ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2805/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

introdusă la Tribunalul Brașov, reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Casa Județeană de Pensii Brașov, Casa Națională de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și pârâtul Consiliul Național de Combatere a Discriminării, anularea

Hotărârii nr. 63 din 19 mai 2010 emisă de pârâtul C.N.C.D.; să se constate că

există o discriminare între aceasta și alte categorii de urmași ai eroilor martiri

din perioada Revoluției din decembrie 1989 sub aspectul calculării

indemnizației lunare fără acordarea unui coeficient de 0,6, calculat conform

prevederilor art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004,

solicitând și obligarea pârâților să îi acorde acest drept.

Prin sentința civilă nr.

270/CA din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Brașov – secția comercială și de

contencios administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Brașov ca instanță de fond de contencios administrativ,

reținând că prin cererea de chemare în judecată se cere anularea unui act

administrativ emis de o autoritate centrală, fiind incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinările

formulate în cauză, pârâții Consiliul Național de Combatere a Discriminării și

Casa județeană de Pensii Brașov au solicitat respingerea acțiunii, aceleași

concluzii formulând și pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale, precum și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința nr. 116/F

din 3 iunie 2011, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei V.E. în contradictoriu cu pârâții

Casa Județeană de Pensii Brașov, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale având ca

obiect cererea reclamantei de obligare a acestor pârâte să îi acorde dreptul

prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței

față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției

Române din decembrie 1989, respingând acțiunea în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național de Combatere a Discriminării având ca obiect anularea

Hotărârii nr. 63 din 19 mai 2010 emisă de C.N.C.D., precum și restul

pretențiilor reclamantei.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta este

beneficiara indemnizației reparatorii prevăzute de prevederile Legii nr. 341/2004

art. 4 alin. (2) lit. b), care stabilește cuantumul de 0,50 din salariul mediu

brut utilizat pentru fundamentarea bugetului național de asigurări sociale,

autoritățile pârâte reținând că reclamanta nu este pensionară și nu poate

beneficia de punctajul total de 1,10 pentru calculul indemnizației de urmaș

(părinte) al unui erou martir în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004.

Prima instanță a

reținut că, în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000, împrejurarea că un anumit

coeficient suplimentar se aplică numai persoanelor care au calitatea de

pensionar, nu și altor categorii de persoane, nu reprezintă discriminare, așa

cum corect a reținut pârâtul C.N.C.D. în Hotărârea nr. 63 din 19 mai 2010,

deoarece o astfel de stare de fapt nu se circumscrie cazurilor care, conform

O.G. nr. 137/2000, pot constitui discriminări, pot determina situații

discriminatorii prohibite de acest act normativ.

Corelând scopul

reparator al Legii nr. 341/2004 cu condiția limitei de vârstă de pensionare,

prima instanță a reținut că legiuitorul a avut în realitate în vedere criteriul

vârstei limită prevăzut de lege pentru pensionare ca un criteriu obiectiv pe

baza căruia se poate acorda acel supliment de indemnizație în cuantum de 0,60

din salariul mediu brut, rolul, scopul acestei indemnizații reparatorii fiind

în mod evident acela de a ajuta pe beneficiar să suplinească absența eroului

martir care și-a pierdut viața în timpul Revoluției din Decembrie 1989,

respectiv absența altor venituri, în contextul vârstei înaintate a

destinatarului legii (reclamanta în prezenta cauză), vârstă la care legea

prezumă că destinatarul legii reparatorii nu mai poate în mod obiectiv să

lucreze pentru a-și câștiga existența și pentru a-și asigura un nivel trai decent

conform art. 47 din Constituția României, reținându-se și incidența în cauză a

dispozițiilor art. 16 din Constituția României privind egalitatea în drepturi a

cetățenilor.

Recursul

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov și Casa Națională

de Pensii Publice (C.N.P.P.) fosta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale (C.N.P.A.S. și Ministerul Muncii Familiei și Protecției

Sociale, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență pentru

următoarele motive:

În motivarea

recursului său, (C.J.P.) Casa Județeană de Pensii Brașov a arătat că instanța

de fond a ignorat înscrisurile depuse în probațiune și a interpretat greșit

prevederile legale în materie.

- Arată recurenta C.J.P.

Brașov că intimata – reclamantă beneficiază de prevederile art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 341/2004, fiind stabilită o indemnizație lunară reparatorie,

calculată prin aplicarea unui coeficient de 0,50 asupra salariului mediu brut

utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin

legea bugetului asigurărilor de stat.

Reclamanta – intimată

solicită aplicarea și a art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004,

respectiv acordarea și a indemnizației lunare echivalentă cu un coeficient de

0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) din actul normativ invocat,

însă prevederile sunt de strictă aplicabilitate.

C.N.P.P. în cererea de

recurs formulată a invocat excepțiile lipsei de obiect a acțiunii și excepția lipsei

calității procesuale pasive a acesteia în raport de atribuțiile sale prevăzute expres

de legislația în materie.

Arată recurenta

C.N.P.P. că fiecare casă teritorială de pensii are personalitate juridică, stă

în nume propriu în fața instanțelor judecătorești, sunt ordonatoare terțiare de

credite.

- Pe fondul cererii se

arată că instanța de fond în mod eronat a constatat că pârâții au restrâns aria

aplicării textului de lege invocat de reclamantă, numai la persoanele care au

calitatea de pensionari. Instanța de fond nu a înțeles că respectiva indemnizație

lunară prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 reprezintă un

drept accesoriu al dreptului principal, respectiv dreptul de pensie pentru

limită de vârstă.

În motivarea recursului

său, Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale - a arătat că nu poate fi

reținută motivarea instanței de fond, potrivit căreia autoritățile administrative

cu atribuții în materia asigurărilor sociale, au restrâns aria aplicării

textului de lege invocat de reclamantă, numai la persoanele care au calitatea de

pensionari, care beneficiază de dreptul la pensie și care primesc efectiv

pensie din sistemul public de asigurări sociale. O astfel de interpretare ar fi

de natură să adauge la lege mai mult decât a permis legiuitorul.

În drept, cererile de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimata - reclamantă

a formulat concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului și menținerea

sentinței civile ca temeinică și legală.

Consideră reclamanta că

raportarea legiuitorului la limita de vârstă pentru acordarea indemnizației de

0,6 din salariul mediu brut pe economie este o determinare în timp pentru acordarea

acestui drept și nu o condiționare de calitatea de pensionar al beneficiarului,

întrucât indemnizațiile prevăzute de lege se acordă în considerarea calității beneficiarilor,

aceea de urmaș de erou martir.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește

excepția lipsei de obiect, respectiv lipsa calității procesual pasive a Casei

Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, se reține că nu sunt

întemeiate aceste excepții, deoarece reclamanta – intimată s-a adresat cu o

cerere având ca obiect recunoașterea și acordarea indemnizației lunare

echivalente cu un coeficient de 0,6 calculat conform art. 4 alin. (2) și

prevederile art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 – în calitate de

succesor părinte al eroului martir V.N., iar la această cerere pârâta –

recurentă a răspuns reclamantei în sens negativ, că nu poate beneficia de

indemnizație.

- Referitor la

cererea reclamantei – intimate de a i se acorda și coeficientul de 0,6 prevăzut

de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 alături de coeficientul de

0,5 aplicat la salariul brut pe economie, în calitate de succesor – părinte al

eroului martir al revoluției din decembrie 1989.

Se reține că

reclamanta - intimată este beneficiara indemnizației reparatorii conform

prevederilor Legii nr. 341/2004, în baza art. 4 alin. (2) lit. b) „

Persoanele care au obținut titlurile prevăzute la alin. (1) au

dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, pe baza coeficienților de

multiplicare ce vor fi aplicați asupra salariului mediu brut pe economie din

luna anterioară celei în care se face plata, astfel:

fiecare

dintre părinții celui decedat - un coeficient de 0,50”.

În

conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 „

Persoanele

prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1)

beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de

următoarele drepturi:

acordarea unei indemnizații lunare,

adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de

0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2)”.

Înalta

Curte constată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și

aplicarea greșită a legii.

Din

sintagma „adăugată la pensia pentru limită de vârstă” se înțelege că trebuie să

existe un drept la pensia pentru limită de vârstă recunoscut reclamantei, la

care să se adauge indemnizația cu coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Nu

poate fi reținută ipoteza reclamantei – intimate în sensul că referirea la

pensia pentru limită de vârstă este doar o determinare în timp fără a fi necesară

calitatea de pensionar pentru limită de vârstă, întrucât nu au nici o

justificare terminologică, pensia pentru limită de vârstă reprezintă premisă

pentru acordarea unei indemnizații lunare de 0,16.

- De asemenea se

reține că prin H.C.N.C.D. nr. 63 din 19 mai 2010, s-a decis că nu reprezintă

discriminare în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1), (3), (4) din O.G.

nr. 137/2000, faptele prezentate în petiția reclamantei intimate, reținând că

persoanele beneficiare ale coeficientului de 0,6% pensionate pentru limită de

vârstă) și petenta (care nu este pensionară) nu se află în situații analoage

sau comparabile, distincția între cele două categorii de persoane este

justificată de prevederile Legii nr. 341/2004.

În mod contradictoriu,

deși instanța de fond nu a anulat Hotărârea Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării nr. 63/2010 respingând cererea, a reținut totuși o

interpretare contrară și arbitrară, scopul reparator al actului normativ

trebuie interpretat în sensul recunoașterii exact a drepturilor recunoscute

pentru beneficiari, fără a adăuga la lege.

Considerând că

interpretarea instanței de fond adaugă la lege o categorie de beneficiari

neprevăzuți de actul normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite

recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge

în totalitate acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Casa județeană de Pensii Brașov, Casa Națională de Pensii Publice

și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 116/F

din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov–secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge în totalitate acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2012.