.