ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7630/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 15 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, reclamanții

G.F. ș.a., în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

au solicitat instanței, menținerea deciziilor privind calcularea pensiilor stabilite

în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și anularea deciziilor

de recalculare a pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

Prin sentința civilă nr. 866IM din

2 iunie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu și a procedat la declinarea

competenței în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a hotărî

în acest sens, Tribunalul Brașov, a reținut în esență, că, în baza art. 156 din

Legea nr. 19/2000 din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.

Fiind vorba despre

o competență teritorială exclusivă, iar litigiul vizează decizii de pensionare eliberate

de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, litigiul se circumscrie sferei

ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant sediul pârâților în stabilirea

competenței teritoriale, astfel încât, s-a declinat competenței soluționării cauzei

în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința

civilă nr. 7393 din 21 septembrie 2012, această instanță, la rândul său, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, constatând ivit conflictul

negativ de competență și dispunând înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București, a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 1

ianuarie 2011 a fost abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

S-a apreciat că

la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele

de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.Ap.N., M.A.I. și S.R.I.) a fost

modificată, în sensul că, cererile în această materie se soluționează de instanța

de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Când o lege specială,

care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență

este înlocuită cu o altă lege și există o altă lege specială care face trimitere

la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind

cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin cererea dedusă

judecății, reclamanții au contestat deciziile de pensie eliberate de Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în baza Legii nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, iar sesizarea instanței s-a făcut

la data de 15 februarie 2011.

Într-adevăr, la

data emiterii deciziilor contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 15 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantur,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, M.A.I. și S.R.I., s-a

modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamanților, respectiv Tribunalul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 decembrie 2012.