ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2805/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Brașov, reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Brașov, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și pârâtul Consiliul Național de Combatere a Discriminării, anularea Hotărârii nr. 63 din 19 mai 2010 emisă de pârâtul C.N.C.D.; să se constate că există o discriminare între aceasta și alte categorii de urmași ai eroilor martiri din perioada Revoluției din decembrie 1989 sub aspectul calculării indemnizației lunare fără acordarea unui coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, solicitând și obligarea pârâților să îi acorde acest drept.

Prin sentința civilă nr. 270/CA din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Brașov – secția comercială și de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov ca instanță de fond de contencios administrativ, reținând că prin cererea de chemare în judecată se cere anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții Consiliul Național de Combatere a Discriminării și Casa județeană de Pensii Brașov au solicitat respingerea acțiunii, aceleași concluzii formulând și pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 116/F din 3 iunie 2011, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei V.E. în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Brașov, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale având ca obiect cererea reclamantei de obligare a acestor pârâte să îi acorde dreptul prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989, respingând acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Combatere a Discriminării având ca obiect anularea Hotărârii nr. 63 din 19 mai 2010 emisă de C.N.C.D., precum și restul pretențiilor reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta este beneficiara indemnizației reparatorii prevăzute de prevederile Legii nr. 341/2004 art. 4 alin. (2) lit. b), care stabilește cuantumul de 0,50 din salariul mediu brut utilizat pentru fundamentarea bugetului național de asigurări sociale, autoritățile pârâte reținând că reclamanta nu este pensionară și nu poate beneficia de punctajul total de 1,10 pentru calculul indemnizației de urmaș (părinte) al unui erou martir în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004. Prima instanță a reținut că, în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000, împrejurarea că un anumit coeficient suplimentar se aplică numai persoanelor care au calitatea de pensionar, nu și altor categorii de persoane, nu reprezintă discriminare, așa cum corect a reținut pârâtul C.N.C.D.

în Hotărârea nr. 63 din 19 mai 2010, deoarece o astfel de stare de fapt nu se circumscrie cazurilor care, conform O.G. nr. 137/2000, pot constitui discriminări, pot determina situații discriminatorii prohibite de acest act normativ.

Corelând scopul reparator al Legii nr. 341/2004 cu condiția limitei de vârstă de pensionare, prima instanță a reținut că legiuitorul a avut în realitate în vedere criteriul vârstei limită prevăzut de lege pentru pensionare ca un criteriu obiectiv pe baza căruia se poate acorda acel supliment de indemnizație în cuantum de 0,60 din salariul mediu brut, rolul, scopul acestei indemnizații reparatorii fiind în mod evident acela de a ajuta pe beneficiar să suplinească absența eroului martir care și-a pierdut viața în timpul Revoluției din Decembrie 1989, respectiv absența altor venituri, în contextul vârstei înaintate a destinatarului legii (reclamanta în prezenta cauză), vârstă la care legea prezumă că destinatarul legii reparatorii nu mai poate în mod obiectiv să lucreze pentru a-și câștiga existența și pentru a-și asigura un nivel trai decent conform art. 47 din Constituția României, reținându-se și incidența în cauză a dispozițiilor art. 16 din Constituția României privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Recursul Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov și Casa Națională de Pensii Publice (C.N.P.P.) fosta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S. și Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență pentru următoarele motive: În motivarea recursului său, (C.J.P.) Casa Județeană de Pensii Brașov a arătat că instanța de fond a ignorat înscrisurile depuse în probațiune și a interpretat greșit prevederile legale în materie. - Arată recurenta C.J.P. Brașov că intimata – reclamantă beneficiază de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, fiind stabilită o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea unui coeficient de 0,50 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin legea bugetului asigurărilor de stat.

Reclamanta – intimată solicită aplicarea și a art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, respectiv acordarea și a indemnizației lunare echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) din actul normativ invocat, însă prevederile sunt de strictă aplicabilitate. C.N.P.P. în cererea de recurs formulată a invocat excepțiile lipsei de obiect a acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia în raport de atribuțiile sale prevăzute expres de legislația în materie. Arată recurenta C.N.P.P. că fiecare casă teritorială de pensii are personalitate juridică, stă în nume propriu în fața instanțelor judecătorești, sunt ordonatoare terțiare de credite.

- Pe fondul cererii se arată că instanța de fond în mod eronat a constatat că pârâții au restrâns aria aplicării textului de lege invocat de reclamantă, numai la persoanele care au calitatea de pensionari. Instanța de fond nu a înțeles că respectiva indemnizație lunară prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 reprezintă un drept accesoriu al dreptului principal, respectiv dreptul de pensie pentru limită de vârstă. În motivarea recursului său, Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale - a arătat că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, potrivit căreia autoritățile administrative cu atribuții în materia asigurărilor sociale, au restrâns aria aplicării textului de lege invocat de reclamantă, numai la persoanele care au calitatea de pensionari, care beneficiază de dreptul la pensie și care primesc efectiv pensie din sistemul public de asigurări sociale.

O astfel de interpretare ar fi de natură să adauge la lege mai mult decât a permis legiuitorul. În drept, cererile de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Intimata - reclamantă a formulat concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală. Consideră reclamanta că raportarea legiuitorului la limita de vârstă pentru acordarea indemnizației de 0,6 din salariul mediu brut pe economie este o determinare în timp pentru acordarea acestui drept și nu o condiționare de calitatea de pensionar al beneficiarului, întrucât indemnizațiile prevăzute de lege se acordă în considerarea calității beneficiarilor, aceea de urmaș de erou martir.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: - În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, respectiv lipsa calității procesual pasive a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, se reține că nu sunt întemeiate aceste excepții, deoarece reclamanta – intimată s-a adresat cu o cerere având ca obiect recunoașterea și acordarea indemnizației lunare echivalente cu un coeficient de 0,6 calculat conform art. 4 alin. (2) și prevederile art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 – în calitate de succesor părinte al eroului martir V.N., iar la această cerere pârâta – recurentă a răspuns reclamantei în sens negativ, că nu poate beneficia de indemnizație.

- Referitor la cererea reclamantei – intimate de a i se acorda și coeficientul de 0,6 prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 alături de coeficientul de 0,5 aplicat la salariul brut pe economie, în calitate de succesor – părinte al eroului martir al revoluției din decembrie 1989. Se reține că reclamanta - intimată este beneficiara indemnizației reparatorii conform prevederilor Legii nr. 341/2004, în baza art. 4 alin. (2) lit. b) „ Persoanele care au obținut titlurile prevăzute la alin. (1) au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, pe baza coeficienților de multiplicare ce vor fi aplicați asupra salariului mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, astfel: fiecare dintre părinții celui decedat - un coeficient de 0,50”.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 „ Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de următoarele drepturi: acordarea unei indemnizații lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2)”. Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Din sintagma „adăugată la pensia pentru limită de vârstă” se înțelege că trebuie să existe un drept la pensia pentru limită de vârstă recunoscut reclamantei, la care să se adauge indemnizația cu coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Nu poate fi reținută ipoteza reclamantei – intimate în sensul că referirea la pensia pentru limită de vârstă este doar o determinare în timp fără a fi necesară calitatea de pensionar pentru limită de vârstă, întrucât nu au nici o justificare terminologică, pensia pentru limită de vârstă reprezintă premisă pentru acordarea unei indemnizații lunare de 0,16. - De asemenea se reține că prin H.C.N.C.D. nr. 63 din 19 mai 2010, s-a decis că nu reprezintă discriminare în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1), (3), (4) din O.G. nr. 137/2000, faptele prezentate în petiția reclamantei intimate, reținând că persoanele beneficiare ale coeficientului de 0,6% pensionate pentru limită de vârstă) și petenta (care nu este pensionară) nu se află în situații analoage sau comparabile, distincția între cele două categorii de persoane este justificată de prevederile Legii nr. 341/2004.

În mod contradictoriu, deși instanța de fond nu a anulat Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 63/2010 respingând cererea, a reținut totuși o interpretare contrară și arbitrară, scopul reparator al actului normativ trebuie interpretat în sensul recunoașterii exact a drepturilor recunoscute pentru beneficiari, fără a adăuga la lege. Considerând că interpretarea instanței de fond adaugă la lege o categorie de beneficiari neprevăzuți de actul normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge în totalitate acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Casa județeană de Pensii Brașov, Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 116/F din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov–secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge în totalitate acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2012.