ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5796/2010

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov și precizată ulterior, reclamantul D.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P.

Brașov, și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Brașov, să se constate că este beneficiar al unui ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate în cuantum de 100.590 RON, în temeiul art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, modificată, să fie obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să asigure de la bugetul de stat fondurile necesare pentru plata sumei de 100.590 RON cu titlu de ajutor cuvenit în baza art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 și actulaizarea sumei de 100.090 RON cu indicele de inflație aferent perioadei cuprinse între data scadenței acestei sume până la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 406/M din 18 martie 2010, Tribunalul Brașov a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza, spre soluționare Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. A reținut Tribunalul Brașov, secția civilă, completul de litigii de muncă, faptul că litigiul dedus judecății nu se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 155 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, iar acțiunea nu este formulată împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, pentru a fi în prezenta unui litigiu de asigurări sociale.

A mai reținut Tribunalul Brașov că reclamantul pretinde drepturile bănești în virturea calității sale de funcționar public cu statut special, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, competența materială revine instanței de contencios administrativ, în speță Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ, având în vedere că pretențiile sunt îndreptate împotriva unei autorități publice centrale. Prin sentința nr. 140/F/2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.

A reținut Curtea de Apel Brașov că drepturile solicitate de reclamant sunt stabilite prin Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. A mai constatat Curtea de Apel Brașov că legea distinge între cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și funționarii publici cu statut special, iar reclamantul a avut gradul militar de locotonent colonel potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. S-a concluzionat în sensul că reclamantul a avut un contract de muncă atipic cu unitatea militară angajatoare și nu raporturi de serviciu, calitatea de funcționar public cu statut special fiind atribuită de legiuitor, în mod expres, anumitor categorii de salariați, reclamantul neputându-se încadra în vreuna dintre acestea.

Prin urmare, competența aparține Tribunalului Brașov, secția civilă, completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat prin capătul principal al cererii introductive de instanță, astfel cum a fost precizată, să se constate că este beneficiar al unui al unui ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate în cuantum de 100.590 RON, în temeiul art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, modificată.

Reclamantul a arătat că drepturile bănești solicitate i se cuvin în virtutea calității sale de fost cadru militar activ, respectiv ofițer în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Brașov, trecut în rezervă cu drept de pensie. Analizând pretențiile deduse judecății Înalta Curte constată că reclamantul a avut gradul militar de locotenent colonel [ofițer cu grad superior potrivit art. 2 alin. (2) 1 lit. B din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare] în cadrul Inspectoratului de Urgență al Județului Brașov. Cu ocazia pensionării anticipate, la 46 de ani, a solicitat acordarea ajutorului bănesc stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate de la fostul angajator, drepturi bănești prevăzute de dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar.

Aplicând dispozițiile legale invocate de reclamant, precum și de autoritățile pârâte ca temei de drept al pretențiilor deduse judecății, la situația de fapt rezultată din actele dosarului, se constată că reclamantul a avut calitatea de cadru militar activ al Ministerului Administrației și Internelor, între acesta și unitatea militară angajatoare - Inspectoratul de Urgență al Județului Brașov existând un raport de muncă atipic, căruia i se aplică dispozițiile legilor speciale, respectiv Legea nr. 80/1995, iar în ceea ce privește salarizarea, Legea nr. 138/1999. În acest context, având în vedere că drepturile bănești ale personalului militar sunt asimilate salariului care este unul din elementele raportului de muncă, litigiul cade sub incidența art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, care precizează că toate conflictele ce rezultă din raporturile de muncă sunt conflicte de muncă.

Prin urmare, instanța competentă material să soluționeze în fond prezenta cauză se stabilește în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. care prevede că tribunalele judecă „conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altei instanțe”. În concluzie, soluționarea în primă instanță a prezentului litigiu cade în competența materială a Tribunalului Brașov, secția litigii de muncă, sens în care Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.R. și pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență Brașov, Ministerul Administrației și Internelor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2010.